16,454 matches
-
se roagă doar lui Dumnezeu. Din cînd în cînd Iosif privește spre "protectorul său", spre omul acela blajin, spre acel înger păzitor. Oare va ține cont "balaurul" ăsta de președinte și de opinia ta, îngere ocrotitor? Îngerul schițează iarăși un zîmbet și Iosif strînge cruciulița aceea sfințită de la Mănăstirea Putna. Președintele se răstește la sală cu o voce de iad: Liniște, vă rog! Iosif este convins că a perturbat gîndurile acelui om fioros și tremură. Cred că percepe și el ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
am la ce să stau, concluzionează poetul. Atunci ne vedem altădată. Și nu vrei să cobori în beci? Nu! Bine, Costică. Lasă, cobor tot eu. Așa mai vii de acasă. Nicușor revine cu sticle multe în brațe, este doar un zîmbet. Știi ce, bătrîne, tu ești Eminescu, eu sînt Creangă. Ironia mă ațîtă la scandal, dar vinul mă mai domolește. Știi, Nicușor? Asta îmi place la tine, știi să cedezi. Nu ai și tu calitatea asta, dar ai altele... Care anume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
sare Ilona ca friptă. Adică cum? A venit cu o durere de șale groaznică. I-am făcut frecții, i-am dat diclofenac și abia se tîra, săracul. Așa de rău? spun, uitîndu-mă la Mitică. Da, mormăie acesta, abia camuflînd un zîmbet. Curcudel s-a schimbat De două zile și de două nopți lumina arde continuu în cămăruța lui Ion Curcudel. Nici o mișcare nu s-a observat prin curte și zăpada căzută între timp era imaculată, necălcată de jivină sau de om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
primar. Dar cel puțin 6 persoane nu știu franceza, încerc un solid argument. Înțelegem perfect, intervine unul din cei șase. Observam masa puțin enervat. Cei șase erau ochi și urechi, adică mai mult ochi decît urechi. Cum francofonii schițau un zîmbet, se și apucau de rîs. Un rîs prostesc, ploconitor. Oare dominația strănilor ne-a modificat înscrisurile genetice? Oare de asta Basarabia nu se poate descotorosi de minoritatea, dominantă timp de secole, și votează aiurea? Poate este adevărat, dar eu sînt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
mi-e pustiu, Doamne, fără tine, fără ea! Gândurile lui Petru, revoltă într-un sine de împrumut. Îl invoca des pe Dumnezeu. Când era mic, Moșul cu barbă albă zâmbea de sub grindă. Părinții plecau dimineața, el rămânea toată ziua cu zâmbetul bătrânului. Biberonul, un fel de ploaie albă și acră peste scutece, ținea laptele cald toată ziua. Moșul cea mai pricepută bonă. Primul cuvânt rostit către cer Tată. (Când s-a făcut mare, mare cât să-l inunde toată nostalgia grinzilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
iz de tipografie. Nu era o copie ca toate celelalte Dumnezeu, după ziua a șaptea, a spart matrița. Fierbințeala trupului, respirația, pulsul, atingerea ei, în fiecare dimineață când deschidea fereastră dinspre grădină, dinspre câmpie, dinspre cer. Eva era blândă. Avea zâmbetul mamei sale și sânii, și ochii, și buzele, și obrajii ei: Gustul laptelui este un contur alb, lichid, ce se deșiră an cu an, zi cu zi. Sânii tăi, Mamă, cresc în mine, în cruce, în icoană; buzele tale lasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
sfinții percepeau arderea ca pe un plus de confort auster); de sub contur, chipuri firești, actori, decoruri, recuzite, oameni: Veniți la iarmaroc, veniți! / Aici, pe rând, sunt fiecare / nepoți de iude și de sfinți; Vând vorbe goale, ochi cuminți, / priviri și zâmbete bizare, / smerenii pentru pocăiți, / vând tot ce vor pe trei arginți. Același rol, o altă mască / nu dau pe cât vor să primească, / iar rugăciunea lor cerească, / un foc de iască. Minciuna nu se rostește neapărat cu glas tare, minciuna se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Conștient, subconștient, inconștient, dimensiuni pentru oameni cu suflete cauterizate. 13. Era îngerul său albastru. Cămașa albastră cu mânecuțe suflecate marea împăturită la țărm, sarafanul albastru aripi pătate cu zbor, bentița albastră o fâșie de cer peste codițele blonde, ochii albaștrii zâmbetul umplea fântânile, mâinile albastre stelele, după o hartă necunoscută, întregeau îmbrățișările, picioarele albastre pe aleile parcului, sfinții și-au scuturat așternutul. Era îngerul primei zile, abia pe seară Dumnezeu s-a gândit să facă pământul. El, un copil uscățiv, mărunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
