23,735 matches
-
pe Valea Velická în preajma capătului sudic al primului platou (Kvetnica) deasupra Sliezsky Dom. Traseul nemarcat spre Gerlach se desprinde la nord-vest spre pantele estice ale muntelui la altitudinea de circa , dar la un moment dat pe el apar movile de marcaj. Cea mai rapidă și mai ușoară coborâre este cea pe "Batizovská próba." Ghizii montani urmează întotdeauna poteca pe direcția est-vest, coborând de pe Valea Velická în Valea Batizovská, pentru a evita strângerile de bușteni căzuți. Cele mai celebre trasee pentru urcare
Vârful Gerlachovský () [Corola-website/Science/306166_a_307495]
-
sunt modeste, cu crește liniare lipsite de spectaculozități majore și cu relativ puține puncte de belvedere datorate pădurilor masive de foioase în amestec cu conifere ce acoperă majoritatea crestelor. În porțiunea care corespunde ariei din respective din Parcul Natural Vânători-Neamț, marcajele turistice sunt bine întreținute. Sectorul montan propriu zis este lipsit de amenajări pentru cazare, cabane sau popasul turistice. Hanuri sau popasuri turistice există numai în imediata apropiere a drumurilor auto. Importanțele centre organizate în jurul așezămintelor religioase (Bistrița, Pângărați, Sihla, Sihăstria
Munții Stânișoarei () [Corola-website/Science/306306_a_307635]
-
un nod reprezintă un concept putând conține orice fel de informație: text, grafică, imagini, animații, sunete, etc. Nodul sursă al unei legături se numește "referință" iar cel destinație "referent" sau ancoră, punctele de legătură din respectivele noduri fiind marcate. Activarea marcajelor unei legături duce la vizualizarea nodurilor. Asocierea cu unele elemente mediale a dus la extinderea noțiunii de hipertext către termenul hipermedia. Legăturile sunt conexiuni între noduri (sau concepte) dependente unul de altul, putând fi clasificate ori ca "bidirecționale", ori ca
Hipertext () [Corola-website/Science/306367_a_307696]
-
cei care au eliminat multe semne de întrebare de pa hartă Cetăților. Explorările continuă. Cetățile Ponorului sunt situate pe platoul carstic Padiș (Munții Bihorului) la capătul aval al Văii Cetăților, la 950 m altitudine. Se poate ajunge de la Padiș pe marcajul punct albastru (2 ore de mers) și șoseaua forestiera care se desface din șoseaua Pietroasa — Padiș. Peșteră se află la La Cetățile Ponorului se poate ajunge și din centrul stațiunii turistice Arieșeni, urmând drumul comunal până în satul Cobleș, iar de
Cetățile Ponorului () [Corola-website/Science/305826_a_307155]
-
albastru (2 ore de mers) și șoseaua forestiera care se desface din șoseaua Pietroasa — Padiș. Peșteră se află la La Cetățile Ponorului se poate ajunge și din centrul stațiunii turistice Arieșeni, urmând drumul comunal până în satul Cobleș, iar de acolo marcajul cu triunghi roșu. Cei 10 kilometri până în satul Cobleș se pot parcurge cu autoturismul, iar apoi pe jos. Platoul Padiș este un bazin închis, unde apa de suprafață aproape lipsește, fiind drenata în întregime pe sub pământ în valea Galbenei și
Cetățile Ponorului () [Corola-website/Science/305826_a_307155]
-
km. Tigrii își improvizează culcușuri în peșteri, scorburile copacilor și desișuri. Inspectându-și teritoriul, tigrii și-l marchează regulat (o dată la câteva zile sau săptămâni) prin diferite metode. Urina cu miros specific este unul din mijloacele cele mai răspândite de marcaj. Ei urinează îndeosebi pe suprafețe verticale: cioturi de copaci, stânci, tufe izolate etc. Înainte de a marca obiectul, tigrul îl miroase pentru ca să se convingă că nu e deja „rezervat”. Apoi ridică coada aproape vertical, se întoarce cu spatele la obiect și îl marchează
