23,608 matches
-
iubesc acel „nimic” în care includ pe toți prietenii și toate cunoștințele, toate animalele, toate florile și vegetalele de pe pământ, toate mineralele cu nume studiate mai demult. Când m-am întors din parcul din centrul Stockholmului, toți oamenii mi-au zâmbit pe stradă, a fost ceva unic, pentru că oamenii aici nu se uită unii la alții decât foarte rar, le e frică, așa cum îi era lui Strindberg, de „ochiul rău al necunoscuților”. În această stare euforică m-am pus să fac
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
la Fârțănești, am făcut o excursie cu copiii la Periprava. Eram în caiac. Era cald, bine și deodată, în mijlocul Dunării, din dreapta și din stânga mea, ca niște pești zburători băieții plonjau în apă așa cum erau, îmbrăcați. Barcagiul stătea liniștit, zâmbind în timp ce în inima mea băteau mii de clopote. Nu vă speriați, domnișoară, mi-a spus el, ăștia-s ca rațele. Dar bag seama că matale îți place mai mult malul. Am primit ordin de numire pentru următorul an la școala
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
frumoasă acolo? Iar directorul deși puțin amărât că prea îi imputa cumnata, coana preuteasă, că mă lasă să am cam multe inițiative deși el este directorul, i s-au luminat ochii a zâmbet: - Păi cine să fie? Domnișoara noastră! și zâmbea fiindcă micuța lui fiică, Melania, îi făcuse o mare surpriză. În expoziție, la loc de cinste, se afla lucrul de mână semnat cu litere mari, Chiosea Melania. și asta fără ca părinții să fi aflat o clipă de calitățile și munca
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
mare surpriză. În expoziție, la loc de cinste, se afla lucrul de mână semnat cu litere mari, Chiosea Melania. și asta fără ca părinții să fi aflat o clipă de calitățile și munca micuței. Nu mai știu nimic de ei. Poate zâmbesc în cer iar micuța Melania de atunci leagănă pe brațe nepoți sau strănepoți. La sfârșitul anului școlar, pe peronul gării știam că nu voi prinde și al doilea an la Filești. Dau să urc scările vagonului cam înalte pentru o
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
bate de câte ori poți, a insistat și iar insistat. - Dragă domnule, aceasta este logodnica mea și amândoi suntem învățători special veniți din Ismail pentru acest spectacol. - Să fiți sănătoși, casă de piatră dar bilete nu-s. - și asta te face să zâmbești? Aș vrea să te văd și eu trecând pe coaja gheții cu sania gata-gata în orice moment să cadă în adâncul apelor dacă nu te termină lupii. și toate astea pentru un spectacol la care dumneata zici că nu se
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
pus ca pe cutia de șah și trupe și căruțe și tunuri și apă și mlaștină și ce și cum. Nu știu ce-a mai fost, adică nu mai are importanță. Eram afară, respiram și mă întrebam de ce domnul Mămăligă zâmbea cu gura până la urechi. Luasem examenul! * și iată-mă și pe mine între furci. Profesorul Gâlcă, specialistul în chimie, dorește să așez științific numele de brumă între fenomene și o fac. O fac până îmi întinde un băț de chibrit
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
Ia-o prin curte, prin livadă unde, printre rândurile frumos prășite se ițea fasolea grasă, frumoasă, gata de recoltat. Lângă fântână straturi de zarzavaturi și legume. Când au ajuns din nou în curte, în dreptul pavilionului național, am ieșit înaintea lor zâmbind: Aveți mare noroc că tocmai ne-a cerut vecinul să-i împrumutăm cățeaua dată de Sfânta Vineri. Altfel n-ajungeați dumneavoastră întregi lângă zidul bojdeucii noastre. - Așa bojdeucă mai rar. Din păcate chiar foarte rar. E muncă multă aici. - Da
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
al nemților, că și-au ales alt drum de retragereă Tot fugind de război, la 23 august ne-am trezit în primele linii. Am văzut primii oameni mitraliați. N-au fost multe victime dar panică, peste poate! Aceeași nemți care zâmbeau dând dulciuri copiilor... Războiul. și tot ca o curiozitate, apariția armatei sovietice a însemnat, dincolo de experiențele mai mult sau mai puțin nefericite pentru locuitori a însemnat și reîntâlnirea cu unii dintre foștii noștri elevi de la Câșlița. Toți purtau haina soldățească
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
