5,438 matches
-
să bântuie imaginarul scriitorului. „Întâmplările” narate poartă și ele pecetea metamorfozelor ciudate și miraculoase ale visului: în Farul, paznicul, împreună cu povestitorul, descoperă, ca urmare a ravagiilor unui incendiu, o casă ascunsă pe o insulă din mijlocul bălților Deltei, în interiorul căreia zac cadavrele a șase bătrâni cu bărbi lungi, posibilă imagine a „înțelepților lumii” (de altminteri, numărul acestora este același cu cel al poeților-înțelepți din limbul dantesc); în Artiștii din insulă, naratorul este purtat pe mare de un sloi de gheață până la
BACONSKY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285529_a_286858]
-
mațele porcului își deșertau, aburind, necurățeniile. Hăcuite în coveți, mormane trandafirii de grăsimi miroseau dulce și grețos ; lângă cratițele clocotite, pe jos, în lighene, plescăiau zoaie beșicate de steluțe grase iar, sub geamuri, începând să se acopere cu brumă argintie, zăcea carnea roșie. Osânza năpădise pe mese și scaune, ba chiar și pe dușumea, dând de lucru mâțelor care, prea sătule, o alegeau cu scârbă, scuturând-o. țintuit în ușă de urechi, capul porcului, cu ochi uciși, rânjea pârlit, iar picioarele
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
era jalnică iar toflogosul ridică respectuos căciula. Lăsându-și bărbia în piept, primarul intră în casă. Seara, bâțâind dintr-un genunchi cu mâinile sub cap, procurorul încerca să lege probele pe care le adunase peste zi. Absorbit de pământ, mortul zăcea cu fața în jos cu fluierele picioarelor ieșite dintr-o glugă de strujeni. în loc de lumânare, la căpătâiul lui fumega un felinar întreținut de „goarza comunală”, un omuleț chior, cu tuleie pe marginea fălcilor, care, plin de respect, se recomandă : „Octav
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
din colț : - Ili Popa și-a bătut muierea până i-a spus ce i-a pus în rachiu de l-a amăgit s-o ieie : colț de câne mort și oase pisate. - Spurcate-s muierile, se-ngrețoșă un flăcău. - Când zăceam de gălbănare, a mea mi-a dat trei păduchi în zeamă de siminoc, c-așa o învățase baba. Păduchi-s buni la gălbănare. - Ptiu ! - Fiecare boală are leacul ei, afară de rac. Racul dă un fel de usturime. Femeia mea dintăi
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
își juca sieși cea din urmă farsă, murind singur. Cu feciorii nu se răspundea, neputând să le sufere nevestele ; pe babă o băgase demult în pământ iar deatunci nici un suflet nu s-a mai aciuat pe lângă el. La căpătâiul moșneagului zăcea o cană jegoasă, de la o vecină care, fără învoirea lui, dusese și răspuns la feciori că bătrânul e pe moarte. Fire tare, moșul încă nu-i ceruse lângă el. Se vedea că odaia e de văduvoi : aerul închis, mirosind
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
aici își aminti de petala dăruită de puiul de vultur, scoase din batista de borangic și o mirosi, petala nu-și pierdu parfumul. Ținând-o în palmă ieși pe balcon să privească marea și ce văzuse? Silueta unui pescar, care zăcea pe mal, și barca în legănarea valurilor. Ridicându-și colțul rochiei, alerga pe scări în jos, cu repeziciune ca să-l poată salva la timp pe străin. Cu sprijinul animalelor, care o însoțeau pretutindeni, îl întoarse cu fața spre soare și
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
coșuri cu petale de trandafir? Și cum toată lumea din oraș vorbea franceza, italiana, greaca, turca, engleza și olandeza? Și v-am pomenit de celebrele smochine, aduse În caravane trase de cămile și descărcate pe jos, mormane imense de fructe cărnoase zăcând În noroi, cu femei murdare care le opăreau În apă cu sare și copii stând pe vine și defecându-se În spatele grămezilor? V-am povestit cum duhoarea femeilor cu smochine se combina cu mirosuri mai plăcute, de migdali, mimoze, lauri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
mării, cultivatori de tutun se Închipuiau șoferi de curse, vopsitorii de mătase se vedeau magnați pe Wall Street, vânzătoarele de confecții se visau dansatoare de vodevil la Ziegfeld Follies. Oceanul Întunecat se Întindea În toate direcțiile. Europa și Asia Mică zăceau moarte În urma lor. Înainte erau America și noi orizonturi. În a opta zi pe mare Lefty Stephanides, grandios, stând Într-un genunchi, sub ochii a șase sute șaizeci și trei de pasageri de la clasa a patra, Îi ceru mâna Desdemonei Aristos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