Tigru () [Corola-website/Science/305901_a_307230]
-
îndeosebi pe suprafețe verticale: cioturi de copaci, stânci, tufe izolate etc. Înainte de a marca obiectul, tigrul îl miroase pentru ca să se convingă că nu e deja „rezervat”. Apoi ridică coada aproape vertical, se întoarce cu spatele la obiect și îl marchează. Astfel de marcaje se află, de regulă, la înălțimea de 60-125 cm de la sol. De asemenea, tigrii răscolesc uneori zăpada sau pământul. Mai rar zgârie tulpinile copacilor. Cu toate că tigroaicele sunt agresive unele față de altele, teritoriile lor pot coincide parțial, caz în care ele
Tigru () [Corola-website/Science/305901_a_307230]
-
pentru dreptul de a se împerechea cu o femelă. Competiția însă nu este una acerbă, deoarece femela permite mai multor masculi să se împerecheze cu ea (prin aceasta asigurând generației viitoare o puternică varietate genetică) Atunci când un mascul simte, după marcajele femelei, că aceasta e în călduri, el începe să se comporte diferit (comportamentul Flehmen), schimbându-și grimasa feței. Pentru a-și „rezerva” partenera, masculul îi marchează teritoriul cu urina sa, deși aceste „rezervări” sunt ignorate de alți masculi, care își
Tigru () [Corola-website/Science/305901_a_307230]
-
aceasta e în călduri, el începe să se comporte diferit (comportamentul Flehmen), schimbându-și grimasa feței. Pentru a-și „rezerva” partenera, masculul îi marchează teritoriul cu urina sa, deși aceste „rezervări” sunt ignorate de alți masculi, care își fac propriile marcaje în același loc. Tigroaica este capabilă de fecundare numai câteva zile pe an, timp în care împerecherea are loc de mai multe ori pe zi, însoțită de sunete puternice. Majoritatea femelelor nasc pentru prima oară la vârsta de 3-4 ani
Tigru () [Corola-website/Science/305901_a_307230]
-
Stadionul Rapid II”. Acesta era în perioada interbelică stadionul Ministerului Muncii și purta numele de „Stadionul Muncitoresc”. După război, stadionul a fost preluat de Întreprinderea Electromagnetica, aici evoluând echipa cu același nume. Pe stadionul „Electromagnetica” a ajuns fosta tabelă de marcaj de pe Stadionul „Republicii” după ce acesta din urmă a fost dotat cu tabelă electronică în anii șaptezeci. Cu toate acestea motivul principal pentru care stadionul a rămas în istorie îl constituie ziua de 13 august 1939, zi în care, în conformitate cu informațiile
Cartierul Ferentari () [Corola-website/Science/303438_a_304767]
-
în ambele părți ale fuselajului, lângă boț, un steag mare a fost pictat pe coadă, iar pe lateralul aeronavei a fost scris "United States of America", cu majuscule. Muncă lui Loewy a primit laude imediate din partea președintelui și a presei. Marcajele de pe VC-137 au fost adoptate și pentru mai marele VC-25, atunci când a intrat în serviciu, în 1990. ȘAM 26000 a fost în serviciu între anii 1962 - 1998, servind președinților de la Kennedy la Clinton. La data de 22 noiembrie 1963, ȘAM
Air Force One () [Corola-website/Science/314665_a_315994]
-
va apăra și echipa defensivă va ataca). Aceste schimbări de posesie se vor produce până în momentul în care cele patru sferturi ale meciului se vor termina. Terenul are 100 yarzi lungime și 53 yarzi lățime (1 yard = 0,9144 metri). Marcajele albe de pe suprafața terenului ajută jucătorii, oficialii și fanii să urmărească jocul cât mai bine. Delimitări: Zona dintre linia de 20 yarzi și endzone poartă denumirea de “redzone”. Jocurile de fotbal american sunt împărțite în patru sferturi, fiecare sfert având
