23,406 matches
-
cu prima mea vorbă rostită de cealaltă parte a frontierei. Trăiam deja din perindarea de chipuri noi pe care aveam să le întâlnesc, din strălucirea peisajelor visate, din surescitarea primejdiei. Cu egoismul infatuat al tinereții, am întrebat-o pe un ton puțin hilar: - Dar și tu ai putea să pleci în străinătate! În Franța, de pildă... Te-ar tenta, nu-i așa? Expresia trăsăturilor ei nu s-a schimbat. A plecat doar ochii. Am auzit melodia fluierătoare a ceainicului, țiuitul cristalelor
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
așezat pe o bancă, în mijlocul unui bulevard mustind de burniță. Prin toropeala febrei, simțeam în mine ca un dialog mut între un copil speriat și un bărbat: adultul, el însuși îngrijorat, încerca să-l liniștească pe copil, vorbind pe un ton de falsă veselie. Vocea încurajatoare îmi spunea că puteam să mă scol și să mă întorc la cafenea ca să mai beau încă un pahar de vin și să rămân o oră la căldură. Sau să cobor în umezeala călduță a
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
meu. Dar, în acel credo grandilocvent, afirmam că doar operele create pe marginea mormântului sau dincolo de mormânt ar rezista la proba Timpului. Menționam epilepsia unora, astmul și camera de plută a altora, exilul, mai adânc decât cavourile, al altora încă... Tonul bombastic al profesiunii de credință urma să dispară rapid. Avea să fie înlocuit de blocul de „hârtie de ciornă”, cumpărat a doua zi cu ultimii mei bani, și pe a cărui pagină am scris pur și simplu: Charlotte Lemonnier. Însemnări
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
pe tarabe, soldată. Visul meu era un antidot. Iar Însemnările - un refugiu. În cele câteva luni de așteptare, topografia Parisului s-a modificat. Ca pe unele planuri în care arondismentele sunt colorate diferit, orașul se umplea, în ochii mei, de tonuri variate, care nuanțau prezența Charlottei. Existau străzi a căror liniște însorită, dis-de-dimineață, păstra ecoul vocii ei. Terase de cafenea, unde ghiceam oboseala ei la sfârșitul unei plimbări. O fațadă, un vitraliu, care, sub privirea ei, se înveșmântau cu patina ușoară
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
marinarul dintr-o povestire de Voltaire: „De patru ori am călcat pe crucifix în patru călătorii în Japonia!” M-am numit păgân, idolatru. Totuși, ironiile acelea nu au întrerupt vagul murmur interior pe care îl deslușisem în adâncul sufletului meu. Tonul lui avea ceva copilăresc. Parcă i-aș fi propus un târg interlocutorului meu anonim: să mai trăiesc doar douăzeci de ani, ba chiar cincisprezece, bine, fie, doar zece, numai să fie posibile revederea aceea, clipele acelea regăsite... M-am ridicat
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
telefon de la Moscova), veștile acelea și pachețelul care le însoțea călătoriseră multă vreme trecând de la o persoană la alta. De câte ori erau încredințate cuiva, sensul lor tragic diminua, emoția se estompa. Și un necunoscut m-a anunțat la telefon, pe un ton aproape jovial: - Știți, mi s-a dat un pachețel pentru dumneavoastră. Este din partea... nu știu cine era, în sfârșit, ruda dumneavoastră a decedat... În Rusia. Erați probabil deja la curent. Da, v-a transmis testamentul dumneavoastră, hi, hi... Voise să spună, glumind
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
versetelor, SOI și Arb. urmează numerotarea ediției Flügel, inca folosită adesea în Europa; ASM, GG, DM, YA și Arb o urmează pe aceea a ediției publicate la Cairo în 1342 H (1923), supranumita și „Vulgata egipteană”, deoarece e dătătoare de ton în această privință pentru edițiile Coranului în limba arabă publicate în spațiul musulman; Marr, fiind foarte veche, are o numerotare ușor diferită de celelalte; RB da ambele numerotări. Și noi le-am dat pe amândouă: prima cifră este cea din
