24,491 matches
-
La usturătura cuvintelor se adaugă filozofia proverbelor, de astă dată mai ales din izvor popular: "Paza bună trece primejdia rea...; melul blând suge la două mume...; capul plecat nu-l prinde sabia"; "...și se potriveau amândoi acești boieri într-o fire, după cum se zice: calul râios găsește copaciul scorțos". Cronicarul își frânge mâinile de-a lungul letopisețului, văietîndu-se și creîndu-se pe sine ca tip al boierului cu jale de țară: "Oh! oh! oh! Săracă țeară a Moldovei, ce nenorocire de stăpâni
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
sau județul sufletului cu trupul, compunere școlărească, și prin mai matura Istorie ieroglifică. Divanul, cu pesimismul lui biblic, e de o uimitoare asemănare cu dialogurile de mai târziu ale lui Leopardi. Omul cu aspirațiile lui morale e pus în fața implacabilei Firi, care se așează în poziția ispititoare a lui Mefistofeles. "Văd - obiectează Înțeleptul în frumoase imagini de risipire - frumusețile și podoaba ta ca iarba și ca floarea ierbei, bunurile tale - pulbere și fum, carile cu mare grosime în aer se înalță
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
identic se iscă cu privire la Struțocămilă (văzută ca animal himeric), care după "socoteala loghicească" "dobitoc cu patru picioare nu este, pasăre zburătoare nu este, cămilă nu este, Struț aplos nu este, de aer nu este, de apă nu este", ci "traghelaful firii" din ambele monarhii. O călătorie fabuloasă pe apa Nilului în sus, făcută de Cămilă, e prilej de uimitoare descripții în caligrafie persană: "... Așa dară despre răsărit bălțile, munții și locul se avea; iară despre apus, adecă din cotro Nilul venea
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
pre șesurile câmpului aceluia, și pre o parte și pre altă parte, de apă atâta câmpul cu otavă înverzea, cât ochilor, preste tot, tot o tablă de zmaragd meree a fi se părea, în carile tot chipul de flori, din fire răsărite, ca cum cu mâna în grădină, pre rând și pre socoteală ar fi sădite, cuvios se împrăștia, și când zepfirul, vântul despre apus, aburea, tot feliu de bună și dulce mirosală de pre flori scornea... Miraculosul oriental din capiștea
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Siliți-vă a o-nvăța!... sau faceți cum vă place. Poeziile lui Ienache sunt cvasi-lăutărești: Amărâtă turturea, Când rămâne singurea Căci soția și-a răpus, Jalea ei nu e de spus. Poetul adaugă oarecari comentarii: Dar eu om de naltă fire, Decât ea mai cu simțire, Cum poate să-mi fie bine?... Oh! amar și vai de mine! Iubirea e "laț" ori "magnit", iar femeia e un canar hrăpitor de inimi. Nota Văcărescului e o anume concizie sentențioasă care subjugă memoria
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
un loc mare în chip de mici epigrame: Nu pot a tăgădui Că moriu... de nu te-oi iubi... simulări de leșinuri și nebunii orientale și tot atât de occidentale (langueurs, défaillances, fureurs, transports), artificioase și simetrice: Simtu-te că vii? tremur peste fire; De te văz, mă pierd... și-mi ies din simțire. Gurița deschizi, ceriul se deschide; De mână mă iai, foc simt că m-aprinde!... În brațe mă ții, fulgeră văzduhul... La sînu-ți mă strângi, caz și îmi dau duhul!... De
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
antichitate". Mazepa în Moldova dezvoltă, nu fără simț poetic, tema fugii cavaline tratată de Byron, în Rucsanda Doamna cazacul Timuș e văzut ariostește ca un cavaler frumos "îmbrăcat în zea strălucită", cu purtări dintre cele mai curtenești, iar nu cu fire "de heară", cum îl știm din cronici. Evident, Rucsanda îl iubește. VASILE FABIAN BOB De la Vasile Fabian Bob (1795-1836) au rămas puține versuri, dintre care cele mai cunoscute sunt: S-au întors mașina lumii, s-au întors cu capu-n
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
-n jghiaburi ce să varsă, Din nălțime vâjiind, Și din piatra cea uscată, Ies izvoară clocotind, Aci-mpăratul naturii, În natură-l cunoștem. Într-al peșterilor haos, Mâna lui toți o vedem. El ia chiar poza meditativă a romanticului contemplând firea: Atunci poetul doparte Tras, privește, stă uimit. ÎNCEPUTURI DE FILOZOFIE. PRESA Școlile grecești fură acelea care dădură ascultătorilor întîia idee a unei filozofii de catedră. Cugetarea se mărginea până atunci la comentariile etico-religioase, la cărțile despre arta de a trăi
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
1840 meditația e total dialectică și cele mai dulci acorduri (mister al poeziei) răsună acolo unde fraza e mai sentențioasă: După suferiri multe inima se-mpietrește; Lanțul ce-n veci ne-apasă uităm cât e de greu; Răul se face fire, simțirea amorțește, Și trăiesc în durere ca-n elementul meu. Printr-un fenomen de confuzie, caracteristic tranziției, Gr. Alecsandrescu va fi lamartinian și în același timp poet în gustul clasic. Gândul de a compune Epistole e stârnit de lectura lui
