23,238 matches
-
pentru care Regatul Arabiei Saudite se conformează și astăzi principiilor emise de școala hanbalită. Precum celelalte școli de drept sunnite, și școala hanbalită păstrează două surse ale legii islamice: Coranul și hadith-uri (spusele și faptele Profetului). Aceste texte nu conțin îndrumări, așa că imamul Ibn Hanbal recomandă să se țină seama de consensul tovarășilor profetului Muhammad, de opinia însoțitorilor lui, apoi de hadith-urile vulnerabile și în cazuri foarte rare, de analogie. , spre deosebire de cea hanefită și cea malekită, respinge ca sursă a legii
Școala hanbalită () [Corola-website/Science/334294_a_335623]
-
Bogdan George Nicula (n. 10 decembrie 1979, București - d. 21 iunie 2015, Germania) a fost un balerin de origine română. a studiat baletul clasic de la vârsta de 12 ani, în cadrul Liceului de Coregrafie „Floria Capsali” din București, sub îndrumarea profesorilor Eugenia Cotovelea, Mihaela Santo și Constantin Marinescu. La 16 ani câștigă medalia de argint în cadrul ediției a X-a a Concursului Internațional de Dans de la Caen, Franța, cu o variație din baletul „Silvia", muzica Leo Delibes. A urmat cursurile
Bogdan Nicula () [Corola-website/Science/334460_a_335789]
-
1997, în Râmnicu Vâlcea) este o handbalistă română care joacă la HC Alba Sebeș pe postul de intermediar stânga. Andrei a început să joace handbal la vârsta de 7 ani, la secția de junioare a CS Oltchim Râmnicu Vâlcea, sub îndrumarea profesoarei Maria Ciulei. A continuat apoi la HC Oltenia Râmnicu Vâlcea, iar apoi a jucat mai multe sezoane la echipa Grupului Școlar Energetic Râmnicu Vâlcea, cu care a câștigat de cinci ori la rând titlul național la diverse categorii de
Iulia Andrei () [Corola-website/Science/334470_a_335799]
-
degrabă decât pentru transcrierea sistemelor de scriere indiene. Ca diferență notabilă, ambele standarde internaționale, ISO 15919 și SRNUNG transliterează semnul diacritic anusvara prin ' (punct deasupra), în timp ce ALA-LC și AITS folosesc ' (punct dedesubt) pentru acesta. Cu toate acestea, ISO 15919 oferă îndrumări în vederea dezambiguizării dintre variatele situații care implică semne anusvara (precum nazalizările labiale față de cele dentale), descrise în tabelul de mai jos. Numai anumite fonturi includ toate seturile de caractere indiene Unicode din ISO 15919. De exemplu, fontul Tahoma include majoritatea
ISO 15919 () [Corola-website/Science/334473_a_335802]
-
aparent anodine”. Profesorul Ioan Petru Culianu, unul dintre discipolii cei mai apropiați ai lui Eliade, a afirmat într-un text publicat în numărul special (48-49, noiembrie 1986) dedicat savantului al periodicului "Limite", revistă culturală românească ce apărea la Paris sub îndrumarea lui Virgil Ierunca, că Mircea Eliade i-a spus de mai multe ori că „lumea este un camuflaj, că e plină de semne care trebuie descifrate cu răbdarea unui ghicitor în pietre”. Culianu considera că apelul la divinație stă la
Ghicitor în pietre () [Corola-website/Science/335013_a_336342]
-
dezamăgire profundă pentru ea. A participat și la Jocurile Olimpice din 1960 de la Roma. S-a retras în 1961 din cariera sportivă. În anul 1971, s-a recăsătorit cu Christian d’Oriola. În același an, a devenit căpitanul lotului feminin. Sub îndrumarea sa, Franța a câștigat în special medalia de argint la Jocurile Olimpice din 1976 de la Montréal și medalia de aur la Jocurile Olimpice din 1980 de la Moscova. În anul 1984, a pus punct carierei de antrenoare și s-a alăturat Comisiei regulamentelor
Kate d’Oriola () [Corola-website/Science/335074_a_336403]
-