pus cămașa de noapte, deși era de-abia ora zece dimineața. Și apoi, pentru prima oară de când fusese Însărcinată cu Zoë și pentru ultima oară Înainte de a se urca acolo pentru totdeauna, douăzeci și cinci de ani mai târziu, bunica mea a zăcut În pat. Trei zile stătuse acolo, ridicându-se doar ca să se ducă la baie. Bunicul meu Încercase În zadar să o Înduplece să se dea jos. Când plecase la lucru În cea de-a treia dimineață, Îi adusese niște mâncare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
străzii stau fete În fuste mini, ciorapi cu portjartier și bluze cu spatele gol. (Algele marine pe care le spală Milton cu furtunul de pe trotuar În fiecare dimineață includ și meduzele moarte ale prezervativelor și, ici-colo, câte-un toc pierdut, zăcând ca un ghioc părăsit.) Fetele stau lângă bordură, iar mașinile trec pe alături. Cadillacuri verzui, Tornadouri roșii ca focul, Lincolnuri care Înaintează cu gurile deschise, toate impecabile. Cromul scânteiază. Capotele lucesc. Nici o pată de rugină pe nicăieri. (Ceea ce Îl uimește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
-l foloseam niciodată, și L’Air du Temps de Nina Ricci („Numai romanticii trebuie să-l poarte“). Mai aveam un tub de decolorant Jolén Crème, pentru când eram Între programările la Lâna de Aur. Intercalate printre aceste obiecte totemice mai zăceau bețigașe cu vată și dischete demachiante, creioane pentru contur de buze, fard de pleoape Max Factor, rimel, fard de obraji și tot ce mai foloseam În lupta fără șanse de câștig pe care o duceam ca să mă fac frumoasă. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
impresionau. Mă Întrebam de ce Obiectul nu-mi spusese nimic despre Rex la telefon. Era deja acolo de trei săptămâni și nu-mi spusese o vorbă. Am intrat În dormitorul ei. Hainele mototolite erau aruncate pe patul nefăcut. Pe o pernă zăcea o scrumieră murdară. ― Surioara mea e o ființă cu apucături cam dezordonate, spuse Jerome, uitându-se În jur. Tu ești ordonată? Am dat din cap. ― Și eu. Altfel nu se poate. Se Întoarse apoi cu fața spre mine. ― Ce s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
pătrunse ca o lamă de cuțit. ― Callie? Te simți bine? I-am zâmbit. ― L-am caftit bine. ― O, Doamne! spuse ea. M-am speriat atât de tare! Am crezut c-ai murit. Pur și simplu stă... stă... (vocea Îi cedă) ...zăceai acolo În drum! Izbucni În lacrimi, lacrimi de recunoștință acum, nu de furie, ca Înainte. Obiectul suspina. Cu venerație, stăteam martor la furtuna de emoție care o cuprinsese. Și-a coborât fața. Și-a apăsat chipul ud, șovăielnic, peste al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
erau pline de gropi, iar pe marginea drumului erau buruieni și gunoaie. Farurile puternice dezvăluiau pe stradă grămezi de cioburi, cuie, bucăți de metal, capace vechi de roți, cutii de conserve, o pereche de chiloți bărbătești aplatizați. Într-un pasaj zăcea o mașină dezmembrată: fără cauciucuri, cu parbrizul făcut țăndări, cu toate accesoriile de crom desprinse și fără motor. Milton apăsă pedala de accelerație, ignorând penuria - nu numai de benzină, ci și de multe altele. Era, de exemplu, o penurie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
de vag. O vedeam pe Tessie pregătindu-i mesele și ducând tăvi Înspre casa de oaspeți. În fiecare seară Îl vedeam pe tatăl meu făcându-i conștiincios o vizită În camera plină de buiote și de provizii farmaceutice În care zăcea. Cu aceste ocazii Milton vorbea cu mama sa În grecește și Îi venea din ce În ce mai greu. În timpul războiului Desdemona eșuase În tentativa ei de a-și Învăța fiul să scrie În greacă. Acum, la bătrânețe, constata cu groază că Milton Începuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
-mi pot explica de ce eram atât de moleșit și de ce eram atât de lipsit de vlagă. Din punctul meu de vedere, apartamentul nu arată niciodată mai curat și mai ordonat ca dimineața. Deși m-am împiedicat de câteva cărți care zăceau pe jos, nu m-am obosit să le ridic. Ca în orice început de zi, înainte de a parcurge cei patru kilometri care mă despart de școală, mă uit pe geam să văd dacă vremea s-a schimbat sau nu. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
respirației. Încet, încet, câțiva dintre noi au început să-și revină din acea stare de șoc. Împreună cu câțiva colegi, ne-am ridicat din bănci și ne-am îndreptat temători spre cel care fusese colegul și prietenul nostru și care acum zăcea fără suflare în fața noastră. Pășeam cu grijă, încercând, parcă, să simulăm un vis, crezând pueril, în subconștientul nostru, că ne vom trezi în orice clipă din acest coșmar și că șeful clasei noastre va fi la locul său, în penultima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
