23,548 matches
-
numai din cauza polisemiei termenilor "identitate" și "națiune"). În a doua jumătate a secolului XIX și în special în secolul XX, prin intermediul sistemelor lor educaționale, statele și-au asumat rolul de a forma „identitatea națională” precizând și definind „punctele comune”. Astfel, definirea identității naționale variază în timp, în funcție de politicile implementate de guverne. De exemplu, în Franța, Revoluția națională a guvernului condus de Philippe Pétain (1940-1944) dădea drept „puncte comune” o serie de elemente inspirate de dreptul sângelui, de religia catolică și de
Identitate națională () [Corola-website/Science/314455_a_315784]
-
guverne. De exemplu, în Franța, Revoluția națională a guvernului condus de Philippe Pétain (1940-1944) dădea drept „puncte comune” o serie de elemente inspirate de dreptul sângelui, de religia catolică și de doctrinele rasiste ale antropologiei secolului al XIX-lea, în vreme ce definirea „punctelor comune” în timpul celei de-a patra și a cincea republici a fost inspirată de dreptul pământului, de umanismul laic și de studiile sociale ale științelor umaniste din cea de-a doua jumătate a secolului XX. Cu toate acestea, familiile
Identitate națională () [Corola-website/Science/314455_a_315784]
-
mai multor criterii pentru a categoriza o națiune de „adevărată”. Astfel, membrii unei națiuni „adevărate” trebuie să aibă în mod ideal un teritoriu comun și distinct, o limbă și o cultură națională comună și distinctă, precum și un stat suveran. Însă definirea unei națiuni în baza acestor pretenții este foarte dificilă deoarece în realitate există excepții la fiecare dintre aceste criterii. Astfel, există atât națiuni ai căror membri vorbesc mai multe limbi (Elveția, Luxemburg, Finlanda) cât și limbi vorbite de mai multe
Identitate națională () [Corola-website/Science/314455_a_315784]
-
în genere, sunt prea mari și au un prea înalt grad de diversitate internă pentru a lăsa loc ideii de origine comună a tuturor membrilor. De altfel, nici în rândul specialiștilor și nici în rândul naționaliștilor nu există consens asupra definirii termenilor de "națiune", "naționalitate" și "naționalism". Asta face ca ideologia naționalistă să fie o construcție discursivă, un fel de a vorbi care pe de o parte ne modelează felul de a gândi (pe noi înșine și pe ceilalți), iar pe
Identitate națională () [Corola-website/Science/314455_a_315784]
-
istorice, e constituit de apartenența religioasă a românilor - ortodocși, greco-catolici, romano-catolici, baptiști, atei etc. Ținând cont de diversitatea culturală specifică oricărei națiuni, indivizii au identități multiple, semnificația fiecărei identități variind în funcție de contextul în care este asumată, ceea ce face uneori dificilă definirea identității naționale în funcție de criterii culturale. Astfel un marocan se poate identifica cu un grup etnic din Maroc, cu magrebinii din Africa de Nord, cu vorbitorii de arabă sau cu comunitatea musulmană în ansamblul ei. Cei mai mulți ideologi ai naționalismului și majoritatea zdrobitoare a
Identitate națională () [Corola-website/Science/314455_a_315784]
-
mers care poate fi însă prevăzut de un mare gânditor în posesia cunoașterii acestor legi, este supusă istorismului și are un caracter teleologic. Teleologia este în istoria societății tot atât de falsă, ca și ambiția cunoașterii unui adevăr absolut în științele naturii. Definirea unui ideal social, către care tinde evoluția istoriei, are drept consecință ideologică obligativitatea oricăror mijloace pentru ajungerea la acest ideal. Conducerea oamenilor cu forța în direcția acestui scop, oricât de bun ar fi el, nu poate avea loc decât prin
Raționalism critic () [Corola-website/Science/314546_a_315875]
-
