3,145 matches
-
Îi insuflase cutezanța de a privi pe Ulise În pielea goală - Își Îndemna spre râu catârii Înhă mați la carul cu rufe rămase nespălate, leneșa de ea, până În ajunul nunții sale; apoi, pungulițele mele Întocmite dibaci din peticele de oaie vopsite În cafeniu, În galben și În roz tandru, cu zeamă de coji de nucă, de scumpie, de ceapă și alte buru ieni, și [cu] lem nișoare de băcan, strânse la gură, ca o babă fără dinți, cu baiere Înflorate și
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Mihail Sadoveanu și compozitorul local de marșuri Manolache, mort de tânăr într-un tragic accident de motocicletă. Singurul artist care l-a convins că inspirația nu depinde de bugetul anual a fost poetul județului, Anghelache. Acesta i-a propus să vopsească tot pietrișul de pe aleea parcului municipal în albastru, iar evenimentul să se cheme Sărbătoarea Culorilor. Stropirea o făceau într-o singură zi pompierii colonelului Iordache, vopseaua o furniza la preț promoțional firma angrosistului Postolache, baloanele de spânzurat în copaci și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
viață. Ce, parcă simți vernil dacă te bălăcești într-o cadă vernil și devii mai maro când te speli într-o chiuvetă maro?! În cartierul Zori Noi 1, unii mai nebuni, care au înțeles greșit bunăvoința prim-secretarului, și-au vopsit căzile cu Duco violet, dar tot murdari veneau la serviciu. Haideți să fim odată sinceri și să recunoaștem că toate căzile astea colorate, pe care ni le-au adus turcii și italienii după 1990, mai mult au zăpăcit oamenii. Iar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
-i spusesem că am o bicicletă. Apoi m-a întrebat: „Ce-ai zice dacă ți-aș platina părul, știi, am primit un decolorant din Franța“. De ce nu, mi-am zis, și-am acceptat. Mă gândeam: „Barem părul să mi-l vopsesc, dacă tot nu pot avea bicicleta“. Ea a frecat praful alb amestecându-l cu apă până ce s-a format o pastă, pe care apoi mi-a întins-o pe cap. Pielea-mi ardea ca focul. I-am spus. Așa trebuie
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
câmpia Bărăganului, pentru șase ani de zile. Căsuța avea o săliță și o cameră cu două ferestre mititele spre curte și încă două la fel de mici spre stradă. Pe jos era lipită cu lut galben, iar tavanul era bătut din scânduri vopsite în albastru. Măi Văsălie, aicea nu vă puteți muta acuma. De ce spui asta? Ia uită-te cu atenție aici, la fereastra asta. Tata a privit în direcția arătată și nu mică i-a fost mirarea când a observat o mulțime
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
le dai foc. Închizi bine ușile și geamurile toate și nu te mai întorci aici decât peste două săptămâni. Fumul ăsta este atât de otrăvitor încât vor muri toate: nu va scăpa nici una. După aceea văruiești frumos de două ori, vopsești tavanul și te muți cu ai tăi aici. Ați înțeles? Da, moș Danilov, așa voi face. Chiar așa am și procedat. A doua zi am trecut pe la bătrân, de la care tata a împrumutat furca și ne-am oprit la marginea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
îi va aparține sufletul meu dulce, din lumea asta trecătoare, din trupul meu trecător?" (cântec de gheișă, sec. XVI). Citit la lumina unui bec chior, în timp ce eram de planton, iar alături 55 de trupuri obosite sforăiau de zor în dormitorul vopsit într-un gri-albastru-verzui îngrozitor. Cer să fiu programat de planton noaptea, la ore imposibile, de genul 02-04, pentru a putea citi și a nu fi deranjat. Cu ce voluptate, cu ce satisfacție a rezistenței intelectuale se poate citi atunci când ești
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
bem ceai, cei de la TR, căci "trupa" continuă exercițiul de alarmă. Militarii sunt îmbarcați în camioane și duși undeva, într-o pădure de lângă unitate, pentru a face exerciții de "supraviețuire." Ca și cum orice zi petrecută în spațiul închis al acelui țarc vopsit în verde-gri-cenușiu (o combinație grozavă, pe care nu am m-ai întâlnit-o după aceea decât în camerele de cămin din Canada) nu ar fi reprezentat un formidabil exercițiu de supraviețuire pentru acești copii de țară, derutați, săraci și extrem de
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