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
Dumnezeu, un sinonim al lui boƒQn, fiind tot un participiu prezent - de la verbul ƒ"qar, „a cerceta amănunțit, a explora”. Apare mult mai des că verb la un mod personal avându-l ca subiect pe YHWH. De pildă, el dă tonul întregului Psalm 139, în care psalmistul recunoaște că este cunoscut în întregime de YHWH: „Doamne, Tu m-ai cercetat (ƒaqartan) și mă cunoști (ted"‘)”. Semnificație de bază: Cel care cercetează și știe totul, spre a judeca (+ metaforă antropomorfizantă). 3.1
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
îi proclama dumnezeirea (1), ajungând apoi să-i fie rezervat cvasi-exclusiv lui (2). Iată câteva exemple (din foarte multe) aparținând celor două faze: (1) asphalÄÎs oón ginÄskétÄ pas ožkos IsraQl hóti kaì kýrion autòn kaì christòn epoíQsen ho theòs to¤ton tòn IQso¤n hòn hymežs estaurÀsate (Fp 2,36): „Cu siguranta să știe deci toată casa lui Israel că Dumnezeu l-a facut Domn și Hristos pe acest Isus pe care voi l-ați răstignit.” (t.n.) hóti eàn homologesQis
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
7; Fp 2,22 + alte 6 ocurente; cf. Mt 2,23). Pe crucea lui, Pilat a poruncit să se scrie IQso¤s ho NazÄražos ho basileùs tÄÎn IoudaíÄn (În 19,19). Dar, kýrion autòn kaì christòn epoíQsen ho theòs, to¤ton tòn IQso¤n hòn hymežs estaurÀsate (Fp 2,36): „...Dumnezeu l-a facut Domn și Hristos pe acest Isus pe care voi l-ați răstignit.” (t.n.) Pentru creștini, Isus a devenit numele Fiului lui Dumnezeu întrupat. În limba română
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
două nume - sÄter și Christós - erau deja uzuale printre creștini. În În 4,42, samaritenii îl recunosc pe Isus ca fiind ho sÄtgr to¤ kósmou, „Mântuitorul lumii”. Iar în Fp 5,31, Petru și ceilalți apostoli proclama în fața Sinedriului: to¤ton ho theòs archQgòn kaì sÄtQÎra hýpsÄsen tQÎi dexiăi auto¤: „Pe acestă Dumnezeu l-a înălțat cu dreapta să Stăpânitor și Mântuitor...” Salvarea pe care o aduce el nu mai este biruința asupra vicisitudinilor istoriei, izbăvire de dușmani sau ajutor în
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
civil, un domn mai în vârstă, care, în loc să coboare de pe trotuar pe carosabil ca să-i depășească, și-a făcut loc cu mâinile printre membrii grupului și i-a dat la o parte, spunând " Vă rog, îmi permiteți?", Szacsvay pe un ton ușor provocator i-a strigat: "De ce împingeți doamnele?", Domnul apostrofat s-a întors și i-a răspuns enervat, respingând acuzația. A urmat un schimb de cuvinte; domnul grăbit s-a dovedit a fi colonelul Antal Károly, care l-a și
[Corola-publishinghouse/Science/84986_a_85771]
-
cel puțin 30 de minute. Îndepărtați prosopul și clătiți părul până ce apa este curată. Lăsați părul să se usuce la soare. Petele de pe față sau mâini pot fi curățate cu suc de lămâie. Acest amestec are tendința de a da tonuri roșcate părului, deci ar fi bine să îl testați înainte. Nu îl folosiți dacă aveți păr alb, blond sau cărunt, deoarece va transforma aceste culori într-un portocaliu asemănător cuprului. Dă reflexe frumoase părului brunet. Clătirea părului roșcat Nu există
[Corola-publishinghouse/Science/2151_a_3476]
-