început să lovească uriașii care încă mai stăteau în picioare și care se străduiau să iasă din mulțime croindu-și drum cu ajutorul staturii lor impresionante. Câțiva, cei de la intrare, au reușit să iasă cu bine, dar majoritatea au fost lăsați zăcând la pământ, cu răni grave pe mai tot corpul. Concomitent, s-a iscat o zarvă de nedescris în rândul elevilor și toți au început să strige: "Dreptate!", "Libertate!", "Moarte Guvernului!". Văzând acestea, profesorii, împreună cu Inspectorul și directorul, s-au retras
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
ca să fie sigur, smulse un She'le'ri din cel de-al doilea TEG pe care l-a omorât și îl spintecă pe ultimul, pornind de la buric până la mijlocul bustului. Clasic! Imaginea, care îmi ardea retina, era apocaliptică. Cei șase zăceau într-o imensă baltă de sânge! Totul durase mai puțin de cinci secunde. Într-atât de rapid se mișcase! Ce a rămas în urma sa era dovada clară a furiei Împăratului și a capacității acestuia de a o pune în aplicare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
picioare cu sângele altora și avea întipărită pe față o expresie care nu îngăduia neobediența. Blocă intrările și dădu ordine clare să nu fie deranjat. Nu îi păsa nici dacă lumea se sfârșea în afară! Într-un pat din infirmerie zăcea Ana. Așternutul îi era pătat de sânge, dar rănile îi fuseseră deja cusute și îngrijite de Sarah Medico. Părul îi era murdar și fața lividă, iar pe ea avea o expresie senină de împăcare. Era inconștientă. Pieptul i se urca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Corvium, ba la locul de unde venise. Înțeleseră că nu aveau motiv de a se teme. Porniră tot în rând indian fără nici un cuvânt. În curând, în fața lor se dezvăluia scena unui întreg măcel. În dreapta cărării pe care o făceau mergând, zăcea un om îmbrăcat în alb. Mâna sa se odihnea pe o pușcă cu lunetă. Era împușcat în partea stângă a pieptului, în inimă! În stânga lor, se odihnea pe veci un altul. Era înveșmântat tot în alb. Acesta era găurit în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
periferice. Podeaua acesteia era mai joasă decât solul, întrucât puteau sta în picioare în ea. Se lăsară în jos și se strecurară înăuntrul vizuinii. Spațiul dinăuntru era îndeajuns de mare încât să încapă toți. În mijlocul podelei era o trapă. Aici zăceau trei soldați, aruncați pe jos ca niște păpuși stricate. Erau spintecați de jos în sus, de la bazin până în inimă. Mi se par familiare tăieturile astea... făcu Sergheiov. Asasinatul Eiffel! zise Corvium. Și ar trebui să ne temem cumva? întrebă Velail
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Mi se par familiare tăieturile astea... făcu Sergheiov. Asasinatul Eiffel! zise Corvium. Și ar trebui să ne temem cumva? întrebă Velail. Nu. Armele capabile de așa ceva sunt originare din Imperiu. Uite! exclamă Cosmin. La vreo alți zece metri de ei, zăceau pe jos, abia ninși, alți doi străjeri, uciși la fel ca și ceilalți doi. Într-adevăr! zise Corvium. Pe acolo a venit. I-a eliminat pe ăia întâi, apoi ne-a orbit pe toți cumva, s-a aruncat înăuntru și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
de poliție din Vichy a sosit curînd cu un lăcătuș. Cheia de la ușa salonului lipsea. Celelalte uși — de la bucătărie și de la dormitor — erau Încuiate pe dinăuntru, cu cheia În broască. În acest salon, exact aici, pe marginea covorului, Hélène Lange zăcea, chircită, și nu arăta deloc frumos, pentru că fusese sugrumată. Încă avea pe ea rochia mov, dar Își scosese șalul și pălăria, găsite În cuierul de pe coridor. Sertarele mobilelor erau deschise și pe podea erau răspîndite hîrtii și cutii de carton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
copiilor, deci este normal să-l cinstim... Ușor plictisit, regele o întrerupe: — Ceea ce am vrut să spun este că toate părțile materiei, dacă sunt lipsite de căldură... Mult te mai roade și pe tine grija asta cu focul, suspină Occia. — ...zac fără lucrare, de parcă ar fi moarte, și doresc pute rea flăcării ca pe un suflet, iar când se apropie de ea pornesc în acțiune. Sau suferă acțiunea? oftează bătrâna. — De aceea, conchide rex, Numa - despre care se spune că era
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]