24,310 matches
-
cuprins brusc. — Bună, spune. Se apropie de mine încet, scrutându-mă din cap până-n picioare. — Deci, zice pe un ton cald. Robyn știe că ai de gând să fugi să te măriți pe o plajă? Fuck. — Dar nu... Îmi dreg glasul. Nu am de gând să fug nicăieri! Din câte-am auzit eu, așa aveai de gând. Își examinează o unghie. Nu există o clauză despre asta în contractul ei? — Glumeam! Făceam și eu... o glumă... — Mă întreb dacă pe Robyn
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
o pauză, în timpul căreia Alicia mă privește cu dispreț. După care își trage brusc brațul din mâna mea și se îndepărtează, cu pași mari. Ne mai vedem, Becky, zice peste umăr. Trebuie s-o opresc. Repede. — Becky! În spatele mele aud glasul lui Eileen și mă întorc mirată. Uite vasele de aramă pe care voiam să ți le arăt... — Mersi, spun absentă. Dar în clipa asta trebuie să... Mă întorc - dar Alicia a dispărut. Unde a plecat? Cobor în fugă scările, fără
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
spun. — Era... foarte confuz, zice ea. Bătea câmpii. N-am înțeles nimic. Pare să aibă un fel de... Face un gest regal. — Cădere nervoasă? Da, e-adevărat. — De ce? — Tu de ce crezi? îi răspund, fără să-mi pot reprima sarcasmul din glas. — Muncește foarte mult, spune Elinor. Poate prea mult. — Nu e vorba de cât muncește! zic, fără să mă pot opri. E vorba de tine! — De mine? Se încruntă. Da, de tine! De felul în care te-ai purtat cu el
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
tine. Și, poate, de a te cunoaște la fel de bine cum o cunoaște Becky pe mama ei. Arată spre mine și eu ridic privirea, alarmată. Nu mă băga și pe mine în chestia asta, te rog! — Ce pierdere cumplită de timp! Glasul i se înăsprește brusc. Nici măcar nu sunt sigur că ești în stare să ai o asemenea relație. — Ajunge! spune Elinor. Luke, mi-e imposibil să vorbesc cu tine, până nu ieși din starea asta. În clipa în care el și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Vorbești serios? Mă fixează uimit. — Firește că vorbesc serios! Dacă tu vrei să contramandezi nunta, n-am de gând să mă opun. De fapt, știi ceva? Hai s-o contramandăm chiar acum! — Becky Bloomwood, ești o fată de milioane! Are glasul îngroșat de emoție. Să fii de acord cu mine, fără nici o ezitare cât de mică... — Luke, dacă asta vrei tu, spun cu sinceritate. Ăsta-i singurul lucru care contează pentru mine. E un miracol! Nu există altă explicație. O dată în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
sinceritate. Ăsta-i singurul lucru care contează pentru mine. E un miracol! Nu există altă explicație. O dată în viață, Dumnezeu mi-a auzit ruga. El ori zeița Ganesh. — Nu puteți face asta. Pentru prima oară de când o cunosc, aud în glasul lui Elinor tremurul unei emoții. Nu poți să abandonezi pur și simplu nunta pe care am organizat-o pentru tine. Și pe care am finanțat-o. — Ba pot. — Dar e un eveniment de importanță excepțională! Patru sute de persoane și-au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
obicei și privirea ei mă săgetează ca un pumnal. — Rebecca, spune pe un ton complet lipsit de inflexiuni. — Elinor, răspund, pe același ton. După care îmi aduc aminte că am venit în calitate de sol al păcii. Elinor, repet, străduindu-mă ca glasul să îmi sune un pic mai cald. Am venit să vorbim. — Să-ți ceri scuze, spune, dispărând pe coridor. Doamne, cât de vacă poate să fie! Și, oricum, ce vină am eu? Nici una! O clipă, îmi vine să-i întorc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Central Parkului, ca un pled de picnic aranjat pentru joaca copiilor. Mă uit pe geam, vrăjită de priveliștea din fața mea. Chiar am vrut să spun ce i-am spus ieri lui Elinor? Chiar vreau să părăsim orașul ăsta incredibil? — Alo? Glasul lui mami îmi întrerupe brusc gândurile, și ridic imediat capul. O clipă, sunt paralizată de emoție. Nu pot face asta. Dar trebuie. N-am de ales. — Bună, mami, zic în cele din urmă, înfigându-mi unghiile în palmă. Becky sunt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
ofuscată. — N-o meargă nici într-o mie de ani. Să nu zici că nu ți-am spus. — Suze, tu trebuia să fii cea care mă încurajează, nu cea care zice „să nu zici că nu ți-am spus“! Cobor glasul. Și, atâta timp cât fiecare face ce are de făcut, n-are cum să nu meargă. Trebuie. Mă aflu în fața ferestrei unui apartament de la etajul al doisprezecelea al Hotelului Plaza, și mă uit la Plaza Square de dedesubt. E o zi însorită