Drept hidrocarbură care detonează greu, adică are rezistență la autoaprindere mare, se folosește izooctanul (2,2,4-trimetilpentan) ( ), căruia i se atribuie, în mod convențional cifra octanică CO = 100. Cifra octanică este definită de procentul de izooctan în volumul amestecului etalon. Definirea cifrei octanice a fost făcută în jurul anului 1926 de chimistul Russell Marker de la Ethyl Corporation. Alegerea "n"-heptanului s-a datorat posibilității de a se obține substanța foarte pură, fără urme de alți izomeri ai heptanului sau octanului, prin distilarea
Cifră octanică () [Corola-website/Science/314609_a_315938]
-
fie obligatoriu elementul nul 0 și elementul unitate 1; atunci pentru " x I M există un element unic notat cu x, cu proprietățile: x × x = 0 principiul contradicției x + x = 1 principiul terțului exclus x este inversul elementului x. În definirea axiomatica a algebrei booleene s-au folosit diferite notații. În tabelul următor se dau denumirile și notațiile specifice folosite pentru diverse domenii: Matematică, Logică, Tehnica Prima lege de compoziție x1 + x2 Disjuncție x1 Ú x2 SAU x1 + x2 A doua
Algebră booleană () [Corola-website/Science/314688_a_316017]
-
cele mai puternice zone românești din punct de vedere identitar, Țara Moților." Regiunile de dezvoltare sunt folosite în special pentru coordonarea proiectelor de dezvoltare regională. Aceste regiuni de dezvoltare sunt: Criteriile folosite de Comisia Națională de Statistici a României în definirea regiunilor s-au bazat pe combinarea unor factori geografici și de omogenitate a denistății.. Fiecare regiune de dezvoltare este împărțită în județe, existând 41 de județe, plus municipiul București (corespunzătoare nivelului NUTS-III de diviziuni al UE). Fiecare județ este administrat
Organizarea administrativ-teritorială a României () [Corola-website/Science/314765_a_316094]
-
fiind Canonul lui Policlet, exemplificat prin sculptura Doryphoros (Purtătorul de suliță). Nu a rămas însă nicio redactare a acestui canon, iar sculptura ne este cunoscută doar prin copii datând din epoca romană, ale căror proporții diferă, astfel încât nu permit o definire matematică exactă a recomandărilor lui Policlet. Arhitectul roman Vitruviu a avut făcut și el recomandări cu privire la proporțiile recomandabile ale construcțiilor și s-a referit la analogia cu proporțiile corpului omenesc, dar nici lucrările lui nu prezintă date matematice exacte. Deși
Matila Ghyka () [Corola-website/Science/313624_a_314953]
-
toate manifestările materiei vii, analizele sale se concentrează asupra utilizării lui în operele de artă, amintind doar în treacăt alte asemenea manifestări, de exemplu necesitatea „comodulării” în muzică. Ghyka utilizează termenul de simetrie în sensul inițial al acestei noțiuni, anume definirea unei proporții plăcute din punct de vedere estetic. În prezentarea sa, el arată importanța „simetriei dinamice” descrise de Jay Hambridge. Față de simetria statică caracterizată prin dreptunghiuri având raportul laturilor egal cu: formula 12, formula 13, formula 14, etc. (pe care Luca Pacioli le
Matila Ghyka () [Corola-website/Science/313624_a_314953]
-
așa cum este cazul curentului academist din arta franceză a secolului al XVIII-lea. Ca un exemplu specific al acestei „fosilizări a artei”, Ghyka citează teoriile școlii „a-geometrice” lansate de pictorul Léon Bazile Perrault. Matila Ghyka nu se limitează la definirea numărului de aur sau a secțiunii de aur. El dezvoltă din punct de vedere matematic teoria numărului de aur, arătându-i toate implicațiile geometrice. Pornind de la figurile geometriei plane care respectă regulile secțiunii de aur, în particular pentagonul și pentagrama
Matila Ghyka () [Corola-website/Science/313624_a_314953]
-
în calcul un rezultat favorabil nesigur), fie pentru renunțarea la proces din lipsa de resurse ceea ce amplifică consumul emoțional al celui care se simte nedreptățit. Prin procesul de mediere, participanții pot consimți la soluțiile pe care problemele discutate le determină. Definirea naturii disputei poate adesea clarifica metoda cea mai eficientă pentru rezolvarea problemei. Unul dintre scopurile principale ale procesului de mediere este definirea problemei, dezvoltarea opțiunilor și atingerea unor soluții acceptate de toate părțile implicate. Medierea poate funcționa nu doar ca