0.400, primăvara, o hepatită lichidă. Visul Geniei era să uite pentru totdeauna de acel sat blestemat. Când era mică, a stat două săptămâni internată într-un spital din Tecuci. A îngrijit de ea o doctoriță rezidentă. Era toată un zâmbet. Când un om zâmbește, radiază dincolo de chip. Halatul alb era ca un acoperământ de înger, trusa medicală părea din argint: Aici ține doamna doctor bijuteriile, stetoscopul, un instrument muzical, cântă inima prin el. Când voi fi mare mă fac doctoriță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
vi se stafidesc mațele în voi. Mama lor de bandiți, își rotunjesc burțile cu pâinea voastră! Bine, dacă nu îți este foame, pune-ți dumicatul în buzunar, o să-l mănânci mai târziu. Curtea atelierului era plină: soare, castani, umbră, bănci, zâmbete. După o magazie, băieții făceau poștă o țigară Snagov cu filtru, fetele chicoteau, prin fața atelierelor treceau studenții de la politehnică. Ăștia din clasă sunt niște puțoi aroganți. Ce să le zic? Trag 6 dintr-o țigară și se dau bărbați! Marius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
pe tine, omor copii și gata cu viața asta de căcat! Dumnezeii mamei ei de viață! Dora era o vâlceancă roșcată, dolofană, vânjoasă, obeză, gușată; se rostogolea când cobora scările; când le urca, fundul rămânea cu patru trepte mai jos. Zâmbetul Dorei semăna cu o desfăcătoare de păpușoi sau cu o greblă știrbă, rezemată lângă grămada de gunoi, sau cu o spărtură în gardul cimitirului. Dora rânjea ca un mormânt desfundat de soare. Uscătorul, la capătul holului; în mijlocul uscătorului, o saltea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
amânată. I se cuvenea să primească nu cu firimitura, nu cu lingura, nu cu potirul, ploaie de fericire ar fi meritat să-i inunde sângele, furtună de fericire în inimile netăiate împrejur. Privea Petru fericirea pe chipul oamenilor, paradă de zâmbete în icoane, aleluia! Se privea Petru în propria zidire, Dumnezeu clipea precum un bliț de aparat foto în miez de zi. S-au locuit câțiva ani, se vor aparține o eternitate: Dincolo de contur și de formă, Doamne, oare ce formă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
inima ta. Ești o metamorfoză. Nu poți umbla toată viața de mână cu o fantasmă, deschide ochii! Vei deveni și tu contur în curând, vei intra în turmă, te vei asemăna lor; scopul lor va fi scopul tău, vei vâna zâmbete zi și noapte, măști de duminică vei vâna. Zâmbetele nu ți se potrivesc, copile! Unde, dracu, ai văzut umbre vesele? O să-ți fie viața un iarmaroc, un circ ieftin teatru de stradă viața celui dezbrăcat de identitate. Spectacolul sinelui scamatorie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
viața de mână cu o fantasmă, deschide ochii! Vei deveni și tu contur în curând, vei intra în turmă, te vei asemăna lor; scopul lor va fi scopul tău, vei vâna zâmbete zi și noapte, măști de duminică vei vâna. Zâmbetele nu ți se potrivesc, copile! Unde, dracu, ai văzut umbre vesele? O să-ți fie viața un iarmaroc, un circ ieftin teatru de stradă viața celui dezbrăcat de identitate. Spectacolul sinelui scamatorie în icoană; clovn sau acrobat la trapez, cu sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
nopți a visat șotronul. Eu stăteam cu fruntea în palma ei, am simțit visul în tâmplă, apoi în inimă. Dimineață i l-am povestit tot, secundă cu secundă. Uitasem doar niște amănunte, pesemne privisem fereastra în ochi. Ai cules vreodată zâmbete în somn? Sunt ca panseluțele în rouă, frumoase sunt și peste zi, dar mai frumoase sunt peste noapte, roua le ține curate ca pe niște rochițe de sărbătoare întinse pe funie. Ai respirat vreodată cu respirația altuia, doctore? Ședința era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
birou, îl trase un pic pe cel de alături, le așeză pe amândouă, se aplecă un pic (parcă sărută o mână, parcă mângâie un obraz, parcă cuprinse un mijloc), zâmbi, o lacrimă despică obrazul, altă lacrimă schiță două jumătăți de zâmbete, ochii se aprinseră ca o lumânare în noaptea de Înviere. Deschise ușa, așteptă 3 secunde, apoi ieși și el după ea. 41. Freud spunea că nebunia este cea mai suportabilă boală; nebunul este ca un melc ce-și cară cochilia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
umbla toată viața de mână cu închipuirea, bine nu o să-ți fie, deschide ochii! Vei deveni și tu umbră, vei intra în turmă și vei avea un scop, dar scopul nu va fi scopul tău, ci scopul lor, vei vâna zâmbete zi și noapte, măști de duminică vei vâna. Zâmbetele nu ți se potrivesc, copile. Unde, dracu, ai văzut umbre vesele? vorbele terapeutului își împrăștiau ecoul prin toate celulele, ca o ispitire la înec: Nu, nu vreau, m-am născut să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
