23,236 matches
-
transforma obiecte în lucruri ce pot fi interschimbabile, ambele principii fiind aplicate la extrem în metropole „rolul economiei monetare, în cadrul relațiilor raționale este acela de a atribui omului o valoare” (Simmel, 1964, apud Deflem, 2003). Fuziunea dintre idealuri romantice și emoții puternice este o reacție împotriva monetarizării culturii: banii și intelectul sunt interschimbabili, oamenii și culturile pot fi cumpărate. Prin bani, orice poate fi cumpărat, totul este legat, totul este într-o continuă mișcare, lumea este într-un flux total (Deflem
Atitudinea faţă de bani by GABRIELLA LOSONCZY () [Corola-publishinghouse/Science/365_a_564]
-
slăbiciune; în timp ce sindromul risipitorului este rezultatul unei educați hiper-protective și prea indulgentă, în care banii erau substituienți pentru diverse forme de afecțiune. Nici una din măsurătorile întreprinse nu a examinat credințele generale despre achiziția banilor, importanța banilor în viață sau afecte (emoțiile) asociate cu banii în general (Furnham și Okamura, 1999). Acest studiu încearcă să stabilească relația dintre atitudinile generale față de bani, factorii demografici (vârstă, gen, venit), credințele individuale diferite (politică, religie) și patologia specifică. Participanții din Marea Britanie au completat atât chestionarele
Atitudinea faţă de bani by GABRIELLA LOSONCZY () [Corola-publishinghouse/Science/365_a_564]
-
asume un risc moral pentru a obține bani, pe care i pun pe seama norocului și a relațiilor potrivite; 3) patologia monetară va fi asociată credințelor fataliste despre modul în care se procură bani, comportamentelor de negare a sinelui și a emoțiilor negative față de bani; 4) credințele politice și religioase vor fi asociate cu patologia monetară, în mod special cu sindromul zgârcitului, a risipitorului și a vânătorului de oferte (Furnham și Okamura, 1999). 5 CERCETAREA 5.1 Obiectivele cercetării Lucrarea aceasta își
Atitudinea faţă de bani by GABRIELLA LOSONCZY () [Corola-publishinghouse/Science/365_a_564]
-
el însuși; forma epică, în care el își prezintă imaginea intermediară între el însuși și ceilalți; forma dramatică, în care prezintă imaginea sa în raport imediat cu ceilalți. (...) Forma lirică este cel mai simplu veșmânt verbal al unui moment de emoție, un strigăt ritmic asemănător celor care odinioară îl însuflețeau pe bărbatul ce trăgea la vâsle sau rostogolea pietre către vârful unei pante. Cel care scoate acest strigăt este mai conștient de momentul emoției sale decât de el însuși pe cale de
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
simplu veșmânt verbal al unui moment de emoție, un strigăt ritmic asemănător celor care odinioară îl însuflețeau pe bărbatul ce trăgea la vâsle sau rostogolea pietre către vârful unei pante. Cel care scoate acest strigăt este mai conștient de momentul emoției sale decât de el însuși pe cale de a încerca această emoție. Forma epică cea mai simplă se naște din literatura lirică atunci când artistul întârzie și insistă asupra lui însuși ca asupra centrului unui eveniment epic; forma aceasta progresează până în momentul
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
asemănător celor care odinioară îl însuflețeau pe bărbatul ce trăgea la vâsle sau rostogolea pietre către vârful unei pante. Cel care scoate acest strigăt este mai conștient de momentul emoției sale decât de el însuși pe cale de a încerca această emoție. Forma epică cea mai simplă se naște din literatura lirică atunci când artistul întârzie și insistă asupra lui însuși ca asupra centrului unui eveniment epic; forma aceasta progresează până în momentul în care centrul de gravitate emoțională se află echidistant față de artist
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
care, în nefericirea lor, sunt victimele acestei "hubris" pe care Platon nu încetează să o denunțe, căci ea este contrară rațiunii. El își pierde atunci orice luciditate a judecății. Pe o asemenea constatare își va fonda Brecht teoria asupra distanțării. Emoția tragică, după Platon, înmoaie sufletul și-l tulbură inutil. Nesănătoasă, ea trezește pasiuni și sentimente dezordonate împotriva cărora, în viață, omul încearcă să se apere. Ea este școala viciului. Ia aminte și judecă. Când cei mai buni dintre noi aud
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
lungă tiradă de gemete sau când i se cântă nefericirea lovindu-se în piept, știi că simțim plăcere, că acceptăm să-l urmărim cu simpatie și că admirăm serios talentul poetului care ne face să simțim astfel cele mai vii emoții. Știu acest lucru, și oare cum l-aș putea trece cu vederea? Dar când un doliu ne lovește chiar pe noi, ai remarcat că încercăm senzația contrară, vreau să spun de a rămâne calmi și răbdători, convinși că acest comportament
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