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
acestei catastrofe, pentru ca nu cumva lumea să zică: Iată Daniil Scavinschi cel mititel la statură, Cărui îi căzu musteața și e chiar caricatură. Scavinschi traduse Brutus de Voltaire și Democrit de Regnard. Ultima piesă, plină de veselă mizantropie, se potrivea firii sale, și versiunea, fără să fie admirabilă, e destul de săltăreață. Dintre poezii merită atenția doar Călătoria la Borsec, exagerare a calamităților unui traiect în maniera Les embarras de Paris, însă cu melancolice litografii pastorale gessneriene și cu contemplație romantică: M-
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
litografii pastorale gessneriene și cu contemplație romantică: M-am depărtat subt un arbur cu ramurile tufoase, La a căruia tulpină, flori revarsă a lor miroase, Și m-am lăsat pe o coastă, ca să gust în liniștire Nectarul ce-au lăsat firea la trudă de întărire. Însă corpul poemului e zidit, după metoda clasică, din descripții și figuri de atelier (Achil, Ector, Troia) în care se recunoaște vocația satirică. MIHAIL CUCIURAN Mihail Cuciuran (1819-1844) lamartiniza și el, prozaic: Lemne triste-ngălbinite, Ziua bună
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Alecsandri are în preajma Mirceștilor o copie redusă a apelor exotice, lunca Siretului, regiune băltoasă printre mari sălcii, sugerând miniatural misterioasele lacuri meridionale, și pe marginea cărora cade în extatica lui solară. În poezia populară poetul a găsit un corespondent al firii sale amabile. Poezia folclorică, în latura erotică în care a folosit-o, e fără tragism, ușor oftătoare, elementar sensuală, diminutivală și în fond glumeață. Alecsandri, care s-a căsătorit foarte târziu din rațiuni de pur confort casnic, a avut multe
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
latura erotică în care a folosit-o, e fără tragism, ușor oftătoare, elementar sensuală, diminutivală și în fond glumeață. Alecsandri, care s-a căsătorit foarte târziu din rațiuni de pur confort casnic, a avut multe iubiri ce n-au zdruncinat firea lui calmă. Vestita Niniță (Elena Negri, sora lui C. Negri), obiect al sentimentalei Steluțe, a scos poetului câteva accente duioase, pe care biografia le dovedește fără profunditate. Elena Negri fusese căsătorită, nu era deci Virgina imaculată asemeni divinei Beatrice, greu
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Badea Cluciarul, scuipă asupra cadavrului lui Mircea Ciobanul, Chiajna se dezvăluie ambițioasă și bărbătoasă. Într-un alt tablou mut, Chiajna, "rece, posomorâtă ca întotdeauna", își lasă mâna sărutată de domnițe, fetele ei. Ultima apariție a eroinei, scurtă, violentă, verifică posibilitățile firii ei aprige: " - Unde-s puii de năpîrcă?... strigă el ăDumbravă Vorniculîcu glas răgușit, intrând în cort cu mâna în șold. Li-a sosit ceasul pieirii! halal di ei, fărtați! . - Pare-mi-se că-n beție ți-ai pierdut cumpătul vorbii
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
cu harabaua. Căruțașul face toate mișcările mașinii lui sufletești, își spune tot monologul și nuvela s-a încheiat prin epuizarea figurii. Umorul bucății stă în a încetini gesturile tipice ale individului, în a-l lăsa să-și debiteze expresiile rezumând firea și experiența lui. Ideea de progres fiind exclusă din formula nuvelei, căruța lui Moș Nichifor este oricând legată "cu teie, cu curmeie". Harabagiul a fost totdeauna "moș". Când căruța merge, feleșteocul și posteuca fac mereu "tranca, tranca! tranca, tranca!" Iepele
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
elemente: Când pătrunzi în parc, și-aprind Trandafiri agățători Vârfurile chiparoșii, De sub streșini cern petale. Taie - avuzul mustăcind Iar când dormi pe perne-n prag,Șiruri peștișorii roșii. Ca-ntr-un basm cu zâne line, Când prin chioșc visând cobori, Fire de păianjen trag Peste visurile tale Plasă scumpă peste tine. Proza lui Bucuța e dioramatică, plină de policromie muzeală. Fuga lui Șefki, cea mai însemnată dintre narațiuni, este un tablou încărcat de colori și amănunte etnografice asupra turcimii din partea occidentală
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
de sus de o inteligență superioară. Citatul enigmatic din Biblia latină stă alături de "era dat în Paște", într-un amestec fastuos cu o curte turcească. Autobiografia lui Pantazi este remarcabilă tocmai prin strania îmbinare de Orient și Occident. Contrastul din firea lui Pantazi, luxul din casa lui Pașadia alături de înclinarea lui pentru interiorul abject, toate acestea tratate cu un instinct fin al culorilor, documentează asupra hibridității unei societăți. Mateiu Caragiale este un poet și scrierea lui valorează prin ceea ce sugeră. Realitatea