la Princeton și nu s-a mai întors în România. La Institutul de Studii Avansate din Princeton Lusztig a studiat cu Michael Atiyah timp de 2 ani de zile. Și-a luat al doilea titlu, apoi doctoratul în 1971 sub îndrumarea lui William Browder cu o teză în domeniul teoremei indicelui a operatorilor eliptici, intitulată „Novikov's Higher Signature and Families of Elliptic Operators”. Din 1971 a lucrat ca Research Fellow la Universitatea Warwick în Anglia, iar în 1974 a fost
George Lusztig () [Corola-website/Science/335279_a_336608]
-
a devenit antrenor. Este singurul român inclus în Wall of Fame-ul din World Rugby Museum. S-a apucat de rugby la Școala Generala nr. 64, unde a fost descoperit de Mariana Lucescu. La seniori a activat la Sportul Studențesc sub îndrumarea lui Teodor Rădulescu. În anul 1975 a fost convocat la CS Dinamo București pentru serviciul militar. A petrecut restul carierei sale de jucător la acest club, cu care a cucerit titlul național în 1982. Și-a făcut debutul la echipa
Mircea Paraschiv () [Corola-website/Science/335290_a_336619]
-
de tineret și a echipei naționale de rugby în VII. În 1994 a fost numit antrenor al „Stejarilor”, pe care le-a pregătit la Cupa Mondială din 1995 (ca antrenor secund) si la cea din 1999 (ca antrenor principal). Sub îndrumarea sa România a suferit în 2001 la Stadionul Twickenham cea mai dură înfrângere din istorie, 0-134 în fața Angliei. Paraschiv a demisionat în urma acestui eșec. În paralel, Dinamo a pierdut 3-113 cu englezii de la Saracens F.C. în sezonul 2002 al Scutului
Mircea Paraschiv () [Corola-website/Science/335290_a_336619]
-
Visuddhananda din Bangladesh. În 2011, a obținut diploma de doctorat Tripitaka Mahapandit de la SanghaCouncil of All India Bhikkhu Maha Sangha. Maestrul este în prezent Președintele Asociației Budismului din China(ABC), Președintele Academiei Budiste din China, Director adjunct al Comitetului de Îndrumare al Lucrărilor academice ale Budismului tibetan, editor șef la Vocea Dharmei, ziarul Asociației Budiste din China, stareț al mănăstirilor Guanghua (Putian, Fujian), Famen (Fufeng, Shaanxi) și Longquan (Beijing), secretar-general al Comitetului de religie și pace al Chinei, Vicepreședinte al Institutului
Xuecheng () [Corola-website/Science/335301_a_336630]
-
din București, activând sub bagheta dirijorului Victor Predescu. Între 1955-1986 activează ca profesoară de canto popular la Școala de Muzică nr. 1 din București, actualul Liceu de muzică „Dinu Lipatti”. În 1972 publică volumul „150 de Romanțe” iar în 1974 „Îndrumări metodice pentru predarea cântecului popular”. A susținut numeroase concerte de muzică populară și romanțe, transmisii de radio și televiziune și a compus piese de muzică populară și romanțe pe versuri proprii sau ale altor textieri. A fost membră în juriul
Mia Barbu () [Corola-website/Science/335364_a_336693]
-
din lemn și piatră. Aici s-a perfecționat în cercetarea la fața locului a acestora, descoperindu-le secretele și înțelegându-le, în ciuda drumurilor lungi și anevoioase pe care le-a străbătut singură sau alături de colegi. Un doctorat remarcabil, susținut sub îndrumarea profesorului Ion Ionașcu, în 1973, cu teza: „Contribuții la cunoașterea relațiilor culturale dintre Țara Românească și Transilvania în secolul al XVIII-lea. Circulația cărții tipărite și manuscrise”, a încununat cu succes prima etapă a vieții sale de cercetător. După finalizarea
Ioana Cristache Panait () [Corola-website/Science/335383_a_336712]
-
al Serviciului Chirurgie la Spitalul Militar Oradea. La sugestia Col. Dr. Eugen Mareș, dând curs unei înclinații personale, urmează cursul de perfecționare în neurochirurgie în cadrul "Institutului de perfecționare și specializare a medicilor și farmaciștilor" la Clinica de Neurochirurgie București sub îndrumarea Conf. Dr. Constantin Arseni, devenind medic specialist neurochirurg. În felul acesta un urmaș al medicului militar Dumitru Bagdasar, întemeietorul neurochirurgiei în România (elevul Prof. Noica la Spitalul Militar Central Bucuresti), prelua de la urmasul acestuia, Conf. Dr. Constantin Arseni, făclia neurochirurgiei
