24,388 matches
-
căldură umană. A urmat publicarea volumului "Durerea liniștii" (1969) - care vădește aceeași preferință pentru teme și probleme cetățenești, dar locul lirismului îl ia aici narațiunea epică, străbătută de un bogat fior dramatic. Au urmat volumele de schițe și povestiri " Semaforul", "Izvoare", "Sârjoaca" și "Cu legea pre lege călcând". Este autor și de povestiri pentru copiilor ("Lupul", "Pasăre călătoare" etc.). Publică de asemenea trei romane: "Semănătorii" (1974), "Drumuri" (1979) și "Îndrăzneala" (1983) în care abordează probleme etice, sociale, ecologice și economice pe
Mihail Cibotaru () [Corola-website/Science/313062_a_314391]
-
Moldaviae, Moldavia" sau "Civitas Moldaviensis"; pe cele germane - Stadt Molde, Molda, Mulda, pe când cele slave consemnează numele folosit ulterior de localnici - Baia însemnând mină, baie de minereu (după exploatările miniere care se presupun că ar fi fost în apropiere). Unele izvoare germane menționează târgul Moldavia imediat după anul 1200, acesta apărând și într-un document halician in 1335, iar într-unul din 1339 era apreciat drept „cel mai mare oraș“ de la răsărit de Carpați. Un document străin din 1339 menționează Baia
Catedrala Catolică din Baia () [Corola-website/Science/313078_a_314407]
-
(în ) este o rocă sedimentară poroasă de calcar (alcătuită din calcit, calcit slab magnezian și aragonit), care are o culoare gălbuie până la brună. Este o varietate de tuf . Roca ia naștere la gura unor izvoare termale bicarbonatate care ies din calcare sau traversează roci bogate în carbonați, ioni de carbonat de calciu și bioxid de carbon. ul se prezintă în două varietăți structurale: În general, travertinul este poros. Dacă se închid porii cu praf de
Travertin () [Corola-website/Science/313095_a_314424]
-
Red Deer River este un râu cu lungimea de 724 km care este situat în vestul Canadei în provincia Alberta. El își are izvorul în munții Rocky Mountains, Parcul Național Banff, la început râul curge spre nord-est, în dreptul localității Reed Deer își schimbă direcția spre sud-est, est, traversează localitățile Drumheller și Saskatchewan unde se varsă în South Saskatchchewan River. Valea râului a fost teritoriul
Râul Red Deer () [Corola-website/Science/313134_a_314463]
-
care aparțin districtele: Landkreis Eichstätt, Landkreis Neuburg-Schrobenhausen, Landkreis Kelheim, Landkreis Regensburg, Landkreis Neumarkt în Oberpfalz, Landkreis Roth,Landkreis Weißenburg-Gunzenhausen și Landkreis Donau-Ries. Munții se întind pe o suprafață de 296 240 ha. Atracții turistice din masiv sunt regiunile stâncoase, dolinele, izvoarele carstice și căderile de apă, văile terasate adânci și secate. Înălțimile maxime sunt în zona centrală a regiunii cu muntele Hesselberg (689 m), Poppberg ( 652 m) de lângă comună Birgland sau muntele Ossinger ( 650 m) situat lângă Königstein.
Jura Franconiană () [Corola-website/Science/313175_a_314504]
-
nume scris de Pușkin. In afară de drama (Cronica dramatică a țarului Boris și Grișca Otrepieff) a lui Alexandru Sergeievici Pușkin, Mussorgski a folosit ca surse de inspirație „Istoria Imperiului Rus” de N. M. Karamțin (1816-1829), care a servit deja ca izvor (1825) pentru opera lui Pușkin, ca și opera „Evul mediu în Rusia” (1867) scris de Ivan Chudiakov. Intre anii 1868 și 1870 apare prima variantă, varianta a doua din anul 1872 fiind mai cunoscută. Lipsa unui rol important feminin, apare
Boris Godunov (operă) () [Corola-website/Science/313268_a_314597]
-
date științifice legate de floră de pe Muntele Vâlcan se găsesc în lucrările lui "J.C. Baumgarten" din anul 1816. Ulterior mulți alți cercetători și-au dedicat studiile florei muntelui, concluzionindu-se că inventarul vegetal al Vâlcanului numără 435 de specii. Muntele are izvoare cu apă rece și cristalina (în trecut existau și mori de apă în jurul Vâlcanului), peșteri interesante în versanții sudici și nordici, puțin cunoscute și cercetate. Accesul spre Muntele Vâlcan se face pe DN74 Brad-Abrud, sau de pe teritoriul localităților Blăjeni și
Muntele Vulcan (arie protejată) () [Corola-website/Science/314550_a_315879]
-
cum apare în toponimia locală, reprezintă un masiv muntos care face parte din grupa Carpaților Occidentali. Situat la cumpăna izvoarelor Crișului Alb și Arieșului, în Munții Apuseni, (1263 m) se impune spectaculos în peisaj, străjuind spre sud Țară Moților Crișeni. Accesul se face din DN 74 - Brad - Abrud - Câmpeni, vârful Muntelui Vulcan dezvoltându-se la o distanță de 1 km