Fotbal american () [Corola-website/Science/313538_a_314867]
-
sau 310, cu o primă diminuare a greutății, apoi, după victoria asupra lui Maxențiu, în 312 de către atelierele monetare din Italia, cu o greutate din nou diminuată la 1/72 dintr-o livră romană, adică 4,55 grame, uneori având marcajul "LXXII", care precizează această greutate. În același timp, emisiunile de "aureus" de 5,4 grame încetează în 313. Constantin a putut menține greutatea "solidus"-ului la 1/72 dintr-o livră romană (327,45 gr.) recuperând, în anul 324, tezaurul
Solidus () [Corola-website/Science/313343_a_314672]
-
Enigma, inelul alfabetic era fix; o complicație introdusă în versiunile ulterioare o reprezintă facilitatea de a ajusta inelul alfabetic relativ la cablarea din centru. Poziția inelului este cunoscută sub denumirea de "Ringstellung" („setarea inelului”). Rotoarele conțin fiecare unul sau mai multe marcaje, utilizate pentru a controla succesiunea de stări ale rotoarelor. În versiunile militare, marcajele se află pe inelul alfabetic. Enigma Armatei și a Forțelor Aeriene erau echipate cu câteva rotoare; la început au fost doar trei. la 15 decembrie 1938 numărul
Mașina Enigma () [Corola-website/Science/313967_a_315296]
-
facilitatea de a ajusta inelul alfabetic relativ la cablarea din centru. Poziția inelului este cunoscută sub denumirea de "Ringstellung" („setarea inelului”). Rotoarele conțin fiecare unul sau mai multe marcaje, utilizate pentru a controla succesiunea de stări ale rotoarelor. În versiunile militare, marcajele se află pe inelul alfabetic. Enigma Armatei și a Forțelor Aeriene erau echipate cu câteva rotoare; la început au fost doar trei. la 15 decembrie 1938 numărul a crescut la cinci, dintre care trei erau alese pentru introducerea în mașină
Mașina Enigma () [Corola-website/Science/313967_a_315296]
-
început au fost doar trei. la 15 decembrie 1938 numărul a crescut la cinci, dintre care trei erau alese pentru introducerea în mașină. Acestea erau marcate cu cifre romane: I, II, III, IV și V, fiecare cu câte un singur marcaj aflat în diferite puncte ale inelului alfabetic. Intenția a fost ca aceasta să fie o măsură de securitate, dar în cele din urmă s-a dovedit a fi o slăbiciune ce a permis atacurile ceasului (efectuat de polonezi) și Banburismus
Mașina Enigma () [Corola-website/Science/313967_a_315296]
-
navală a mașinii Enigma utilizată de Wehrmacht a avut mereu mai multe rotoare decât celelalte servicii: la început, șase, apoi șapte și în cele din urmă opt. Rotoarele suplimentare, numerotate VI, VII și VIII, aveau toate cablaje diferite, și două marcaje tăiate în ele la N și A, având ca rezultat o modificare mai frecventă. cu patru rotoare (M4) a Marinei Germane avea un rotor în plus într-un volum egal cu cel din versiunea cu trei rotoare. Aceasta s-a
Mașina Enigma () [Corola-website/Science/313967_a_315296]
-
la unison cu fiecare apăsare de tastă. Dacă un opritor ajunge la un dinte al roții, acel rotor își schimbă starea. În Enigma Wehrmacht, fiecare rotor avea un inel ajustabil. Cele cinci rotoare elementare (I-V) aveau fiecare câte un marcaj, iar cele ale mașinii navale VI, VII și VIII aveau câte două. La un anumit moment, marcajul unui rotor ajunge să fie aliniat cu opritorul, permițându-i să acționeze clichetul următorului rotor la următoarea apăsare de tastă. Când un opritor
Mașina Enigma () [Corola-website/Science/313967_a_315296]
-
