23,551 matches
-
un document exemplar al „stilului” și al intereselor religioase ale unei epoci. În ea există, Înainte de toate, tema visului revelator, printre cele mai tipice ale religiozității elenistice, activă În nenumăratele culte iatromantice, care, legate de cele mai variate figuri de zei, eroi și profeți taumaturgi, Își găsesc În Serapisxe "Serapis", dincolo de grecul Asclepiosxe "Asclepios", unul dintre titularii principali. Suveranului Îi apare În vis statuia lui Plutonxe "Pluton" din orașul Sinope de pe litoralul Mării Negre (Plutarh) sau Însuși zeul În chip de iuvenis
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
mai variate figuri de zei, eroi și profeți taumaturgi, Își găsesc În Serapisxe "Serapis", dincolo de grecul Asclepiosxe "Asclepios", unul dintre titularii principali. Suveranului Îi apare În vis statuia lui Plutonxe "Pluton" din orașul Sinope de pe litoralul Mării Negre (Plutarh) sau Însuși zeul În chip de iuvenis (Tacit), poruncindu-i propria „mutare” la Alexandria. Interpretarea visului și, În special, identificarea epifaniei cer intervenția exegeților, acei binecunoscuți specialiști În sacru, alături de cea a unui oneirokrìtes („interpret de vise”) și a unui theològos (cel care
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Tacit), poruncindu-i propria „mutare” la Alexandria. Interpretarea visului și, În special, identificarea epifaniei cer intervenția exegeților, acei binecunoscuți specialiști În sacru, alături de cea a unui oneirokrìtes („interpret de vise”) și a unui theològos (cel care cunoaște/elaborează discursul despre zei), conform documentației, mai ales epigrafice, a epocii. La fel de semnificativă este calitatea acestor interpreți: preotul egiptean Manethon și exegetès Timotheus, din familia Eumolpizilor, adică din acel genos de la Eleusis care deținea sarcina supremă a cultului misteric și care era, așadar, deținătorul
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
este calitatea acestor interpreți: preotul egiptean Manethon și exegetès Timotheus, din familia Eumolpizilor, adică din acel genos de la Eleusis care deținea sarcina supremă a cultului misteric și care era, așadar, deținătorul celor mai sfinte tradiții mitico-rituale ale poporului grec. Atributele zeului (cerber tricefal și șarpe) conduc la identificarea În el a lui Plutonxe "Pluton", care primește totuși un nume egiptean, Serapisxe "Serapis". Rădăcinile egiptene ale personajului sunt deosebit de proeminente În complexa discuție din Plutarh relativă la originea numelui (din soros, „urna
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
al tabloului este furnizat de Plutarh atunci când, propunând o etimologie ulterioară, conform obiceiului antic de a căuta În etimoane semnificația realităților corespondente, afirmă că numele lui Serapis derivă din verbele grecești care Înseamnă „a Împinge” (soèo) și „a lansa” (sèuesthai). Zeul este, de fapt, cel care dă impuls mișcării universale. „Creație” alexandrină de inspirație regală, cu trăsături de cult public și dinastic și cu o componentă oraculară puternică pe care restul documentației o arată ca fiind Îndreptată Îxe "Serapis"n sens
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
dar mai ales cu egipteanul Osirisxe "Osiris" căruia, de fapt, pe tot parcursul istoriei religioase elenistico-romane Îi ocupă rolul ca pereche a zeiței Isisxe "Isis". Totuși, identificat și cu Zeusxe "Zeus"/Jupiter și cu Helius/Sol, Serapis are dimensiunea de zeu cosmic, cârmuitor suveran al universului, stăpân, și el, al destinului, capabil să exprime și să satisfacă tensiunile religioase ale unei societăți cosmopolite În care individul, În vreme ce caută garanții ale mântuirii În Întâmplările mărunte ale vieții cotidiene, se simte parte a
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
stăpân, și el, al destinului, capabil să exprime și să satisfacă tensiunile religioase ale unei societăți cosmopolite În care individul, În vreme ce caută garanții ale mântuirii În Întâmplările mărunte ale vieții cotidiene, se simte parte a unui plan universal, În privința căruia zeul, milos și „manifest” (epiphanès), gata să Îi apară În somn și să vindece orice boală, este cel care Îi hotărăște și Îi orânduiește desfășurarea. O inscripție votivă din Serapeumul C din Delos, datată pe la jumătatea secolului al III-lea Î
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
secolului al III-lea Î.Hr., documentează foarte direct acest scenariu, arătând că și credincioșii simpli erau pe deplin conștienți de valențele cosmozofice ale acestuia. Departe de a fi patrimoniul exclusiv al unor cercuri restrânse de indivizi culți, noțiunea de „zeu cosmic” pătrunsese În straturile largi ale societății elenistice. Aristodicos, fiul lui Demaratos, și Artemone, fiul lui Phytios, „din porunca lui Osirisxe "Osiris"”, primită probabil În somn, la fel ca În nenumăratele cazuri În care revine această formulă, pun dedicația „lui
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