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
de un deget, mă plimb încoace și-ncolo cu pantofii de satin cu tocul cel mai înalt pe care l-am purtat vreodată. (Christian Louboutin, de la Barneys. I-am luat cu reducere.) — Ce faci în clipa asta? aud din nou glasul lui Suze. — Mă uit pe geam. — De ce te uiți pe geam? Nu știu. Mă uit lung la femeia cu bermude de blugi care se așază pe o bancă și deschide o cutie de Cola, care nu are habar de faptul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Pe bune? Înghit în sec. Ce anume? — N-a ajuns încă nimeni din familia lui Luke. Tatăl, mama lui vitregă, niște veri care erau și ei pe listă... Ziceai că ai vorbit tu cu ei. Da, am vorbit. Îmi dreg glasul. Adevărul e că... tocmai m-au sunat. Se pare că e o problemă cu avionul lor. Mi-au zis că poate ar fi mai bine ca locurile lor să fie ocupate de alte persoane. — Serios? Lui Robyn pare că tocmai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
critică asupra înfățișării ei. — Laurel, zic. Nu sufleci mânecile unei rochii Yves St. Laurent, de o mie de dolari. Mi-era cald, ce vrei? spune ridicând din umeri amuzată. Becky, îmi pare rău că trebuie să-ți spun asta. Coboară glasul. Dar nu mai e mult până când trebuie să pleci. — Deja? Mă uit instinctiv la încheietura mâinii, dar nu am nici un ceas. — Mașina vă așteaptă afară, spune Laurel. Șoferul știe tot ce trebuie și o să vă arate el ce și cum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
ce trebuie și o să vă arate el ce și cum, când ajungeți la JFK. Procedurile pentru avioanele particulare sunt un pic diferite, însă nu cred să fie vreo problemă. În caz de ceva, mă suni imediat. Coboară și mai mult glasul până aproape șoptește, iar eu mă uit la Danny, care se face că nu ascultă. Ar trebui să ajungeți în Anglia cu destul de mult timp înainte. Sper din suflet ca totul să-ți iasă cum ai vrut. Mă duc la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
ei. Doi tipi de la pază, cu figuri extrem de serioase, camuflați în DJ, se apropie de ringul de dans. Dar nu vor ajunge acolo la timp, sunt sigură. Și totul se va duce naibii. — Ce frumos. Totul e extraordinar de romantic. Glasul i se înăsprește brusc. Dar ceea ce poate că lumea ar dori să știe este că această așa numită nuntă perfectă de la Plaza este, de fapt, o totală și completă... au! Vocea i se transformă în țipăt. Lasă-mă jos! Nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
au invitat pe la ei, pe la Devon. Sunt niște oameni normali, drăguți, cu capul pe umeri. Nu ca... femeia aia. — Nu. Sunt foarte diferiți de Elinor. — Nu știu, ea nu mi s-a părut deloc interesată de nuntă, spune mami, și glasul îi trădează iritarea. Îți vine să crezi că nici măcar nu mi-a răspuns la invitație? Rahat. Credeam c-am trimis un răspuns ca din partea lui Elinor. — Ai mai văzut-o în ultimul timp? zice mami. — Ăă... nu, zic. Nu prea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
e tot ce îmi doresc. Îmi ia ambele mâini și mă privește cu o intensitate stranie. Orice ai face. Să nu încetezi niciodată să fii Becky Bloomwood. — Păi... OK, zic, luată prin surprindere. Așa am să fac. — Becky! Luke! auzim glasul lui mami, de dincolo de peluză. E timpul să tăiați tortul! Graham, aprinde luminițele! — Acuș! strigă tati. — Venim! răspund și eu. Stai numai puțin, să-mi pun coronița înapoi! — Lasă-mă pe mine. Luke ia coronița cu flori roz și mi-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
cei păcătoși și nelegiuiți : „Cei fără de lege Își greșesc cărarea de la naștere, iar cei mincinoși rătăcesc din pântecele maicii lor. Veninul lor este ca veninul șarpelui ; ei sunt ca o aspidă surdă care-și astupă urechile, și care nu aude glasul vrăjitorului, glasul descântătorului dibaci” (Psalmul 58, 4-6). „Glasul descântătorului dibaci” rămânând, În acest caz, inoperant, adevărul trebuia să intre prin ochi, dacă nu putea să intre prin urechi. Conform tradiției, aspida era răpusă arătându-i-se descântecul Înscris cu litere
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
și nelegiuiți : „Cei fără de lege Își greșesc cărarea de la naștere, iar cei mincinoși rătăcesc din pântecele maicii lor. Veninul lor este ca veninul șarpelui ; ei sunt ca o aspidă surdă care-și astupă urechile, și care nu aude glasul vrăjitorului, glasul descântătorului dibaci” (Psalmul 58, 4-6). „Glasul descântătorului dibaci” rămânând, În acest caz, inoperant, adevărul trebuia să intre prin ochi, dacă nu putea să intre prin urechi. Conform tradiției, aspida era răpusă arătându-i-se descântecul Înscris cu litere aurii pe