rotor își schimbă starea. În Enigma Wehrmacht, fiecare rotor avea un inel ajustabil. Cele cinci rotoare elementare (I-V) aveau fiecare câte un marcaj, iar cele ale mașinii navale VI, VII și VIII aveau câte două. La un anumit moment, marcajul unui rotor ajunge să fie aliniat cu opritorul, permițându-i să acționeze clichetul următorului rotor la următoarea apăsare de tastă. Când un opritor nu este aliniat cu marcajul, el doar alunecă puțin pe suprafața inelului fără a acționa roata dințată
Mașina Enigma () [Corola-website/Science/313967_a_315296]
-
navale VI, VII și VIII aveau câte două. La un anumit moment, marcajul unui rotor ajunge să fie aliniat cu opritorul, permițându-i să acționeze clichetul următorului rotor la următoarea apăsare de tastă. Când un opritor nu este aliniat cu marcajul, el doar alunecă puțin pe suprafața inelului fără a acționa roata dințată. Într-un sistem de rotoare cu un singur marcaj, al doilea rotor avansează cu o poziție la fiecare 26 de avansuri ale primului rotor. Analog, al treilea rotor
Mașina Enigma () [Corola-website/Science/313967_a_315296]
-
permițându-i să acționeze clichetul următorului rotor la următoarea apăsare de tastă. Când un opritor nu este aliniat cu marcajul, el doar alunecă puțin pe suprafața inelului fără a acționa roata dințată. Într-un sistem de rotoare cu un singur marcaj, al doilea rotor avansează cu o poziție la fiecare 26 de avansuri ale primului rotor. Analog, al treilea rotor avansează cu o poziție la fiecare 26 de avansuri ale celui de-al doilea rotor. Al doilea rotor avansează și el
Mașina Enigma () [Corola-website/Science/313967_a_315296]
-
pas dublu cauzează devierea rotoarelor de comportamentul unui odometru obișnuit. Un pas dublu are loc după cum urmează: primul rotor avansează, și împinge al doilea rotor un pas mai departe. Dacă al doilea rotor se mișcă la acest pas în poziția marcajului său, al treilea clichet cade. La pasul următor, acest clichet împinge roata dințată a celui de-al treilea rotor, trecând în marcajul celui de-al doilea rotor, mișcându-l și pe acesta a doua oară consecutiv. Cu trei roți și
Mașina Enigma () [Corola-website/Science/313967_a_315296]
-
al doilea rotor un pas mai departe. Dacă al doilea rotor se mișcă la acest pas în poziția marcajului său, al treilea clichet cade. La pasul următor, acest clichet împinge roata dințată a celui de-al treilea rotor, trecând în marcajul celui de-al doilea rotor, mișcându-l și pe acesta a doua oară consecutiv. Cu trei roți și un singur marcaj în prima și a doua roată, mașina are o perioadă de 26 × 25 × 26 = (în loc de 26 × 26 × 26, din cauza
Mașina Enigma () [Corola-website/Science/313967_a_315296]
-
treilea clichet cade. La pasul următor, acest clichet împinge roata dințată a celui de-al treilea rotor, trecând în marcajul celui de-al doilea rotor, mișcându-l și pe acesta a doua oară consecutiv. Cu trei roți și un singur marcaj în prima și a doua roată, mașina are o perioadă de 26 × 25 × 26 = (în loc de 26 × 26 × 26, din cauza pasului dublu al celui de-al doilea rotor.) Istoric, dimensiunea mesajelor era limitată la numere de ordinul sutelor de litere, astfel
Mașina Enigma () [Corola-website/Science/313967_a_315296]
-
Diferența majoră dintre Enigma I și modelele comerciale a fost adăugarea tabloului de prize pentru a schimba între ele perechi de litere, mărind cu mult puterea criptografică a mașinii. Printre alte diferențe se numărau utilizarea unui reflector fix, și mutarea marcajelor de schimbare a stării de pe corpul rotorului pe inelele mobile cu litere. Mașina măsura 28×34×15 cm și cântărea în jur de . Până în 1930, Armata a sugerat ca și Marina Militară să adopte această mașină, arătând beneficiile sporului de
Mașina Enigma () [Corola-website/Science/313967_a_315296]