25,627 matches
-
nu!... (...Nu, nu despre nenorocirile mele e vorba, ci despre memorie și despre destin. Pentru că mi-am pus toată viața În cumpănă cu răspunsul dat sfinxului. Stăteam În fața monstrului uitîndu-mă la el ca Într-un abis și nu-mi era frică. Pe buzele lui zvîcnea un sînge ca al nostru. L-am privit atent cînd a rostit Întrebarea și am Înțeles. Îi era teamă să nu pronunț singurul cuvînt care-i tulbură pe zei. Și atunci m-am hotărît... Dacă aș
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
În stare să suporte, iar Oedip face parte dintre ei. Nu-i putem explica și eroismul prin destin. Un Oedip care n-ar avea dreptul la opțiuni și nu și-ar datora sieși nimic nu ne-ar putea Învăța decît frica. Însă el e În stare să murmure, drept și ireductibil, Între nenorocirile care-l vor copleși: Credință În tine Însuți! Chiar dacă pentru aceasta trebuie să suferi. Curaj!... Problema e dacă avem și orgoliul să nu dăm vina pe nimeni pentru
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
În mînă, ar semăna foarte bine cu plimbările pe care le fac astăzi turiștii cu telefericul deasupra Vezuviului. Or, problema se pune altfel daca vorbim de Îndrăzneală. Clădiți-vă casele pe Vezuviu, i-a Îndemnat Nietzsche pe filosofi. Aici Începe frica și tot aici Începe curajul; chiar dacă Tezeu Încă nu cunoaște toată grava seriozitate a Întoarcerii, pe care grecii o vor Învăța de la Ulise, iar ieșirea din labirint constituie mai curînd o victorie a dragostei. Nu ne putem mulțumi Însă cu
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
moment dat trebuie să se oprească. Tu Însă... Mă uit, Tezeu, cum spumegă valurile În urma corăbiei tale și-mi spun că e un destin ce te soarbe mereu. Dar mă mîhnește felul cum ai fugit, hoțește. I-a fost oare frică de lacrimile unei femei celui care a ucis Minotaurul? Sau i-a fost cumva rușine de destinul său? Aceasta Îmi arată Însă, Tezeu, că n-ai priceput nimic din dragostea mea Eu sînt totdeauna la ieșirea labirinturilor. CÎnd nu există
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
moartea lui a fost absurdă. Se ridică și le strigă foștilor săi judecători: Condamna-ți-mă! Nu mă faceți să-mi fie rușine la gîndul că am murit din greșeală. Accept ura voastră, teama voastră, dezgustul vostru. Nu mi-e frică decît de aceste vorbe: eroare judiciară... Ascultîndu-l pe Socrate, unul dintre judecătorii-acuzați surîde cinic. Așadar, iată mijlocul de a răpune ceea ce n-a izbutit otrava... Nu, Socrate, noi chiar am regretat moartea ta. Acum a venit momentul să ispășim. Pedepsește
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
În memorie, o victorie a memoriei. Probabil, mult mai important e că acolo totul e familiar, urmînd legi cărora Ulise a Învățat sa le cunoască sensul. Știe pînă și unde Îi va fi mormîntul. Dispar Întîmplările spectaculoase, dar dispare și frica. Și deși de atîtea ori ne trebuie mai mult curaj să ne Întoarcem la un punct decît să-l părăsim, coborînd În Ithaca Ulise Își dezbracă haina de aventurier și iese din constrîngere. Din toată Odiseea e singurul lucru În
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
un zeu cu o rană omenească; o rană care schimbă o nemurire goală cu o moarte plină de vitejie. Prin contactul cu apa Styxului, el a fost Înveșmîntat la naștere cu o armură nevăzută. Apa morții l-a tămăduit de frica morții, cu excepția călcîiului rămas temător și fragil. Fără această rană Însă nimbul său ar păli. Pe cine ar mai impresiona un Ahile total invulnerabil? Rana sa e cea care Îl apropie de noi și Îi acordă dreptul la glorie. Prin
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
am stîrnit prin cuvinte, nu Înseamnă că propriile noastre cuvinte ne omoară. Prefer să stau cu ochii deschiși În soarele care-mi strivește pleoapele. Căci știu, de asemenea, că toate trădările s-au plătit pînă la urmă prin singurătate și frică. Scepticismul profesat Îmi amintește acel club al Hedoniștilor Osteniți de care pomenea Oscar Wilde, purtînd roze fanate la butonieră și avînd cultul lui Domițian, În care niciodată nu m-aș fi Înscris. Sau, Olimpul e o născocire a privirii Întoarse
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