în casă și am luat căldările pentru a aduce apă de la fântâna de peste drum. Dacă plecați îmi lăsați mie câinele? m-a întrebat tanti Safta, vecina care tocmai umpluse gălețile cu apă. Unde să plec? am întrebat-o. 20 A zâmbit și a plecat spre casă cu gălețile pline fără să-mi răspundă. Mirată, am privit în urma ei. Odată intrată în casa rece și neprimitoare, am uitat de întrebarea femeii. Mă uit la ceas. Peste o oră se întrerupe curentul. Trebuie
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
țară. Eu acolo nu mă duc! Și, dintr-o dată, lacrimile au început să-mi curgă șiroaie. Dacă te-ar muta în prelucrări metalice, la trei schimburi, te-ai duce, a afirmat Florina, colega blondă, secretara comitetului de partid pe secție, zâmbind subțire. Nu cred că aș vrea să lucrez în alt loc decât aici, am răspuns printre lacrimi. Săptămâna a trecut fără ca cineva să mai spună ceva despre „promovarea” mea. Mărturisindu-i soțului despre cele petrecute, m-a certat pentru că am
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
comună, i-am răspuns. Ai să afli la timpul potrivit. De mâine nu mai vii la fabrică și începi să-ți faci transferul la Comitetul Județean. 39 Mi-a întins mâna mică, cu unghiile îngrijite, nedate cu ojă, mi-a zâmbit și mi-a urat succes. După această întrevedere, în timp ce mă îndreptam spre locul de muncă, secretara de la secție mi-a ieșit înainte și m-a invitat în biroul inginerului Bulgaru, șeful secției. Acesta mi-a dat o carte, un pix
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
rochiei mele. Acestea sunt cele două tovarășe care vor conduce comuna Fundoaia! Să le tratați cu respect! Tovarășu’ Ioan, ai grijă că sunt ca și copiii mei aceste două fete, i-a spus fixându-l aspru cu privirea, fără să zâmbească. Pesemne că știa ea ceva... Ne-a urcat într-un Aro alb, cu număr mic, așa cum aveau toți secretarii de județ și am pornit spre comună. Inima îmi bătea puternic. Aveam emoții. Nu știam unde merg și nici cum va
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
într-o comună învecinată, tot cu sania și am împrumutat costumele naționale pe care seara le-am trimis în satul Cocârț. Când m-am întors în sat, ninsoarea se oprise și se lăsase gerul. Printr-o spărtură de nor, soarele zâmbea privind înapoi spre ziua care tocmai se sfârșea. Acesta era semn că a doua zi va fi vreme frumoasă. Mă speriau acești oameni aspri care miroseau a băutură. Erau bărbați zdraveni, fără prea multă carte. Vorbeau tare, gesticulau. În ziua
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
sub braț. Erau îmbrăcați elegant și miroseau bine, semn că erau persoane importante, cu funcții înalte. Bună dimineața, a spus bărbatul cel scund, măsurându-mă din cap până în picioare. Ce mănânci mata, tovarășa Țâru, de ești așa de slabă? Am zâmbit timid, înroșindu-mă, fără a-i răspunde. Primești sarcină pe linie de partid să te îngrași zece kilograme în cel mai scurt timp, mi-a spus serios, fără a-mi răspunde la zâmbet. Ia spune-mi: ce ai visat astă
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
care îl avem în oraș, la etajul șase, mic și nu tocmai confortabil, este totuși casa noastră și am așteptat ceva timp până l-am primit. Cum să renunțăm la el? Cine a spus să renunțați la apartament?, a întrebat zâmbind secretarul. Așa a dat dispoziție primul secretar. Ar fi timpul să înveți că mai sunt și dispoziții care trebuie încălcate. Uneori e bine să spui că faci ce spune șeful, dar să faci cum crezi că este mai bine pentru
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
proprii, m-am conformat și am dat telefoane unde se putea, iar unde nu, am trimis să fie convocați cetățenii. A doua zi, pe la ora zece, în curtea primăriei erau cam douăzeci de bărbați și câteva femei care mă priveau zâmbind ciudat. Preoteasa de la Ghiduleasa, care era și ea printre cei convocați, îmi zâmbea slugarnic. „Ce-o fi cu ăștia?”, m-am întrebat în gând. Poftiți în birou. I-am invitat, neștiind însă ce le voi spune. Toți odată?, am fost
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
nu, am trimis să fie convocați cetățenii. A doua zi, pe la ora zece, în curtea primăriei erau cam douăzeci de bărbați și câteva femei care mă priveau zâmbind ciudat. Preoteasa de la Ghiduleasa, care era și ea printre cei convocați, îmi zâmbea slugarnic. „Ce-o fi cu ăștia?”, m-am întrebat în gând. Poftiți în birou. I-am invitat, neștiind însă ce le voi spune. Toți odată?, am fost întrebată de un țăran vânjos cu buza de jos despicată, care tocmai aflasem