această formulă, pun dedicația „lui Zeusxe "Zeus" care stăpânește totul și Marii Mamexe "Mame" a tuturor lucrurilor” (Roussel, 1915-1916, no 50, pp. 111 sq.). În această pereche divină, evocată În termeni tipic elenistici, trebuie să o recunoaștem pe cea a zeilor titulari ai templului, tocmai Serapisxe "Serapis" și Isisxe "Isis", a căror putere cosmică universală este proslăvită. Introducerea la Delos a cultului lui Serapisxe "Serapis" și a celorlalți zei din mediul egiptean, Isisxe "Isis", Osirisxe "Osiris", Anubisxe "Anubis" și Horusxe "Horus
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
evocată În termeni tipic elenistici, trebuie să o recunoaștem pe cea a zeilor titulari ai templului, tocmai Serapisxe "Serapis" și Isisxe "Isis", a căror putere cosmică universală este proslăvită. Introducerea la Delos a cultului lui Serapisxe "Serapis" și a celorlalți zei din mediul egiptean, Isisxe "Isis", Osirisxe "Osiris", Anubisxe "Anubis" și Horusxe "Horus"/Harpocratexe "Harpocrate" are valoare de exemplu pentru ceea ce putem considera obiceiul cel mai curent În răspândirea cultelor orientale În afara teritoriilor lor naționale respective. Inscripția lui Apollonius (IG XI
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
respective. Inscripția lui Apollonius (IG XI, 1299 = Roussel, no 1, pp. 71-83), preot al lui Serapis În așa-numitul Serapeum A, Înainte de ocupația atenienă a insulei (166 Î.Hr.), povestește cum bunicul, preot egiptean din Memphis, aducând cu sine propriul zeu Împreună cu obiectele sacre, a continuat să practice cultul În forme private În locuința sa, Încredințându-i apoi această grijă fiului. După moartea acestui Apollonius, primind În somn poruncă de la zeu să Îi construiască un templu, depășește Împotrivirea dușmanilor printr-o
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
cum bunicul, preot egiptean din Memphis, aducând cu sine propriul zeu Împreună cu obiectele sacre, a continuat să practice cultul În forme private În locuința sa, Încredințându-i apoi această grijă fiului. După moartea acestui Apollonius, primind În somn poruncă de la zeu să Îi construiască un templu, depășește Împotrivirea dușmanilor printr-o miraculoasă intervenție divină și Înalță o capelă unde Serapis și zeitățile care Îl Însoțesc primesc omagiile unor credincioși din ce În ce mai numeroși, a căror devoțiune, atestată de o mare cantitate de epigrafe
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
și pentru viața viitoare. O faimoasă formulă invocată de un tardiv polemist creștin poate servi ca expresie emblematică a așteptărilor și emoțiilor trăite În interiorul unei practici cultuale misterice. Firmicus Maternus, descriind riturile secrete cu caracter funerar celebrate În sanctuarul unui zeu neidentificat (Attisxe "Attis", Osirisxe "Osiris"?), dezvăluie vestirea plină de bucurie pe care le-o face credincioșilor preotul oficiant: „Bucurați-vă, inițiați ai zeului izbăvit! Și pentru noi va exista mântuire de suferințe” (De errore profanarum religionum, 22, Turchi, no 269
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
În interiorul unei practici cultuale misterice. Firmicus Maternus, descriind riturile secrete cu caracter funerar celebrate În sanctuarul unui zeu neidentificat (Attisxe "Attis", Osirisxe "Osiris"?), dezvăluie vestirea plină de bucurie pe care le-o face credincioșilor preotul oficiant: „Bucurați-vă, inițiați ai zeului izbăvit! Și pentru noi va exista mântuire de suferințe” (De errore profanarum religionum, 22, Turchi, no 269). Formula În cauză este recitată În greacă, ea confirmând astfel, În această rămășiță din secolul al IV-lea d.Hr., faptul că limba
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
cult misteric ce a marcat În profunzime viața religioasă a lumii antice târzii și care, deși Într-o continuitate de netăgăduit, arată mai limpede diferențele de conținut și de structură față de propriul context național. Ne referim la cultul iranic al zeului Mithraxe "Mithra" care, după o perioadă Întunecată de „incubație”, poate de-a lungul secolelor și, probabil, În interiorul cercurilor iranice elenizate din Asia Mică, a erupt către sfârșitul primului veac d.Hr. Într-o formă inițiatică sau ezoterică, răspândindu-se cu
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
originale creații religioase elenistice, În stare să contopească În unitate elemente ale străvechii tradiții iranice și aporturi anatoliene și grecești, propunând o ideologie complexă de inspirație cosmozofică și, totodată, o etică severă de angajament activ În viața socială, după exemplul „zeului neînvins” titular al misteriilor (Bianchi, 1979; Bianchi-Vermaseren, 1982). Dacă marile tradiții religioase orientale pe model grec asumă fizionomia ezoterică și inițiatică, În perioada elenistică și romană misteriile grecești de tradiție antică, așa cum sunt cultele de la Eleusis și din Samotrace, rămân
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