minaret, câte o cupolă de biserică (biserica reginei Maria), case albe, suprapuse pe coaste spectaculoase; în arcatura golfului se văd ambarcațiuni, o baie veche turcească și colțuri stâncoase - sinteză plastică amintitoare de poeticul Balcic al lui Ion Pillat. Atmosferă în tonuri de albastru, de ocru și azur. Pe scurt, jurnalu-color de la Balcic al pictoriței inculcă clipei o aură de durată. Un reporter de la televiziunea din Ankara, întâmplător pe litoralul bulgar, a înregistrat și filmat o convorbire cu artista, în fața șevaletului. Interviul
Memoria acuarelei by Viorica Topora? () [Corola-publishinghouse/Science/84080_a_85405]
-
citate, la care adăugăm „Făclierele” și „Verdele soarelui”. Cât de tonică și de invidiat - în sensul bun al cuvântului - este pofta de viață, prospețimea retinei, exclamația de surpriză în fața unei infinitezimale schimbări de lumină, a unei aproape insesizabile schimbări de ton în armonia formală a buchetului. Steliana-Delia BEIU - 1986 O ARTISTĂ ÎNTRE ISTORIE, FILOSOFIE ȘI ARTELE PLASTICE [...] Se poate afirma cu certitudine că în exercitarea oricărei arte profund hotărâtor este talentul. [...] Dar dacă talentul este complinit și prin cultură și prin
Memoria acuarelei by Viorica Topora? () [Corola-publishinghouse/Science/84080_a_85405]
-
libertății, girueta devine un trofeu; scoase la lumină, În piața publică, stranele devin scaune pentru băutorii de duminică). ș...ț Oricum, se așteaptă o zi de sărbătoare pentru a se lua băncile din biserică, iar lucrul acesta se face În tonurile muzicii. Cocarda va fi prinsă cu forța pe brațul primarului, dar gestul se produce În cadrul unei procesiuni. Iar dacă se invadează ilegal pășunea nobilului pentru a cosi iarba, lucrul acesta se face În sunetul tobelor municipale. Abia născută, spontaneitatea revoluționară
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
se descrie hotărârea măreață, eroică a unei persoane, noi anticipăm cu imaginația apariția unei acțiuni mărețe și eroice și ne pregătim să o întâmpinăm, încordându-ne forțele psihice. Dar dintr-o dată în locul acțiunii mărețe și eroice pe care premisele și tonul povestirii o prevesteau, printr-o răsturnare neașteptată se produce o acțiune măruntă, meschină, stupidă, disproporționată cu așteptarea. Am fost înșelați și descoperirea înșelătoriei aduce cu sine o clipă de neplăcere. Dar această clipă este ca și depășită de cea imediat
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
1792, 1794, articolul Comisch). În plus, cercetătorul german atribuie câte un mod al comicului pentru fiecare în parte: comicului jos îi corespunde burlescul, rizibil prin absurditatea sa, comicului mediu îi este asociat cuvântul de spirit iar celui elevat forma și tonul comediei combinate cu tragismul pasiunilor puternice și grave.39 În prelungirea acestor considerații de natură sociologică poate fi plasată și observația lui Mircea Doru Lesovici care marca astfel de deosebiri între modalități convergente ale comicului: Dacă ironia este "aristocratică", sarcasmul
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
în discursuri, tirade, diatribe, pamflete, eseuri în care duritatea atacurilor și condamnarea definitivă a realității adverse provoacă glisarea în spațiul tragicului sau al extraesteticului. Posibilitatea ameliorării obiectului scrutat, presupusă de echivocitatea discursului ironic sau de optimismul și înțelegerea care moderează tonul umoristic, este respinsă tranșant de sarcasmul decis să exorcizeze răul prin confruntare brutală: "Acolo unde ironia observă un nas puțin strâmb care poate fi corectat printr-o operație estetică ușoară, sarcasmul vede o hidoșenie care are nevoie de un transplant
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