albastru și să nu poți să uiți, să nu poți să ierți, să deschizi ochii doar pentru a privi sumbru cerul, să deschizi buzele doar pentru a murmura că nimeni nu poate fi egalul zeilor decît după ce-a disprețuit frica și și-a contemplat mîinile, toate acestea cer, firește, un Înțeles mai adînc ca să aibă dreptul la glorie. Prometeu se crispează pentru a nu urla, dar mai ales pentru a nu regreta pricina suferinței sale. Îl doare carnea sfîșiată de
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
fără ca eu să fi vrut acest lucru. Eu am vrut numai să zbor și sînt mîndru că pot trece peste ceea ce Îmi amintește cît de scump voi plăti această clipă de fericire. Nu mă pot Întoarce numai din pricină că mi-e frică de lumină. Dacă aș face-o, n-aș fi meritat să capăt aripi. Și aceasta ar fi fost ca și cum n-aș fi zburat deloc, ci m-aș fi tîrÎt prin văzduh ca șarpele prin frunze. N-am uitat sfatul tatălui
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
dreptul la dragoste sculptînd-o pe Galateea atît de frumoasă, dar dacă piatra nu va respira și buzele ei nu se vor Încălzi truda mea nebună nu-mi va da decît singurătate. La fiecare lovitură de daltă sper și mi-e frică. Încă nu știu dacă arta mea e un izvor de fericire sau de nefericire, dar nu mai pot da Înapoi...) Pygmalion provoacă astfel arta să dea un răspuns neîntîrziat și tranșant. Eternitatea e pentru el suspendată de un oftat ușor
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
să Înfrunte singurătatea. CÎnd am Întors capul clocoteam de revoltă Împotriva destinului meu. Auzeam pașii Euridicei și mă gîndeam că destinul rîde de mine urmărindu-mă. M-am Îndîrjit și m-am Întors ca să-mi dovedesc că nu mi-e frică să privesc În abis. Doar am avut curajul să cobor și În Infern și am cîntat umbrelor. Numai că singurătatea e mult mai rea decît moartea. Știam că nu voi vedea pe nimeni În spatele meu, știam că amăgirea se va
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
Dar reversul dogmatismului nu trebuie să fie pustiul. De ce nu m-aș opri la un răspuns În care cred? Și oricum, fuga de Întrebări reprezintă cel mai deplorabil răspuns. Nimic n-are vreme să rodească sub zodia lui Proteu decît frica de propria singurătate, desolidarizarea de propriile-ți adevăruri, ipocrizia cameleonului sau, citîndu-l pe Bacon, Înțelepciunea crocodililor care plîng devorînd... Epigonii Zece ani mai tîrziu după ce „cei șapte Împotriva Thebei” au fost Înfrînți, urmașii lor direcți, pentru a răzbuna moartea părinților
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
acela de a linguși o prostie. Explicații există și au fost adesea invocate; erorile de comprehensiune săvîrșite În trecut au alimentat o atitudine dispusă, uneori, să accepte și impostura din teama nemărturisită de a nu greși negînd noutatea. Consolarea pentru frica din avanposturi s-a găsit Într-un dispreț sporit pentru epigon, uitînd că pionierii n-au totdeauna timp să-și desăvîrșească victoria și uneori nici măcar n-o obțin, În fond, nici nu există, poate, un epigon absolut. Nimeni n-a
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
care știința a ucis-o, dar poezia se Încăpățînează s-o Împingă În toate deșerturile. Orgoliul unui Nietzsche care, ros de boli necruțătoare, declara: „ceea ce nu mă omoară mă face mai puternic”, nu e mai prejos de orgoliul și de frica faraonilor. Iar sfinxul Indiferenței, Înainte de a fi paznicul piramidelor, este el Însuși o piramidă ca semnificație. Surîsul său metafizic s-a născut din disperare nu din dispreț. Alt animal n-ar fi rezistat culcat pe nisipuri... Acești ochi pustii privesc
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
Celelalte dansează scurtă vreme pe nisip, se destramă În vînt, populații sporadice și fictive ale deșertului, dar piramida a rămas catedrala credincioșilor În nemurire; aici au venit să Îngenuncheze și să se roage toți cei obosiți de nisipuri și de frica de moarte, toți cei care au sperat să găsească astfel curajul de a Înfrunta nepăsarea sfinxului. Fata Morgana e o vestală a nisipurilor care se retrage noaptea În aceste piramide goale unde mumiile au dispărut și au rămas să locuiască
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
tatălui său...) Se Întîmplă lucruri ciudate pe munți. În copilărie, vara, cînd se Înnegreau munții de ploaie, stăteam uneori sub stînci urmărind cum trăsnetele lunecau pe piatra udă ca niște reptile arzînd. Și după cîte țin minte, nu-mi era frică. Acum am idei precise despre teamă și despre curaj. În schimb, astă-noapte n-am adormit, din nou, decît spre dimineață din pricina unei furtuni care a Înnebunit marea. Pythia despletită, aiurînd, alerga parcă prin ploaie, părul Îi ardea cu flacără albă