lucru în ceea ce privește ridicolul? Și când asculți într-o reprezentație teatrală sau într-o conversație privată o bufonerie de care te-ai rușina, și când simți o plăcere vie în loc să-i condamni perversitatea, nu ți se întâmplă același lucru ca în emoțiile patetice? Dorinței aceasteia de a stârni râsul, pe care o reprimai, de asemenea, prin rațiune, de teama de a nu trece drept un bufon, îi dai atunci frâu liber și, după ce ai întărit-o astfel, te lași adesea antrenat fără
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
doi demoni ai libertinajului și bețivănelii sunt atât de strâns uniți, încât par să fi uneltit împreună împotriva virtuții: astfel, palatul lui Venus este și casa lui Bachus." Teatrul este nociv, în însăși esența sa, după părerea lui Tertulian, căci emoția suscitată în cursul spectacolului reactivează la spectator toate înclinațiile rele, furie, mânie etc. pe care încearcă să le înfrâneze, cu dificultate, în viață. "Căci pretutindeni unde există plăcere, există pasiune, fără de care plăcerea ar fi insipidă: pretutindeni unde există pasiune
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
tot ceea ce ne permite să calificăm personajele în acțiune". Prin "gândire", el înțelege retorica utilizată de personaj în discursul său. Ține de gândire tot ce trebuie produs prin cuvânt; se disting aici ca părți: a demonstra, a respinge, a produce emoții violente (precum mila, spaima, mânia și altele de acest gen), ca și efectul de amplificare și efectele de reducere" (cap. 19). "Gândirea" este forma discursului adaptată la situația dramatică: "Este, spune Aristotel, facultatea de a zice ceea ce implică situația și
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
care evenimentele se înlănțuie după regula verosimilului și necesarului pare singura susceptibilă să câștige adeziunea publicului. Pe lângă asta, eficacitatea efectului de surpriză (thaumaston) este de netăgăduit. Evenimentul care se produce "împotriva oricărei așteptări", creează, prin irupția unei iraționalități, o puternică emoție. "Reprezentația are drept obiect (...) niște evenimente care inspiră spaimă și milă, emoții deosebit de puternice când o înlănțuire cauzală de evenimente se produce împotriva oricărei așteptări; surpriza va fi atunci mai puternică decât dacă ele s-ar fi produs de la ele
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
să câștige adeziunea publicului. Pe lângă asta, eficacitatea efectului de surpriză (thaumaston) este de netăgăduit. Evenimentul care se produce "împotriva oricărei așteptări", creează, prin irupția unei iraționalități, o puternică emoție. "Reprezentația are drept obiect (...) niște evenimente care inspiră spaimă și milă, emoții deosebit de puternice când o înlănțuire cauzală de evenimente se produce împotriva oricărei așteptări; surpriza va fi atunci mai puternică decât dacă ele s-ar fi produs de la ele însele sau din întâmplare, pentru că noi găsim loviturile destinului deosebit de surprinzătoare când
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
unui limbaj îmbogățit cu condimente de tipuri variate utilizate separat în funcție de părțile operei 21; reprezentația este pusă în practică prin personajele dramei și nu recurge la narațiune; și, reprezentând mila și spaima, ea realizează o epurare a acestui gen de emoții." (cap. 6) Două trăsături esențiale, după cum vedem, caracterizează tragedia noblețea acțiunii și efectele produse de ea asupra spectatorului prin introducerea a două emoții, mila și teama, provocate de spectacolul pathos-ului, sau evenimentului patetic 22. După părerea lui Aristotel, ea este
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
nu recurge la narațiune; și, reprezentând mila și spaima, ea realizează o epurare a acestui gen de emoții." (cap. 6) Două trăsături esențiale, după cum vedem, caracterizează tragedia noblețea acțiunii și efectele produse de ea asupra spectatorului prin introducerea a două emoții, mila și teama, provocate de spectacolul pathos-ului, sau evenimentului patetic 22. După părerea lui Aristotel, ea este "acțiunea ce cauzează distrugereea sau durerea, de exemplu omorurile înfăptuite pe scenă, marile dureri, rănile și toate lucrurile de acest gen". (cap.11
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
el mai clar în Poetica noastră în al treilea rând ea îi servește vieții drept timp liber petrecut în mod nobil și, în sfârșit, ea este utilă destinderii și odihnei după un efort susținut." Cum muzica este o imitație a emoțiilor sufletului, ea exercită un rol cathartic, producând, după emoția provocată de ascultare, o stare de bine. Diverse grade de emoție pot fi puse în mișcare în funcție de personalitatea auditoriului și de natura muzicii. Aristotel distinge trei feluri de muzică, o muzică
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