cu unghii îngrijite, degete lungi, neobișnuite cu munca. Un "Crai" resuscitat și obligat acum să cerșească. Lucrez cu sârg la "traduceri" în cadrul unei alte unități militare, prestigioase. Schimbarea de condiție și de statut este extraordinară, căci am părăsit cazarma infectă, vopsită în gri-bleumarin. Suntem mai mulți "băieți cu facultate", traducem din franceză și engleză niște documente fără cap și coadă. De notat atitudinea superiorilor noștri, condescendența lor binevoitoare, a omului care are nevoie de tine și este obligat să accepte prezența
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
comunitar", destinat activităților sociale și culturale. Studenți de diferite naționalități se organizează pentru a da naștere unei "cafenele". Interesant că unii dintre ei, printre care și românii, cei care în țările lor de origine nu ar fi capabili nici să vopsească împreună ușa unui imobil comunitar aici muncesc cu drag și spor pentru "binele" comun, sub conducerea unei tipe hippie bio-bio din Liechtenstein venită să studieze franceza și artele vizuale la Geneva (de fapt, cheltuia steril banii părinților bogați, arhitecți în
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
spunea ce este bine și ce este rău încă de la naștere. Nu este însă suficient. Îmi aduc aminte perfect că pe la zece ani am primit cadou de "Moș Gerilă" un AK-47 fabricat în China. Mirosea frumos, a tablă și a vopsea proaspătă de jucărie chinezească, un miros dispărut odată cu calitatea produselor provenind din această țară. Cu toate acestea, nu pot spune că am devenit mai violent sau că îmi plac armele, deși era vorba de jucăria mea preferată. (Pasaj adăugat ulterior
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
volanul pe dreapta, blanc cassé cu scaune de piele, este încărcat metodic cu zeci de cutii și cutiuțe. El, tatăl, este chiar tipul de ofițer britanic din Indii: înalt, distins, alură de aristocrat, prezență de ansamblu impecabilă. Ea, fiica: părul vopsit în trei culori, îmbrăcată la solduri, haotică, militantă ecologistă bio-bio. O cunosc prea bine. Într-un cuvânt, o poamă drăgălașă. Nu prea știu ce să mai scriu despre o asemenea deficiență de transmisie parentală. Sper din tot sufletul să-și
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
școala, va adopta un alt copil, și tot așa până când... până când? Informația aceasta fără de care nu se poate trăi am citit-o în sala de așteptare a unui medic, într-o revistă lucioasă cu poze multe și informație puțină. Pereții vopsiți în roz, tavanul în verde. Iar din gurile difuzoarelor încastrate în tavanul fals și verde curgeau continuu peste capetele bolnavilor slow-uri americane siropoase. (Pasaj adăugat ulterior: Angelina s-a oprit din adoptat până l-a întâlnit pe Brad Pitt
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
corporale extreme la irochezii canadieni" etc.) 3 decembrie 2004 Prima mea tempête de neige (furtună de zăpadă) din Canada. Zăpadă, enorm de multă zăpadă, care se prăbușește peste lume. Abia acum am înțeles rostul pilonilor înalți cam de trei metri, vopsiți în roșu și galben, plantați pe marginea drumului și în intersecții încă din toamnă. Impresionantă desfășurare de forțe canadiene, lupta aproape militară cu zăpada: mașini care mai întâi o înlătură, apoi un fel de excavatoare o încarcă în camioane de
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
în culoarele (tunelele) subterane ale Universității Laval, foarte utile atunci când este foarte frig afară și nu se mai poate circula din cauza vântului și a zăpezii. Prima dintre ele: o estropiată, suspendată într-un echilibru precar la capătul a două cârje vopsite în alb, dar îmbrăcată extrem de colorat, vesel, tunsă simpatic etc. În ciuda diformităților sale evidente, exprima mult optimism, bucurie de a fi și dragoste de viață. Cea de a doua, o tânără de religie musulmană. Îmbrăcată extrem de modern, stilul streetwear, tricou
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
atât de îngrozitoare încât au decis să se întoarcă acasă. Aceasta este o anecdotă. De fapt, li s-a interzis să mai stea acolo de către Biserica Ortodoxă, în 1705. 15 februarie 2005 M-am obișnuit cu camera aceasta mizeră, minusculă, vopsită în culori suferitoare de cazarmă sau celulă. M-am obișnuit cu infecta mâncare canadiană, plină de organisme modificate genetic, unde carnea de porc are gust de pește, iar peștele are gust de carne de porc. M-am obișnuit cu imposibilul
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