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
profeției Însă Cassandra refuzîndu-i dragostea, zeul i-a refuzat puterea de a-și convinge semenii, de a fi crezută. În aceste circumstanțe, era firesc ca darul steril făcut de Apolo să devină o condamnare. E o nebunie să mori de frica morții, zicea Seneca. Lumina acestei veri spune mult mai convingător același lucru. Și poate că de lucrurile ce ne vorbesc despre o trecere limitată prin lume trebuie să ne apropiem cu mai multă pasiune decît de piramide, tocmai pentru a
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
să mai aibă importanța, dar simt nevoia să adaug: ba da, există ceva și mai important decît o dimineață plină de soare, să nu uit că o voi pierde și nu vreau s-o arunc goală pe nisip. Chiar Înlăuntrul fricii de moarte vreau să găsesc puterea de a iubi cu patimă ceea ce e În jurul meu. Ca orice iubire și aceasta e crudă. Și mă gîndesc la tribulațiile Cassandrei numai pentru a Înțelege și mai bine cît de necesară Îmi e
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
se aud și gîndurile acestei ființe Înfricoșătoare care a fost odată o femeie frumoasă... (...Am fost frumoasă, dar ce importanță mai are urîțenia mea pe lîngă ochii mei? Mi-e silă de cît am ucis. Și mă trezesc gemînd de frică eu, care fără voia mea am devenit cea mai temută dintre fiare... A trebuit să văd multe ca să-mi dau seama ce se Întîmplă. În ochii celor pietrificați e o spaimă pe care numai singurătatea văzută de aproape o poate
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
spune, alunecă Încet și În liniște, fără un murmur, În străfundurile pămîntului, e rîul În care aș vrea să mă scald ca să devin liber. Căci de prea mult timp nu, fac decît să-mi aduc aminte și să-mi fie frică. Văd numai ceea ce vrea memoria mea; mîinile mele pline de sînge, chipul mirat și mînjit de sînge al mamei mele Clitemnestra, trupul Însîngerat al tatălui meu Agamemnon. Peste tot numai sînge. SÎnge și nebunie. Electra mi-a Închis rănile, dar
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
contează acum este să ducă pînă la capăt această fidelitate; se gîndește, ascultînd vuietul mării, că sînt lucruri ce nu se lasă cucerite decît cu infinita răbdare a dragostei și a singurătății; astfel și-a cucerit, Împotriva zeilor și a fricii de moarte, libertatea de a vorbi despre consecvență. Poate că un drum merită mai mult entuziasm decît piramidele. Nu vreau să spun că romanii, săpînd mormintele În afara cetății, de-a lungul marilor drumuri, ca pe Via Appia, au spart limitele
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
pierdu cu desăvârșire grija de a mai căuta oameni duhovnicești 2. Pe drumurile din Italia 38. Avură un vânt atât de puternic la pupă încât făcură din Barcelona până la Gaeta cinci zile și cinci nopți, deși tuturor le-a fost frică din cauza furtunii puternice. Și în tot acel ținut oamenii se temeau de molimă. Dar el, abia coborât de pe corabie, porni spre Roma. Dintre cei care veniseră cu corabia se întovărășiră cu el o femeie cu fiica ei, îmbrăcată băiețește, și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
Adrian al VI-lea1, porni spre Veneția, opt sau nouă zile după Paști. Avea totuși la el șase sau șapte ducați 2 pe care-i primise pentru a trece marea de la Veneția la Ierusalim: îi luase, cuprins puțin câte puțin de frica pe care o încerca la gândul că altfel nu va putea călători. Dar, la două zile după plecarea sa din Roma, își dădu seama că fusese cuprins de neîncredere. Îi păru foarte rău că primise ducații și se întreba dacă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
și nici nu se osteni prea mult să caute un mijloc pentru a trece marea. Avea în suflet siguranța că Dumnezeu îi va oferi o cale de a ajunge la Ierusalim și aceasta îl întărea atât de mult încât nici fricile care îi erau strecurate în suflet și nici piedicile de care i se vorbea nu-l puteau face să se îndoiască. Într-o zi, un spaniol bogat îl întrebă ce face și încotro dorea să meargă. Aflând ce avea de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]