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
greșesc cărarea de la naștere, iar cei mincinoși rătăcesc din pântecele maicii lor. Veninul lor este ca veninul șarpelui ; ei sunt ca o aspidă surdă care-și astupă urechile, și care nu aude glasul vrăjitorului, glasul descântătorului dibaci” (Psalmul 58, 4-6). „Glasul descântătorului dibaci” rămânând, În acest caz, inoperant, adevărul trebuia să intre prin ochi, dacă nu putea să intre prin urechi. Conform tradiției, aspida era răpusă arătându-i-se descântecul Înscris cu litere aurii pe eșarfe roșii (ambele fiind culori apotropaice
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
germană surprinde această metaforă : Verloren, wie’ne Juden- Seele („Rătăcit, ca un suflet de evreu”) <endnote id="(177, nr. 1680 ; cf. 3, p. 62)"/>. Fără discuție, din această perspectivă, singura lui salvare rămâne convertirea. Recăpătarea văzului, a auzului și a glasului sunt - În retorica veterotestamentară (Isaia 35, 4-6) - sinonime și sincrone cu mântuirea provocată de pogorârea lui Mesia pe pământ. Imaginea a fost preluată și revalorificată de discursul creștin- ortodox ; de mitropolitul Varlaam, de exemplu, În Cazania tipărită În 1643 : „Dumnezăul
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Își aduc aminte supraviețuitori deportați În Transnistria. Evreii din alt convoi „au fost siliți să intre În apele Nistrului și circa jumătate din cei porniți la drum, câteva sute, au fost Împușcați În apă”. Sau : „În noaptea Întunecoasă se auzeau glasurile și strigătele de disperare ale celor aruncați În apă [...] Mulți au murit Înecați” (693, II, pp. 254 și 290). 615. Cătălin Turliuc, „Procesul locuitorilor din Darabani (1878)”, În 617, p. 165. 616. Eugen Glück, „Contribuții privind istoria antisemitismului din Transilvania
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
și din Împrejurimi”, În Anuarul Grupului școlar „Gh. Cartianu”, nr. VII, Piatra-Neamț, 2003, pp. 157-184. 840. Lazăr Șăineanu, Influența orientală asupra limbei și culturei române, Editura Librăriei Socec & Co, București, 1900. 841. Vezi articolul semnat de Alina Condrat În ziarul Glasul Maramureșului din 19 august 2003. 842. Marina Marinescu, Drumuri și călători În Balcani, Editura Fundației Culturale Române, București, 2000. 843. Henri Stahl, Bucureștii ce se duc, ediția a III-a, Editura Dominor, Iași, 2002 (prima ediție, 1910). 844. Alecu Russo
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
descrisă de C. Iordache pe care Îl bănuiesc a fi fost maistru, inginer sau tehnician la FRB. a.k. Tehnologia americană - strict interzisă! Și nu americanii o interziseseră românilor de la Fabrica de rulmenți din Bârlad ci românii Înșiși dar prin glasul incompetenților lor conducători de la vârf, grav afectați moralicește de puținătatea studiilor Înscrise În fișele lor de cadre. Corectura prin ștergere totală a unui text ce-o vom prezenta În premieră publicistică absolută imediat, a fost aplicată unui articol apărut
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
ianuarie privitor la „...noile produse aflate În fabricație la Fabrica de antibiotice Iași și denumirile lor, deoarece nu avem aprobare”. „Vulpoiul” F. Șerbescu pus de partid să vegheze la deplina liniște a cetățenilor patriei noastre socialiste, interzisese informația din emisiunea „Glasul patriei” În care se relata „...despre construirea În Japonia a patru tancuri petroliere românești, precizîndu-se capacitățile acestora și termenele la care vor intra În probe și În cursele de transport”. Considerăm că motivul real al refuzului difuzării acestei știri a
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
Decesul profesorului universitar dr. Petru P. Andrei a survenit cu doar câteva luni înainte de a-și vedea visul cu ochii: acreditarea definitivă a Universității Petre Andrei. REFERIRI EXTRASE: -PETRIȘOR, DIANA, Confesiuni. Petru P.Andrei, Ed. Ankarom, Iași 1997LĂCĂTUȘU, GLORIA, Casa glasurilor noastre : Radio Iași, 55 de ani, Ed. Cronica Iași - 1996, p.13-15. -OSTAP, CONSTANTIN, Parfum de Iași, Ed. Tehnopress, Iași, 2002, p.99-100 -ILISEI, GRIGORE, Țărâna ușoară, Evenimentul (IS) nr. 3241, 16 martie 2002, p.6 -CONDURACHE, VAL, Farmecul discret
Personalităţi ieşene by IoanTimofte () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91513_a_93222]