rând ea îi servește vieții drept timp liber petrecut în mod nobil și, în sfârșit, ea este utilă destinderii și odihnei după un efort susținut." Cum muzica este o imitație a emoțiilor sufletului, ea exercită un rol cathartic, producând, după emoția provocată de ascultare, o stare de bine. Diverse grade de emoție pot fi puse în mișcare în funcție de personalitatea auditoriului și de natura muzicii. Aristotel distinge trei feluri de muzică, o muzică "etică" pe care este bine să o învățăm pentru
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
nobil și, în sfârșit, ea este utilă destinderii și odihnei după un efort susținut." Cum muzica este o imitație a emoțiilor sufletului, ea exercită un rol cathartic, producând, după emoția provocată de ascultare, o stare de bine. Diverse grade de emoție pot fi puse în mișcare în funcție de personalitatea auditoriului și de natura muzicii. Aristotel distinge trei feluri de muzică, o muzică "etică" pe care este bine să o învățăm pentru virtuțile ei morale, o muzică "activă", antrenantă, pe care nu este
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
africane, sau în cultul vaudou. Transa, urmată de o calmare, este atunci benefică. Tipul acesta de muzică, după părerea lui Aristotel, dozată cu grijă, eliberează, datorită posesiunii divine, milă și teamă, excitându-le. Asimilabilă unei cure, ea este cathartică. "Căci emoția care apare în anumite suflete cu energie, se întâlnește în toate, dar cu grade diferite de intensitate: astfel, ar fi, mila și teama, adăugându-le exaltarea divină, căci unii oameni sunt posedați de această formă de agitație, totuși, sub influența
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
o purgație. Aceluiași tratament trebuie să-i fie supuși de acum înainte în același timp cei care sunt înclinați spre milă și cei care sunt înclinați către teroare, și toți cei care, în mod general, se află sub imperiul unei emoții oarecare numai pentru că în fiecare dintre ei există o tendință către asemenea emoții, și pentru toți se produce o oarecare curățire și o ușurare însoțită de plăcere. Or, exact în același mod melodiile curățitoare îi procură omului o bucurie inofensivă
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
același timp cei care sunt înclinați spre milă și cei care sunt înclinați către teroare, și toți cei care, în mod general, se află sub imperiul unei emoții oarecare numai pentru că în fiecare dintre ei există o tendință către asemenea emoții, și pentru toți se produce o oarecare curățire și o ușurare însoțită de plăcere. Or, exact în același mod melodiile curățitoare îi procură omului o bucurie inofensivă." Celelalte două tipuri de muzică, muzica "etică" și muzica "activă", operează mai moderat
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Ele joacă față de auditor un rol cathartic mai mic, care este de ordinul unei binefaceri momentane, al unei liniști interioare. Este exact acela pe care îl exercită tragedia asupra spectatorului. După părerea lui Aristotel, tragedia îl calmează pe spectator prin emoțiile de milă și de teamă pe care le trezește în el. Interesul spectacolului tragic constă în aceea că, în el, emoțiile sunt totdeauna controlate, pentru că spectatorul știe că scena nu prezintă decât ficțiune. El se identifică cu personajul ale cărui
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
exact acela pe care îl exercită tragedia asupra spectatorului. După părerea lui Aristotel, tragedia îl calmează pe spectator prin emoțiile de milă și de teamă pe care le trezește în el. Interesul spectacolului tragic constă în aceea că, în el, emoțiile sunt totdeauna controlate, pentru că spectatorul știe că scena nu prezintă decât ficțiune. El se identifică cu personajul ale cărui frământări le împrumută, păstrând totodată o anumită distanță și o privire critică. Cu toții avem nevoie de a simți emoții tari, milă
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
în el, emoțiile sunt totdeauna controlate, pentru că spectatorul știe că scena nu prezintă decât ficțiune. El se identifică cu personajul ale cărui frământări le împrumută, păstrând totodată o anumită distanță și o privire critică. Cu toții avem nevoie de a simți emoții tari, milă și teamă. Dacă în viață ele sunt generatoare de tulburări și de suferință, în tragedie, în schimb, le resimțim fără a simți și chinurile, și prin ele simțim plăcere, pentru că suntem "curățiți", "purificați" de aceste afecte. Ne face
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
suntem "curățiți", "purificați" de aceste afecte. Ne face plăcere să privim imaginile cele mai de calitate ale unor lucruri a căror vedere ne este neplăcută în realitate". (cap. 4) Aristotel gândește, mult înaintea lui Freud, în termeni de economie libidinală. Emoția simțită la spectacolul tragediei, prin personaj interpus, o evacuăm, economisind astfel o neplăcere pe care am resimți-o în existența reală. "Prin celebra sa definiție a tragediei, Aristotel a orientat în mod decisiv problema esteticului incluzând în definiția esenței tragediei
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]