Mircea Iacob () [Corola-website/Science/331701_a_333030]
-
congrese pentru titlul de doctor docent-profesor agregat. A realizat un depărtator autostatic al musculaturii paravertebrale lombare, precum și cadrul de stereotaxie, tip Talairach, cu mijloacele industriei naționale. A colaborat la redactarea celor două ediții ale "Chirurgiei în campanie" din 1956 (sub îndrumarea Gral. Dr. Ion Atanasiu și Col. Dr. Eugen Mareș), respectiv 1965 (sub îndrumarea Gral. Dr. Eugen Mareș). A participat la întocmirea tratatului “Atlas d’anatomie stéréotaxique du télencéphale” sub direcția Prof. Dr. Jean Talairach, publicat în editura Masson în 1967
Mircea Iacob () [Corola-website/Science/331701_a_333030]
-
musculaturii paravertebrale lombare, precum și cadrul de stereotaxie, tip Talairach, cu mijloacele industriei naționale. A colaborat la redactarea celor două ediții ale "Chirurgiei în campanie" din 1956 (sub îndrumarea Gral. Dr. Ion Atanasiu și Col. Dr. Eugen Mareș), respectiv 1965 (sub îndrumarea Gral. Dr. Eugen Mareș). A participat la întocmirea tratatului “Atlas d’anatomie stéréotaxique du télencéphale” sub direcția Prof. Dr. Jean Talairach, publicat în editura Masson în 1967. A făcut parte din colectivele conduse de Prof. Dr. C. Arseni care au
Mircea Iacob () [Corola-website/Science/331701_a_333030]
-
în cu teza "Asupra relațiunei patologice între ficat și rinichi" prezentată și susținută la 21 decembrie 1898. A fost numit asistent la catedra de Anatomie descriptivă a Universitații din București în 1896, specializându-se în urologie în perioada 1901-1905 sub îndrumarea profesorului P. Herăscu, întemeietorul urologiei românești. Devine docent în chirurgie genito-urinară la Universitatea din Iași în 1905 și, începând cu 1906, ocupă postul de profesor suplinitor la catedra de Anatomie descriptivă a Facultății de Medicină din Iași, fiind numit în
Mihai Ștefănescu-Galați () [Corola-website/Science/331715_a_333044]
-
joacă pentru clubul HCM Roman pe postul de extremă stânga. De asemenea, ea a fost componentă a echipei naționale de tineret a României, precum și a celei de senioare B. a început să joace handbal la vârsta de 13 ani, sub îndrumarea profesoarei Eugenia Tăbuci. Ea și-a făcut junioratul la Liceul cu Program Sportiv din Roman, de unde a fost apoi selectată la Centrul Național Olimpic de Excelență Râmnicu Vâlcea. În august 2009, Iuganu a participat cu echipa României la Campionatul European
Ana Maria Iuganu () [Corola-website/Science/331763_a_333092]
-
ianuarie 1964. A absolvit Universitatea Tulane (Bursă Treville pentru interpretare vocală) și "Southern Methodist University", Dallas, Texas, unde a obținut o bursă de la Operă din Dallas. A absolvit programul "Merola Opera" al Operei din Sân Francisco, unde a studiat sub îndrumarea lui Patrick Summers în 1992 și 1993. A câștigat mai apoi concursul „Bel Canto” din Chicago după care s-a mutat în Italia, unde a studiat cu Carlo Bergonzi, iar mai târziu cu Thomas Hayward și Elenă Nikolaidi. Del Valle
Fernando del Valle () [Corola-website/Science/331771_a_333100]
-
2016) a fost un handbalist român, profesor de educație fizică și sport. Era fiu de medici și a urmat cursurile Liceului „Matei Basarab” din București pe care le-a terminat în 1957, unde a și început activitatea de handbalist sub îndrumarea profesorului Constantin Popescu, care în același timp era și antrenorul echipei naționale de handbal feminin. A terminat Institutul de Educație Fizică și Sport (IEFS) în 1967. A scris cartea autobiografica - „O viață, aceeași pasiune” publicată în 2007 de Editură Proxima