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
Nenea Turuică (așa îl dezmierdam pe guard), spune-le că a plecat mașina! Acesta se bucura de fiecare dată când primea dispoziție să spună o minciună, după care își lua plata servindu-se din pachetul cu țigări B.T. de pe masă. Zâmbea complice. Știa tot, dar nu spunea nimic. Era foarte apreciat pentru discreție. Într-un târziu, ușa biroului secretarului Mândrică s-a deschis și acesta însoțit de secretatul de la partid, Țăpoi, a strigat la guard: Anunță șoferul că în cinci minute
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
În caz de forță majoră, se găsea și câte o tânără gata să stingă supărarea oricărui organ de control pus pe dat sancțiuni. Și nici rău la suflet nu era! Președintele semăna foarte bine cu o pisică. Avea oasele flexibile, zâmbea mereu, iar buzunarele erau mereu pline cu bani, dar și cu pachete de țigări scumpe, deși nu fuma. Acasă avea ușa larg deschisă tuturor șefilor. Nu spunea niciodată „Nu fac, nu merg, nu am sau nu pot”. Pentru fumători avea
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
la vie să vedeți ce frumos cântă greierii noaptea și ce frumos miroase a fân cosit, mi a șoptit inginerul la ureche. Mirosurile de rachiu proaspăt băut, de usturoi și de țigară m-au învăluit neplăcut. Am tăcut și am zâmbit. Pe el îl rugasem să pregătească sus, la ferma viticolă, masa pentru secretarul Țăpoi. Contabila chicotea cu nasul în darea de seamă pe care tocmai o bătea la mașină. Într-adevăr, a doua zi dimineață, la puțin timp după ce am
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
După instruire, mergi la barul de la hotel. Mă aștepți acolo pentru cazare. Îți iei și bagajul cu tine. O priveam cu coada ochiului pe „cea aleasă”. Cele noi se înroșeau și priveau speriate în jur. Dintre cele mai vechi unele zâmbeau complice, iar altele lăsau ochii în jos. O astfel de invitație însemna de obicei o viitoare promovare și foarte rar era refuzată. Îl cunoșteam pe Lunecosu, activistul cel mărunt, și îl urmăream tăcute ori de câte ori apărea în pauze. Uneori îl 152
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
cu „marfă de la pachet”: cosmetice, ojă, parfumuri și multe altele. Pleca mulțumită de vânzarea pe care mi-o făcea mie și celor câteva cliente pe care și le făcuse printre salariatele comunei. O conduceam până în drum, îi făceam cu mâna zâmbind prefăcut. Odată intrată în casă, mă certam cu Ghiță până spre dimineață. 156 Tot în bikini era când te-ai dus la ea să iei carnea, cașcavalul, pateurile și salamul? Ce-ai vrea să mănânc toată săptămâna: amărâtul de salam
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
celor câțiva copii de vârste diferite. Ferestrele 165 nu se deschideau niciodată și nimeni nu se gândea să aerisească încăperea. Erau cincisprezece copii în tot satul, în clase diferite și la grădiniță. Învățătorul navetist din Fundoaia, din toamnă nu mai zâmbea. Soția, învățătoare suplinitoare, rămasă fără post, fugise la București cu noul profesor de educație fizică, fotbalist, luându-l cu ea pe copilul lor cel mai mic. Într-o dimineață, când s-a trezit să plece la școala din Cocârț, învățătorul
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
mâhnită că a rămas fără profesor de sport calificat. Deoarece familia era „celula de bază a societății”, s-a hotărât reintegrarea profesoarei fugare în viața localității. I-au fost date orele de educația fizică. Învățătorul a început din nou să zâmbească. CEI ÎNDRĂZNEȚI ÎNCĂLCAU LEGEA În satul Cocârț, drumul șerpuia asemenea unui pârâu. De o parte și de alta a drumului casele erau mici, sărăcăcioase, înconjurate de curți mari pline de verdeață. Puteai intra nestingherit în curte. Gardurile erau doar de
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
foc, gardul, și cușca câinelui, dacă nu le-aș fi spus cu glas ridicat: Gata, nu mai am nimic să vă dau! Plecați la căruță! Ați fost tare bună cu noi, tovarășa primăreasă, vreau să vă ghicesc, mi-a spus zâmbind Maria. Bine, ghicește-mi, dar repede că vine soțul peste o jumătate de oră și nu suportă. Păi, să știi matale că nu apuci Anul Nou aici în casa asta și nici în satul ăsta. N-ai să pleci cum
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]