grec, se Înfățișează și el În haină misterică (Nilsson, 1957; Burkert, 1987; Turcan, 1989, pp. 288-324). Deși se discută despre o eventuală existență a unor structuri inițiatice În dionisismul de epocă clasică, este indubitabil faptul că erupția misteriilor În cultul zeului orgiilor și al bacantelor, alături de constituirea paralelă a unor comunități de credincioși, bărbați și femei, comunități Înzestrate cu funcții sacre sau chiar sacerdotale de diferite tipuri, rămâne un fenomen nou, de autentică amprentă elenistică. Două episoade pot dobândi funcția de
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
În cel al comunității din Torre Nova În jurul lui Agrippinilla (Inscr. Gr. Urbis Romae, I, 59, din aceeași perioadă). 4. Cultul suveranilor elenistici și cultul imperial: de la oameni la zeitc "4. Cultul suveranilor elenistici și cultul imperial \: de la oameni la zei" Tensiunea Între vechi și nou, persistența unor structuri tradiționale și crearea unor formule religioase originale, specifice panoramei scenariului agitat al elenismului, nu freamătă În nici un alt mediu atât de viu ca În acel fenomen complex - nelămurit Încă pe deplin În
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
religioasă a grecilor Îl atribuie eroului În diferitele lui accepțiuni. Una dintre acestea privește și noțiunea de filiație parțial divină (pe linie maternă ori paternă) a personajului care, deși rămâne om, prin ascendența lui genealogică se leagă, așadar, de lumea zeilor. Totuși, În perioada clasică, acest lucru este valabil doar pentru timpul mitului, care cunoaște posibilitatea divinizării eroului, așa cum este cazul pentru Asclepiosxe "Asclepios" și Herakles. Și această fugă totală din uman presupune, de altfel, „trecerea” morții sau „mutarea” de pe pământ
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
găsește modelul cel mai complet și hotărâtor pentru următoarele dezvoltări a ceea ce se va defini ca tipologia „bărbatului divin” (thèios anèr). Cu toate acestea, În timp ce adjectivul thèios exprimă o asemănare, dar, cu siguranță, nu o identitate de natură cu theos („zeu”), ambii parametri, eroic și sapiențial, se dovedesc În mare măsură departe de realitatea acoperită de cultul suveranilor. În această realitate, dacă, pe de o parte, intră În joc tema sacralității puterii, care, mai ales În cazul Împăratului roman, capătă o
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
victime animale „pentru sănătatea” sau Înseși persoanei respectivului theòs/divus suveran la Înființarea unor sărbători periodice cu Întreceri atletice și preoți specializați cu diferite funcții, printre care cea de a-i proslăvi prin imnuri (hymnodòi) sau prin „predici” (theològoi) pe „zeii epifani” („manifești”), „binefăcători” (euergètai), miloși și puternici, și, În sfârșit, la celebrarea În cinstea lor a unor rituri secrete, În cazul În care menționarea destul de frecventă a unor „misterii” asociate cultului regal și imperial are un sens specific În analogie
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
nivelele cosmice până la om cu ajutorul unei serii de intermediari de rang divin și demonic: Născut de la sine, fără Învățător și fără matriță, cel de neclintit care nu admite apelativ și are multiple nume, cel care locuiește În foc. Acesta este zeul, iar o părticică din zeu suntem noi, mesagerii. Și dacă cineva vrea să cunoască ceva despre zeu, care subzistă În act, a Însemnat că eterul atotvăzător este zeu, către care oamenii se Îndreaptă și se roagă În zorii dimineții către
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
unei serii de intermediari de rang divin și demonic: Născut de la sine, fără Învățător și fără matriță, cel de neclintit care nu admite apelativ și are multiple nume, cel care locuiește În foc. Acesta este zeul, iar o părticică din zeu suntem noi, mesagerii. Și dacă cineva vrea să cunoască ceva despre zeu, care subzistă În act, a Însemnat că eterul atotvăzător este zeu, către care oamenii se Îndreaptă și se roagă În zorii dimineții către răsărit (Gallavotti, 1977). După cercetările
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
fără Învățător și fără matriță, cel de neclintit care nu admite apelativ și are multiple nume, cel care locuiește În foc. Acesta este zeul, iar o părticică din zeu suntem noi, mesagerii. Și dacă cineva vrea să cunoască ceva despre zeu, care subzistă În act, a Însemnat că eterul atotvăzător este zeu, către care oamenii se Îndreaptă și se roagă În zorii dimineții către răsărit (Gallavotti, 1977). După cercetările lui A.-J. Festugière (19503-19543), este de prisos să mai insistăm asupra
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
apelativ și are multiple nume, cel care locuiește În foc. Acesta este zeul, iar o părticică din zeu suntem noi, mesagerii. Și dacă cineva vrea să cunoască ceva despre zeu, care subzistă În act, a Însemnat că eterul atotvăzător este zeu, către care oamenii se Îndreaptă și se roagă În zorii dimineții către răsărit (Gallavotti, 1977). După cercetările lui A.-J. Festugière (19503-19543), este de prisos să mai insistăm asupra caracterului central, existent În orizontul spiritual al omului În epoca elenistico-romană
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]