la adevărul sugerat prin ironie. Concludent în acest sens este textul Cronicii fantastice, în care este întreținută constant conversația cu cititorul intenționat și impresia că autorul narator își asumă rolul de ghid obiectiv. De la început suntem invitați să remarcăm neutralitatea tonului: "Observați bine că narez numai faptele; nu fac nici un comentariu."149 Ceea ce nu înseamnă că nu se va folosi de puterea alegoriei pentru a implica, în lipsa comentariului direct, "chinizarea" contemporanilor. Finalul dezvăluie abilitatea caragialiană de prestidigitator ironic: "Mă iartă domnul
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
extrem de propice pentru explorarea discrepanțelor de esență boccacciană dintre stilul de viață predicat și identificat în mod ideal cu cel al reprezentanților bisericii și artificialitatea, automatismul și banalitatea din traiul acestora. Întotdeauna însă ironia sau întrevăzuta satiră sunt îndulcite de tonul bonom, indulgent. În eroicomicul roman pseudopolițist Cazul maicii Varvara, de exemplu, deși personajele feminine au un comportament verbal asemănător mahalagioaicelor din schițele lui Caragiale, sesizăm îngăduința cu care le sunt divulgate defectele. Reproducerea certurilor dintre măicuțele al căror comportament este
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
absență: Angela (dulce): Orice ați spune, dragă, Mitică e teribil de simpatic. Casierul (brusc înfuriat, pentru amorul artei): Dar lasă-mă, domnule, că bine-i face! Umblă cu trăsura și pe urmă vine după aconturi la mine. Buiac (cu un ton amărui, care știe el ce spune): Sau stă toată ziua, rezemat la bară, la Capșa. Didi (se pricepe și ea): Și se leagă de femei! Buiac (a prins argumentul, cu degetul împunge în gol, către femei): Eh! Vezi! Jean (nu
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
că să ne întâlnim negreșit. Feciorul: Unde? Domnul: Știe dumnealui... Da' să vie neapărat. Feciorul: Când? Domnul: Când o putea.39 Închiderea și deschiderea circuitului replicilor este marcată și de oscilația intonației, alternând tonalitatea joasă a sfârșitului comunicării cu înălțarea tonului pentru a anunța reînnodarea ei. Cenzurarea răspunsului, redus la câteva cuvinte care opresc tentativa de a pătrunde dincolo de sensul lor denotativ, dă senzația ajungerii în puncte moarte ale conversației, fundături ale acestui labirint verbal care se configurează, după reprezentarea secvenței
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
nicăieri în opera lui Caragiale convenția răsuflată n-a anulat în așa măsură talentul artistului ca în această de tot regretabilă melodramă. În deliberările atât de fade și molâi din monoloagele Ancăi, în replicele sărace de temperament și falșe în ton ale lui Dragomir ori Gheorghe nu se mai află urmă de Caragiale. Iar pitorescul nebunului, singura substanța artistică din această disparată ticluire teatrală, face o figură supărător de absurdă, încadrată cum este în intriga artificială, cu evoluția și concluzia ei
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
supravegherea permanentă etc. minimalizează, prin contrast, orice absurditate și temperează impulsul de a o respinge. Astfel, ori de câte ori o rămășiță de simț logic tentează refuzul absurdului, intervin amenințările și insinuările care netezesc din nou drumul spre "rinocerizare": PROFESORUL (cu un anumit ton, către Locatar) : Deci, te opui. LOCATARUL (speriat): Cum? Cum... Cine să...? Eu să mă...hm!...opun? Dar nu știți cât am luptat... PROFESORUL (pe același ton, către Prieten): Și dumneata la fel! Deci, cârtiți... PRIETENUL (palid): Câr-mâr noi? PROFESORUL (bătând
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]