o să-ți fie, deschide ochii! Vei deveni și tu umbră, vei intra în turmă și vei avea un scop, dar scopul nu va fi scopul tău, ci scopul lor, vei vâna zâmbete zi și noapte, măști de duminică vei vâna. Zâmbetele nu ți se potrivesc, copile. Unde, dracu, ai văzut umbre vesele? vorbele terapeutului își împrăștiau ecoul prin toate celulele, ca o ispitire la înec: Nu, nu vreau, m-am născut să fiu al ei, nu al lumii. Lumea își leapădă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
fostă balerină în ansamblul de balet al Operei Române, instructor de dans, coregraf, manager. Fund bombat, picioare reliefate, fustă strâmtă, șliț până la portjartier, pantofi decupați, tocuri 20 centimetri, bluză de mătase înflorată, țâțe slobode, sfârcurile ca prunele coapte pătau pânza, zâmbetul larg, buzele îmbietoare, obrajii rumeni. Domnișoara Cătălina nu inspira, domnișoara săruta aerul ca pe niște sfinte moaște. Degete de pianistă: subțiri, lungi, drepte, 10 îngerași crescuți din palme. Și-a ridicat un pic fusta peste genunchi (fotoliul incomoda intențiile), și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
tâmpla atârnată într-o scamă de soare, tot mai mult, tot mai adânc se simțea trup al zidului sau cel puțin inimă, sau cel puțin umăr, sau cel puțin deget de lut. Dincolo de gratii, libertatea își ascuțea colții, avea un zâmbet bălos, plastic, descompus. Dincolo de gratii, libertatea rânjea ca o lumânare topită pe mormântul spânzuratului. Petru a trăit mult prea ieftin pentru a pune preț pe ambalaje scumpe. Nejustificat era să moară mult prea scump, când în afara sinelui, dincolo de contur și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
umăr: ― Despre comportamentul dumitale voi avea grijă să afle și domnul director... Cât părea de sigur pe sine, la auzul acestor cuvinte, portarul s-a schimbat la față... Se Înserase deja și continua să ningă. Cu lumină pe chip și zâmbet cald, Despina privea la Lia, bântuită de tristețe Încă. ― Nu mai fi supărată, mami. Operația a decurs normal și tati este bine. A avut loc și contravizita și doctorul Gruia a spus că “<pacientulă se prezintă În limitele post operatorii
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
și o ușoară reacție peritoneală. A fost operat de urgență. Intervenția a decurs bine și a confirmat diagnosticul prezumtiv. Evoluția postoperatorie este bună. Pacientul a fost hidratat și are un psihic bun. Cei din echipa medicală ascultau raportul Despinei cu zâmbetul pe buze. Când a fost rostit și ultimul cuvânt, Despina - cu o mină sobră - a privit la medicii din echipă cu Întrebare În priviri... “Pacientul” era numai ochi și urechi. “Ei! Acum să aud ce ai de spus, amice. Vezi
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
n-o dai cotită, pentru că la mijloc este scumpetea ta de fată, care - să nu zic vorbă mare - are stofă de chirurg, nu șagă! Bate un bărbat!” - l-a incitat gândul de veghe... Nicu a răspuns provocării doar cu un zâmbet. ― Dacă lucrurile se prezintă astfel, atunci suntem pe calea cea bună. Peste trei zile vom scoate firele și, dacă nu e vreo problemă deosebită, vom externa “pacientul” - a vorbit doctorul Gruia. ― Sper să nu fie cu supărare. Aș vrea totuși
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
a arătat un chip tot numai o mustață plină de promoroacă. La vederea unei asemenea apariții, Despina și doctorul Gruia au făcut ochii mari, cu adâncă mirare Întipărită În ei. Doar Nicu s-a ridicat de pe pernă, Întinzând mâinile, cu zâmbet larg pe chip, către arătarea din ușă.... ― În sfârșit, l-am găsit pe iubitul meu prieten cu suflet mare - a declamat noul venit. ― Petrică! Bine ai venit.. La auzul acestui nume, Despina s-a luminat la față. “Iată-l pe
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
mea psihică?... Am auzit că unele femei, după naștere, plâng fără nici un motiv... Eu simt că trăiesc prin și pentru copil... E o stare pe care n-o pot traduce În cuvinte... În clipa aceea, a intrat doctorul Suiedeal. Cu zâmbet de jenă, l-a făcut atent pe Gruia: ― Domnule doctor, v-aș mai lăsa să rămâneți lângă doamna și lângă copil, dar a Început vizita condusă de profesor. ― Voi pleca, domnule doctor, mulțumindu-vă pentru bunăvoință. ― După vizită, puteți reveni
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]