Mircea Costache II () [Corola-website/Science/331798_a_333127]
-
față de ia. 6 (18), ianuarie în timpul sărbătorilor de Bobotezei Leșia a prins o răceală, ce a dus mai departe la o boală gravă. În acest an O.P. Kosach a condus pe Michael, Leșia, Olga la Kiev pentru formare, sub îndrumarea cadrelor didactice private. Michael și Leșia au început să învețe la un liceu, în care Leșia ia lecții de pian de la soția lui M. Lysenko - Olga Alexandrovna O'Connor. La începutul lunii mai 1882 Kosach se deplasează în satul Kolodiazhne
Lesia Ukrainka () [Corola-website/Science/335670_a_336999]
-
care unii erau judecători federali) erau amovibili doar cu motive întemeiate. Contestatarul susținea că acest aranjament încalcă separația puterilor în stat, și că promulgate de Comisie sunt invalide. Opt judecători au aderat la opinia majoritară redactată de Blackmun, susținând constituționalitatea Îndrumărilor. Scalia a făcut opinie separată, afirmând că publicarea Îndrumărilor este o funcțiune legislativă pe care Congresul nu o poate delega, a numit Comisia „un fel de Congres studențesc”. În 1996, Congresul a adoptat care permitea președintelui să anuleze unele articole
Antonin Scalia () [Corola-website/Science/335606_a_336935]
-
motive întemeiate. Contestatarul susținea că acest aranjament încalcă separația puterilor în stat, și că promulgate de Comisie sunt invalide. Opt judecători au aderat la opinia majoritară redactată de Blackmun, susținând constituționalitatea Îndrumărilor. Scalia a făcut opinie separată, afirmând că publicarea Îndrumărilor este o funcțiune legislativă pe care Congresul nu o poate delega, a numit Comisia „un fel de Congres studențesc”. În 1996, Congresul a adoptat care permitea președintelui să anuleze unele articole dintr-o (lege care autorizează cheltuieli bugetare) adoptată de
Antonin Scalia () [Corola-website/Science/335606_a_336935]
-
infracțiunea a fost motivată de ură. Scalia a considerat că procedura este inadmisibilă întrucât această constatare nu este făcută de un juriu. În 2004, el a redatat opinia Curții și în cazul ', prin care, pe motive similare, se declarau neconstituționale îndrumările de sentință ale statului Washington. Opinia minoritară din cazul "Blakely" anticipase că Scalia va utiliza cazul pentru a ataca îndrumările federale pentru sentințe (pe care nu reușise să le declare neconstituționale în cazul "Mistretta"), și s-a dovedit că aveau
Antonin Scalia () [Corola-website/Science/335606_a_336935]
-
un juriu. În 2004, el a redatat opinia Curții și în cazul ', prin care, pe motive similare, se declarau neconstituționale îndrumările de sentință ale statului Washington. Opinia minoritară din cazul "Blakely" anticipase că Scalia va utiliza cazul pentru a ataca îndrumările federale pentru sentințe (pe care nu reușise să le declare neconstituționale în cazul "Mistretta"), și s-a dovedit că aveau dreptate, când Scalia s-a aflat în fruntea unei majorități de cinci membri în cazul ", care a făcut ca acele
Antonin Scalia () [Corola-website/Science/335606_a_336935]
-
federale pentru sentințe (pe care nu reușise să le declare neconstituționale în cazul "Mistretta"), și s-a dovedit că aveau dreptate, când Scalia s-a aflat în fruntea unei majorități de cinci membri în cazul ", care a făcut ca acele îndrumări să nu mai fie obligatorii pentru judecătorii federali (ele au rămas cu statut consultativ). În cazul ' din 2001, Scalia a redactat opinia Curții la o decizie cu 5-4 luată altfel decât pe linii ideologice. Acea decizie a stabilit că imagistica
Antonin Scalia () [Corola-website/Science/335606_a_336935]