Mediere () [Corola-website/Science/314042_a_315371]
-
se simte nedreptățit. Prin procesul de mediere, participanții pot consimți la soluțiile pe care problemele discutate le determină. Definirea naturii disputei poate adesea clarifica metoda cea mai eficientă pentru rezolvarea problemei. Unul dintre scopurile principale ale procesului de mediere este definirea problemei, dezvoltarea opțiunilor și atingerea unor soluții acceptate de toate părțile implicate. Medierea poate funcționa nu doar ca rezolvare a unei dispute, dar și ca mod de prevenire a acesteia. Procesul de mediere poate fi utilizat și ca avantaj în
Mediere () [Corola-website/Science/314042_a_315371]
-
au părut absurde lui Albert Einstein, care a fost impresionat de abilitatea experimentului de a sublinia aceasta; într-o scrisoare către Schrödinger datând din 1950 el scrie: De notat că nici o încărcătură de praf de pușcă nu este menționată în definirea experimentului de către Schrödinger, care folosește un detector Geiger pe post de amplificator și cianură în loc de praf de pușcă; praful de pușcă a fost menționat în sugestia inițială făcută de Einstein către Schrödinger cu 15 ani mai devreme. În interpretarea Copenhaga
Pisica lui Schrödinger () [Corola-website/Science/314058_a_315387]
-
se realizează o reflectare coerentă a realității și Conștiința axiologica, se obține pentru anumite valori. Conștiința Nivelul calității conștiiței prezintă -trepte diferite, la același subiect, dar și -variații ciclice(alternante ) . Psihologia s-a ocupat cu descrierea nivelurilor conștiinței. Subconștientul După definirea conștiinței, să revenim cu câteva date și asupra subconștientului și inconștientului : Subconștientul este reprezentat prin totalitatea fenomenelor psihice situate la un moment dat în afara câmpului conștiinței, dar care au fost anterior conștientizate și pot oricând să fie rechemate sau reconștientizate
Conștiință () [Corola-website/Science/314084_a_315413]
-
relativ consistente de-a lungul timpului. Este puțin probabil să găsim un consens între psihologi cu privire la natura personalității. Nu există o perspectivă unică asupra căreia toți cercetătorii să cadă de acord. Dificilă este însă găsirea unui acord nu numai în ceea ce privește definirea personalității, dar mai cu seamă referitor la caracteristicile acesteia. Mai degrabă decât să caute o convergență, psihologii aparținând diverselor școli, au avansat definiții și teorii ale personalității pe care le-au susținut și apărat cu o pasiune și o convingere
Psihologia personalității () [Corola-website/Science/314092_a_315421]
-
atunci vom îmbunătăți totul, și această deoarece doar astfel vom înlătura cauza dezordinii mondiale” Absența unui consens asupra naturii personalității precum și asupra celei mai potrivite modalități de abordare a acesteia este reflectat în egală măsură și în dezacordul privitor la definirea termenului ce o etichetează. Într-o carte devenită de acum clasică în domeniu - Structura și dezvoltarea personalității - Allport invocă și discută peste 50 de definiții ale personalității. Dar mai degrabă decât să le descriem pe acestea și toate definițiile apărute
Psihologia personalității () [Corola-website/Science/314092_a_315421]
-
și unic de caracteristici care poate însă suferi modificări ca răspuns la diferite solicitări externe. Cu toate acestea este greu să oferim o definiție asupra căreia acceptul psihologilor să fie unanim. Pentru a distinge un anumit grad de precizie în definirea conceptului, trebuie să înțelegem ce dorește fiecare teoretician să sugereze prin conceptul pe care îl utilizează. Fiecare teoretician oferă o versiune unică, o perspectivă personală asupra naturii personalității, care devine astfel definiția sa de lucru. Prin urmare demersul nostru are
