KorAP: Find »[drukola/base=adapta & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...919 920 921 ...974 >

24,349 matches

Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272

realizate noile competențe este esențială. Calitatea unui serviciu de formare trebuie evaluată în funcție de măsura în care cursantul a dobândit competențele așteptate, de unde rezultă faptul că formularea obiectivelor didactice și proiectarea conținutului trebuie să aibă în vedere cerințele clientului. Pentru a adapta cu succes un program educațional, este necesară cunoașterea nevoilor clientului. Analiza în termeni de competențe a calității serviciilor de formare continuă. Scopul final al unui program de formare profesională este producerea de noi competențe, a unui ansamblu de cunoștințe, capacități

[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
serviciilor educaționale furnizate. Actualmente, există un Inspectorat General a cărui menire este să evalueze asigurarea calității în educația adulților și să furnizeze fonduri speciale care să susțină instituțiile pentru a face față cu succes schimbărilor la care trebuie să se adapteze. Cooperarea transnațională, pentru a fi eficientă în acest domeniu, trebuie să se concentreze asupra următoarelor aspecte: - în țările în care se aplică modelul European Foundation for Quality Management (EFQM), instituțiile respective trebuie să inițieze și să realizeze certificarea în acest

[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
necesare pentru îmbunătățirea performanțelor (Brown și Kenney, 2006). Învățarea organizațională se bazează pe învățarea individuală și, de aceea, compania trebuie să promoveze o cultură a învățării și dezvoltării continue. Viitorul este al acelor persoane și organizații care nu doar se adaptează la schimbare, ci devin promotori ai schimbării, învățarea fiind elementul esențial pentru obținerea de performanțe. Bibliografietc "Bibliografie" Argyris, C.; Schon, D. (1996), Organizational Learning II: Theory, Method and Practice, Addison-Wesley, San Francisco. Argyris, C. (2000), On Organizational Learning, Blackwell, Oxford

[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
situația o cere, având la bază un model psihoeducațional al formării și dezvoltării personalității umane. Consilierea educațională presupune abilitarea oamenilor de a-și rezolva singuri problemele prin însușirea/învățarea modului cum să-și modifice cognițiile și comportamentele pentru a se adapta solicitărilor, cum să-și gestioneze trăirile afective și să-și rezolve conflictele interne, cum să-și îmbunătățească relațiile cu ceilalți, cum să ia decizii și să-și asume responsabilități; adică, în sinteză, cum să dobândească deprinderi de viață sănătoasă atingând

[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
Serviciile privind consilierea carierei oferite de aceste instituții sunt multiple. În cazul clienților adulți, acestea se referă la: - furnizarea de informații utile și credibile persoanelor indecise cu privire la viitorul lor profesional; - sprijinul, ajutorul și îndrumarea oferite persoanelor adulte, pentru a se adapta mai ușor la schimbările social-economice și la dinamica profesiilor; - suportul oferit clienților pentru explorarea și valorificarea propriilor resurse și capacități latente, dar neexersate încă; - combaterea mentalității privind unele profesii (considerate degradante, care conferă practicanților acestora un statut social inferior etc.

[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
fiecărei persoane de a decide traseul de urmat privind evoluția ei socioprofesională. În condițiile existenței unei dinamici accentuate a profesiilor pe piața muncii, consilierea carierei presupune abilitarea clienților: - de a înțelege necesitatea învățării și a formării continue; - de a se adapta unei mobilități ocupaționale crescute; - de a avea spirit întreprinzător și inițiativă personală; - de a comunica eficient cu alții, preîntâmpinând eventuale neînțelegeri și conflicte; - de a învăța să-și planifice diversele evenimente ale vieții, trăind sentimente de satisfacție; - de a face

[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
cele mai importante ale participării la educație de-a lungul întregii vieți, preferând contexte informale de învățare. Dar încurajator este că majoritatea au o atitudine pozitivă față de educația permanentă, considerând că „îi poate abilita să facă față schimbărilor, să se adapteze la cerințele pieței muncii, să-și asume responsabilitatea propriei vieți și să se dezvolte personal”. În același barometru, se arată că, din păcate, mai mult de jumătate dintre adulți consideră că nu au competențele necesare unei societăți bazate pe cunoaștere

[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
interpersonale sunt necesare pentru a interacționa direct sau în grup, atât în spațiu public, cât și în cel privat; - antreprenoriale - au o componentă pasivă și activă deopotrivă: cuprind atâtînclinația individului de a induce schimbări, cât și de a le accepta, adapta și sprijini pe cele venite din exterior. Presupun ca individul să-și asume responsabilitatea pentru propriile acțiuni, pozitive sau negative, să dezvolte viziuni, strategii, să fixeze obiective și să le atingă, să aibă inițiativă, să fie motivat pentru succes; - cultură