Margolis o iubește pe Penny Wise. YOUNG (către Houston): Nu-i mai recepționez - dacă li s-a întâmplat ceva trebuie să-mi spuneți! - Hervé, ești prins, îl anunță comisarul pe Guy Hervé, tânărul gangster care ucisese un polițist și își vopsise părul în roșu. - Nu trageți, mă predau. Îmi voi lăsa pistolul pe pat. CAPITOLUL XII Un tip evadează din închisoarea orașului francez Bourges, așa cum se evadează; taie cu o pilă gratiile celulei și coboară pe fereastră folosind o funie confecționată
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
mai mult noaptea, iar, când se ia curentul, ne vine să dăm de pereți cu cele două radiatoare mici care mai dezmorțesc aerul. Ca să ne ajute, Fodorii și Kety ne fac cadou câte o sobiță de tuci: una neagră, alta vopsită cu ceva argintiu. Fără să fac mofturi, în toamna lui ’87 îl chem pe meșterul Hansi de la Giarmata, care sparge cu sârg pereții în bibliotecă și dormitor până nimerește două găuri în horn și trage o mândrețe de burlane cotite
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
fac? Ciorapi negri, am ciorapi negri? Că gri n-am mai văzut de-un secol, iar culoarea piciorului... poate a piciorului de lemn, că piciorul meu sigur n-are culoarea aia. Victorie: am și ciorapi negri! Nou-nouți, neremaiați, foști piciorii, vopsiți de mama cu Gallus negru. Și balerinii negri ai mamei, noroc că purtăm amândouă 38, iar ea nu prea se-ndeasă la pantofi fără tocuri. Norocul meu, că și-așa strigă idioții pe stradă după mine „Cinci metri fără cap!“ și
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
cititor și un spectator de teatru cum n-am mai întâlnit de atunci, am ajuns rapid la concluzia că acasă, pe frontul de vest, nu mai era nimic de făcut. Și-atunci, în loc să-mi văd de „sala mea“ - căreia îi vopsisem geamurile în albastru, îi instalasem o ușă rulantă de care nu trecea nimeni până nu se schimba de toate hainele și pe care o formolizam și o sterilizam cu ultraviolete de cinci ori pe zi -, am făcut o revistă. Cu
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
cu toate mirosind a proaspăt și a acasă. Curtea arăta dezolant, cu șopronul cel vechi plin de unelte, șuruburi, piulițe, vase sparte, sfori, cabluri, mături rupte, ziare vechi, cârpe, iar într-o zi mama reușea să adune gunoaiele morman, să vopsească totul, să pună flori și să ne monteze un leagăn - totul fără gălăgie, ca prin farmec. Începusem chiar să bănuiesc că bunica ne repartiza de colo-colo prin casa cea lungă pentru că avea nevoie de cineva care s-o facă frumoasă
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
vrut să-și expună trupul căzut în neputință. Pe atunci, păstra un simț al cochetăriei destul de neînțeles pentru mine. Deși nu mergea nicăieri, o chema pe tanti Emilia, o coafeză ieșită la pensie, cu degete contorsionate de reumatism, să o vopsească sau să-i facă permanent cam o dată la două luni. Și moftul cu Băile Felix i se trăgea tot din vanitatea cu care își îngrijea aspectul fizic. Ai mei aveau de fapt o obsesie pentru locul ăsta, taică-meu îmi
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
pentru cele cinci familii de coloniști unguri aduși aici la curtea grofului Teleky. Este construită tot din piatră de râu și cărămidă ca și cea romano-catolică, iar zidul dinspre est e de formă semicirculară. Tavanul este construit orizontal, din scândură vopsită cu vopsea de ulei. Dușumeaua este din scândură de brad. Turnul pentru clopote este din lemn ridicat deasupra intrării în biserică. Are un clopot. Slujba s-a oficiat aci până în anul 1940, clădirea fiind administrată de credincioși maghiari din Noul
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
Adel, care face alt gen de pictură, cum ar fi naturi statice, flori, etc. Domnia sa m-a ajutat și m-a prezentat unui meseriaș care fabrică acasă tot felul de rame și șasiuri, la un preț rezonabil, ba chiar și vopsește ramele. Așa am și făcut, astfel că am comandat 20 de rame vopsite in alb. Diferența până la 30, le aveam deja puse pe alte tablouri. De asemenea, aveam trimise la expoziții în țară tablouri, 3 la Pitești și 3 la
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
etc. Domnia sa m-a ajutat și m-a prezentat unui meseriaș care fabrică acasă tot felul de rame și șasiuri, la un preț rezonabil, ba chiar și vopsește ramele. Așa am și făcut, astfel că am comandat 20 de rame vopsite in alb. Diferența până la 30, le aveam deja puse pe alte tablouri. De asemenea, aveam trimise la expoziții în țară tablouri, 3 la Pitești și 3 la București, tablouri care speram să le recuperez până la data vernisajului. Doream să fac
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]