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
care l-au urmat instituții de cultură și învățământ, Secția ieșeana a Societății Numismatice Române și alți inițiatori de medalii din Iași. „CARACTERUL SUBLIM AL UNEI LUCRĂRI DE ARTĂ SE AFLĂ MAI CURÂND ÎN SUFLETUL PRIVITORULUI, CÂND ACESTA ARE O FIRE DESTUL DE IMPRESIONABILA PENTRU A PRIMI MAGNETISMUL SUBIECTULUI ÎNFĂȚIȘAT DE ARTIST” DAVID D’ANGERS, DIN LUMEA ARTEI, EDITURA MERIDIANE, 1990, PAG. 303 „BĂTUTE SUB IMPERIUL EFEMER AL CLIPEI, PENTRU A IMORTALIZA EVENIMENTE PE CARE CONTEMPORANII LE-AU CREZUT DEMNE DE A
ALMA MATER IASSIENSIS ?N IMAGINI MEDALISTICE by ANDONE CUMP?TESCU () [Corola-publishinghouse/Science/84295_a_85620]
-
politică în sensul feudal, cum insinuați dv. cu rea credință. Voim și sperăm o reacție socială și economică determinată de rămășița puterilor vii ale poporului, care, dacă nu e preursit să piară așa de grabă, trebuie să-și vină în fire și să vază unde l-a dus direcția radicală"399; "Partidul nostru este revoluționar după natura lui, dar revoluționar în sensul că încercăm să dăm întregei ordini sociale o nouă bază. Nu e necesar ca această țintă s-o ajungem
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
de lucruri în care se află țara și că pana lui Tacit și limba Duhului Sfânt abia ar ajunge ca să zugrăvească estrema decădere socială a României și primejdiile care atârnă asupra țării, nedându-i răgaz de a-și veni în fire. În altă țară de am trăi, în care mai e credință, onestitate, respect ca bunuri obștești ale spiritului public, relele ni s-ar pare trecătoare și nicicând condeiul nostru nu ar fi înmuiat în fiere"479. Nu de puține ori
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
Românului", căci niciodată nu ne îndoim de bunul simț al românilor, fie de orice nuanță politică, când e vorba de destinele țării"480. "Cum nu se teme ca nu cumva printre cititorii jurnalului său să se găsească vrun om în fire și cu mințile întregi care să-și zică: Dar proști ne mai crede d. Rosetti pe noi românii când vine de ne vorbește de compțiune și imoralitate!" Cum poate să crează d-lui că noi, în această țară, nu ne
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
natura („Eu noaptea nu dorm, ca roua să poată-nflori”), îngăduindu-și numai bucuriile simple, care precum în descântecul magic sporesc lumea, poeta vădește o anume pudoare, vrând parcă să disimuleze sentimentele care pot fragiliza legătura cu ritmurile și miracolul firii. Rostul i se precizează în versurile din Melancolia trandafirului albastru (1982), unde textul intitulat Roată în cuvânt născută spune despre devenirea ființei celei care scrie, actul poetic fiind calea de acces la lucrurile învăluite în mister: „Sunt olarul,/ Roată în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289610_a_290939]
-
Bataille în a presupune o contradicție internă între natura umană și capitalism. Caracteristicile intrinseci și "naturale" ale omului sunt considerate a fi în relație cu sărbătoarea, excesul, cheltuirea energiei, în timp ce imperativele muncii, efortului, utilității, economiei sunt văzute ca fiind împotriva firii omenești; prin urmare, Baudrillard respinge primatul marxist al producției, considerând că toate formele de schimb simbolic sunt mult mai apropiate naturii umane decât producția. Într-o recenzie la Operele complete ale lui Bataille, Jean Baudrillard critică teoria marxistă, în timp ce afilierea
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
înțelepții. Aceia care îl imită mai îndeaproape pe Cristos, sunt considerați înțelepți... sau devin mai asemănători înțelepciunii divine și mai asemănători lui Cristos în osteneli și în dispreț, în umilință și în sărăcie. Aceștia se despoaie de maiestate, asumându-și firea de sclav; de bogății, devenind săraci; de odihnă, pentru a îndura lipsuri și osteneli; de viață, pentru a prefera moartea. De aceea, umilința și înțelepciunea sfinților sunt comparate cu patru animale mici, mai înțelepte decât înțelepții acestei lumi: furnicile, viezurii
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
dea sfaturi; ... unii locuiau singuri, adică fără un frate însoțitor, prin aziluri... Am văzut și alții care purtau mereu o barbă lungă precum armenii și grecii. Unii nu foloseau ca cingol o frânghie obișnuită, ci o funie modificată, făcută din fire împletite într-un mod ciudat, și fericit era cel care putea să-și procure una cât mai frumoasă!... Ar dura prea mult să amintesc toate bădărăniile și abuzurile pe care le-am văzut; probabil că mi-ar lipsi timpul, nu
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]