[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
cadre de referință, fiind utilă pentru a explica mecanismele învățării individuale în situațiile de tranziție din viața adulților, pentru a înțelege fenomenele care se produc într-o organizație care învață, în care se cere angajaților să învețe și să se adapteze la noi modalități de a munci etc. Bazată pe concepte dezvoltate în alte teorii, precum conștiință critică (cu scop de emancipare politică, noțiune dezvoltată de P. Freire în teoria sa critică), învățare instrumentală și comunicativă (concept dezvoltat de J. Habermas

[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
relațional (pe larg valorificat în situații educaționale, o serie de studii evidențiind influența relației cadru didactic - cursant sau rolul diferitelor metode pentru facilitarea transformărilor individuale). Accentul pus de Mezirow pe punctul de vedere al cursantului și pe necesitatea de a adapta metodele și conținutul la nevoile acestuia îl plasează între teoreticienii constructiviști, alături de Brookfield și Habermas, fiecare având ca termeni-cheie ai teoriilor lor învățarea transformatoare, rolul contextului, gândirea critică etc. Teoria constructivistă descrie învățarea văzută ca un lanț de construcții (dezvoltare

[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
lor spre nou. Sunt aspecte pe care nu le putem subestima în conceperea unei politici europene asupra educației adulților, în înțelegerea impactului globalizării ori în conceperea serviciilor și a mecanismelor de sprijin ale adulților în efortul lor de a se adapta la societatea informațională și informatizată, tehnologică. Chiar dacă sunt aspecte de nuanță, nu putem ignora problematicile de ordin antropologic într-o argumentare științifică a conceperii unor demersuri intervenționiste adaptate comunității celor vizați. Aspectele de ordin antropologic menționate, chiar dacă acționează difuz, au

[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
atitudinea critică față de cunoașterea absolută, față de ceva predeterminat și impus, filosofia postmodernă, de exemplu, pledând pentru dialog, discuții, explorare șiconstruct social, mai degrabă decât pentru cvasiacceptarea cunoașterii deja afirmate. Tot la reflecție critică (sau ceea ce numim filosofie a interpretării, hermeneutică, adaptată contextului) invită și Heidegger, Habermas, Feuerbach, Dewey și Freire. Dincolo de diferite orientări filosofice, definitorie rămâne esența filosofiei de a oferi reflecții și interpretări ale realității, ale trebuințelor indivizilor în căutarea unui sens și a unor valori fundamentale, existențiale. Interpretările și

[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
pentru sate; 1. școli de agricultură și gospodărie cu caracter mai tehnic, cu un număr limitat de locuri, în care elevii să fie selectați după aptitudini pentru îndeletniciri speciale; 2. școli superioare țărănești, obligatorii și cu caracter mai general, dar adaptate zonei și regiunii în care există școala. Demersurile pedagogice ale lui Stanciu Stoian găsesc ecou și la Ștefan Bârsănescu, profesor la Universitatea ieșeană, care elaborează Pedagogia agricolă, pe care o prezintă și la cursurile de vară ale organizațiilor învățătorești, pornind

[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
creat 14 centre regionale pentru gestionarea pregătirii și reintegrării șomerilor pe piața muncii. În aceste condiții, s-a dezvoltat o piață a formării profesionale continue, un număr tot mai mare de furnizori de formare, publici sau privați, căutând să-și adapteze oferta la nevoile de pregătire ale populației adulte. c) O perioadă de dezvoltare, după Conferința UNESCO de la Hamburg pentru educația adulților Confintea (1997), odată cu creșterea interesului din partea Ministerului Educației Naționale pentru educația adulților, ca parte a educației permanente. Au fost

[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
reveni asupra acestor instituții în subcapitolul referitor la finanțarea educației adulților. Parcurgând acest subcapitol, se poate concluziona că sistemul instituțiilor și organizațiilor de educație a adulților din țara noastră este unul extrem de eterogen și divers. În încercarea de a se adapta la (și de a adapta) cerințele socialului și ale individului, atât de diverse, complexe și dinamice, numărul tot mai mare al acestor instituții și organizații se autoexplică. Apare, implicit, și o concurență constructivă în domeniu, piața ofertanților de educație pentru

[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
subcapitolul referitor la finanțarea educației adulților. Parcurgând acest subcapitol, se poate concluziona că sistemul instituțiilor și organizațiilor de educație a adulților din țara noastră este unul extrem de eterogen și divers. În încercarea de a se adapta la (și de a adapta) cerințele socialului și ale individului, atât de diverse, complexe și dinamice, numărul tot mai mare al acestor instituții și organizații se autoexplică. Apare, implicit, și o concurență constructivă în domeniu, piața ofertanților de educație pentru adulți autoreglându-se prin calitatea ofertelor

[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
numai într-o anumită perioadă a existenței noastre (în copilărie și tinerețe), ci pe tot parcursul vieții. Și adulții/maturii învață, chiar dacă în mod specific, diferit; și ei sunt supuși unor activități de instruire-educare, de formare continuă pentru a se adapta dinamicii profesiunilor, solicitărilor diverse și în permanentă schimbare ale vieții. Așadar, învățarea este permanentă, continuă, este coexistentă cu însăși viața omului, ca individ, grup sau societate. Omul învață cât trăiește, iar organismul său funcționează normal. Orice om învață din experiența