Psihologia personalității () [Corola-website/Science/314092_a_315421]
-
utilizează. Fiecare teoretician oferă o versiune unică, o perspectivă personală asupra naturii personalității, care devine astfel definiția sa de lucru. Prin urmare demersul nostru are ca obiectiv înțelegerea diferitelor versiuni ale conceptului de personalitate și examinarea unor variate modalități de definire a EU-lui. Psihologii în domeniul personalității acordă o importantă crescută nu doar formulării teoriilor ci în egală măsură și modalităților de evaluare a acesteia. O teorie asupra personalității sugerează modalitățile prin care o mare varietate de date privind persoană pot
Psihologia personalității () [Corola-website/Science/314092_a_315421]
-
și nivelul de trăi, omul trăiește printre alți oameni. Prin urmare înțelegerea naturii personalității umane devine un factor esențial atât în cunoașterea de sine, dar și în cunoașterea celorlalți. Încă de la început ni se atrage atenția că nu există o definire unanim acceptată a conceptului de personalitate, ci mai degrabă diferitele paradigme teoretice au avansat propriile teorii și definiții ale personalității. Dintre aceste teorii, cele care s-au impus în psihologie sunt teoriile psihanalitică, behavioristă, umanistă, cognitivă, teoria trăsăturilor și cea
Psihologia personalității () [Corola-website/Science/314092_a_315421]
-
relativ predictibilă. Fiecare teoretician oferă o versiune unică, o perspectiva personală asupra naturii personalității, care devine astfel definiția sa de lucru. Rezumând obiectivul acestui material îl reprezintă înțelegerea diferitelor versiuni ale conceptului de personalitate și examinarea unor variate modalități de definire a EU-lui.
Psihologia personalității () [Corola-website/Science/314092_a_315421]
-
se constituie fie prin prezența directă într-o sală de bibliotecă, fie prin citirea unei cărți împrumutate, fie prin accesarea unei informații stocate într-o bază de date modernă. Biblioteca publică nu devine automat „a treia casă”, doar prin simpla definire, clasificare, catalogare, ordonare. Pentru a putea juca un rol atât de important, se impun ajustări și restructurări majore, modelări și determinări semnificative. Biblioteca trebuie să se repoziționeze față de celelalte instituții de cultură, cu care trebuie să se intersecteze partenerial și
Biblioteca Județeană Petre Dulfu din Baia Mare () [Corola-website/Science/314132_a_315461]
-
intensități de h/2formula 21. Heisenberg nu a înțeles motivul acestei diferențe pe parcursul următorilor doi ani, dar pe măsură ce timpul trecea a fost mulțumit să observe că descrierea matematică se potrivea cu comportamentul cuantic observat al electronului. Mecanica matriceală a fost prima definire completă a mecanicii cuantice, legile și proprietățile sale descriind complet comportamentul electronului. A fost apoi extinsă pentru a se aplica tuturor particulelor subatomice. Foarte repede după ce mecanica matriceală a fost prezentată lumii, Schrödinger, în mod independent, a furnizat o teorie
Introducere în mecanica cuantică () [Corola-website/Science/314087_a_315416]
-
grupurile (Évariste Galois) și inelele (concept introdus de Richard Dedekind). În secolul al XIX-lea, David Hilbert și Georg Cantor dezvoltă o teorie axiomatică asupra căutării fundamentelor matematice. Această dezvoltare a axiomaticii va conduce în secolul al XX-lea la definirea întregii matematici cu ajutorul unui singur limbaj: logica matematică. Secolul XX a fost martorul unei specializări a domeniilor matematicii, a nașterii și dezvoltării a numeroase ramuri noi, cum ar fi: teorie spectrală, topologii algebrice sau geometrie algebrică. Informatica a avut un
Istoria matematicii () [Corola-website/Science/314232_a_315561]