[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
pe care le vor avea în urma parcurgerii unui curs sau a unui program de instruire/învățare, precum și de consecințele negative ale neînvățării. Într-o activitate în care sunt implicați cursanți adulți, formatorul trebuie să știe acest lucru și să se adapteze acestei situații. 2. Conceptul de sine al celui ce învață (Self-concept) Acesta este un construct cognitiv care include ansamblul convingerilor și credințelor despre sine (și despre lume) ale celui ce învață. Esențialmente, conceptul de sine se constituie pe baza și

[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
acompaniază în plan fizic de schimbări inerente, chiar dacă acestea se instalează treptat, într-un ritm care diferă de la caz la caz, în funcție de „trusoul” genetic al individului, de stilul său de viață, respectiv de felul în care a știut să se adapteze la încercările dure ale vieții. Inspectând tabelul pe care Spence (apud Dacey și Travers, 2002, p. 341) îl oferă cu privire la involuția unor indicatori fiziologici, de la 30 la 60, respectiv 80 de ani, rezultă că, la vârstade 60 de ani, comparativ

[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
menționează: - încurajarea creșterii și dezvoltării continue ale indivizilor; - susținerea oamenilor pentru a face față problemelor practice și provocărilor vieții de adult; - pregătirea oamenilor pentru oportunitățile de muncă actuale și viitoare; - susținerea organizațiilor pentru atingerea rezultatelor dorite și pentru a se adapta schimbărilor; - dovedirea oportunităților de examinare a comunității și societății, inducerea unor schimbări spre binele comun și promovarea societății civile. Activitatea didactică desfășurată cu cursanții adulți prezintă unele aspecte distincte, pe care vom încerca să le creionăm în subcapitolele următoare, analizând

[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
la situația lui concretă de muncă și viață (Sava și Ungurenu, 2005). Alegerea strategiilor didacticetc "Alegerea strategiilor didactice" Ceea ce determină în mare parte succesul unei activități de formare este strategia didactică - și mai ales modul în care formatorul selectează și adaptează strategiile la contextul educațional respectiv. În educația adulților se recomandă folosirea unor strategii didactice interactive, care pun în centrul activității cursantul adult, favorizează schimburile interrelaționale între participanți, stimulând activismul subiectului în interacțiunea sa cu ceilalți, dar și cu conținuturile vehiculate

[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
anumite forme de organizare a interacțiunii profesor-cursant, combinații menite să determine producerea facilă a învățării. Înainte de a vedea ce „instrumentar”, respectiv ce „arsenal” de metode, tehnici, mijloace didactice poate utiliza profesorul și cum le poate combina cât mai eficient și adaptat în funcție de o serie de factori ce circumscriu contextul didactic (de exemplu, formele de organizare, particularitățile cursanților ori ale conținutului de vehiculat, timpul etc.) - factori ce au fost analizați în subcapitolul anterior -, vom porni de la câteva considerente cu privire la ceea ce înseamnă o

[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
combinării metodelor folosite, a mijloacelor și materialelor didactice utilizate, respectiv a manierei de organizare. În conceperea situației de învățare trebuie să ținem cont de aceste variabile a căror combinare depinde de competența pedagogică a profesorului, de priceperea cu care le adaptează la resursele de timp de care dispune, dar mai ales la resursele umane cu care lucrează, astfel încât conținutul vehiculat să fie asimilat ușor, să fie prezentat atractiv și accesibil. Interacțiunea tuturor acestor variabile dă, în final, eficiența situației de instruire

[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
a constatat că ele sunt fundamental similare cu alte medii de învățare, pentru că principalele componente ale altor medii de învățare se pot regăsi și aici: funcțiuni pedagogice (activități de învățare, materiale de învățare, tutorat, situații de predare și evaluare), TIC adaptate modelelor pedagogice, organizarea socială a educației (timp, loc și comunitate); - folosirea VLE-urilor ar putea îmbunătăți calitatea procesului educațional, ar putea contribui la diversificarea metodelor de predare și învățare etc. Prin faptul că utilizarea VLE-urilor ar facilita obținerea unor

[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
companie, organizație, colectiv etc.) interesate de identificarea nevoilor, descoperirea soluțiilor și progresul individual/instituțional, dezvoltare socială, integrare, comunicare și schimb de experiențe, precum și cunoaștere. Lucrul în rețea implică numeroase avantaje, precum: capacitatea membrilor acesteia de a coopera, de a se adapta și integra. Datorită unui flux informațional, cantitativ și calitativ din ce în ce mai consistent (viteza de răspândire, calitatea și cantitatea informației), devine prioritară cunoașterea sursei de informare - activitatea în rețea presupune economie de timp (procesarea unei cantități mari de informație într-un timp

[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]