Muntele Vulcan () [Corola-website/Science/314569_a_315898]
-
format câteva doline, care se evidențiază prin formă caracteristică de pâlnie. Platoul muntelui este acoperit parțial cu soluri de pădure, în timp ce versantul sudic, abrupt, are la bază o trena de grohotișuri. Versantul nord-vestic are o pantă domoala, care coboară spre izvoarele Crișului Alb. Pe râul Dragobald se dezvoltă două cascade (de 8, respectiv 30 m) și izbucul Fântânuța. Rezervație naturală de tip mixt (paleontologica, peisagistica și botanica), categoria a IV-a. Vegetația masivului Vulcan este formată predominant din făgete pure sau
Muntele Vulcan () [Corola-website/Science/314569_a_315898]
-
Colorado River din vestul SUA. Fluviul izvorește din statul american Wyoming, curge prin Utah, face o cotitură largă în statul Colorado pe teritoriul Parcului Național Canyonlands în fluviul Colorado. Pe traseul lui fluviul a săpat o serie de canioane. are izvorul în munții Wind River Range ce aparțin de masivul Rocky Mountains, curge prin vestul statului Wyoming la început spre sud, primește apele lui Big Sandy River. La sud de orașul Green River, Wyoming alimentează lacul Flaming Gorge Reservoir care se
Fluviul Verde () [Corola-website/Science/314588_a_315917]
-
ca afluent râul Olănești, având o lungime de 38 km, confluența dintre cele două aflându-se pe raza Municipiului Râmnicu Vâlcea, cu afluentul său din dreapta, Cheia. Urmează apoi câțiva afluenți mici subcarpatici, ca Sărata si Govora care drenează apele unor izvoare sărate (Băile Govora, Ocnele Mari), urmând apoi Bistrița, care pătrunde adânc în Munții Căpătânii prin izvoarele sale (are o lungime de 42 km). Ultimul amintit are la rândul său o serie de afluenți, ca: Bistricioara din dreapta, Costeștiul si Otăsăul din stânga
Subcarpații Vâlcii () [Corola-website/Science/314563_a_315892]
-
pe raza Municipiului Râmnicu Vâlcea, cu afluentul său din dreapta, Cheia. Urmează apoi câțiva afluenți mici subcarpatici, ca Sărata si Govora care drenează apele unor izvoare sărate (Băile Govora, Ocnele Mari), urmând apoi Bistrița, care pătrunde adânc în Munții Căpătânii prin izvoarele sale (are o lungime de 42 km). Ultimul amintit are la rândul său o serie de afluenți, ca: Bistricioara din dreapta, Costeștiul si Otăsăul din stânga. Pe partea stângă din zona subcarpatică, Oltul primește afluenți mici cum sunt: Valea Satului, Sâmnicul, Valea
Subcarpații Vâlcii () [Corola-website/Science/314563_a_315892]
-
castrate pentru a fi folosite la tracțiune. Caii nu erau încă domesticiți, în aria culturii Vadastra fiind încă în formă sălbatică și vânat. Sedentarizarea presupune abandonarea peșterilor și apariția așezărilor. Așezările erau poziționate lângă o sursă de apă, râu sau izvor, de regulă, populațiile neolitice locuind pe terasele râurilor, ostroavelor. Există însă și așezări la înălțime, pe deal, că cele de la Starcevo-Cris, Precucuteni, Cucuteni. Așezările erau deschise, aparate natural. Erau fortificate sau împrejmuite, că cele de la Târpesti/Precucuteni, Traian-Dealul Viilor/Cucuteni
Preistoria pe teritoriul României () [Corola-website/Science/314605_a_315934]
-
comunei se impune râul Vărbilău, cel mai mare afluent al Teleajenului, care are o lungime de peste 36 km (11,92 km pe teritoriul comunei) și un bazin hidrografic de 215 kmp (38,82 kmp pe teritoriul comunei).Vărbilăul își are izvoarele în munții Radila Mare (Grohotiș), la altitudinea de 1440 m Cea mai mare parte a comunei este acoperită cu vegetație forestieră (43,8%) și pajiști secundare instalate pe locul fostelor păduri (24%). Urmărind repartiția vegetației distingem clar influența elementelor morfometrice
Comuna Vărbilău, Prahova () [Corola-website/Science/314608_a_315937]
-
Mai) • (23 August) • (Adamclisi) • (Agigea) • (Albești) • (Băltăgești) • (Băneasa) • (Bugeac) • (Canlia) • (Capidava) • (Casian) • (Castelu) • (Ciobanu) • (Cobadin) • (Cogealac) • (Constantă) • (Corbu) • (Costinești) • (Credință) • (Crucea) • (Cumpănă) • (Cuza Vodă) • (Dorobanțu) • (Dunărea) • (Eforie Sud) • (Fântânele) • (Floriile) • (Galita) • (Gălbiori) • (General Scărișoreanu) • (Ghindărești) (Grădină) • (Gură Dobrogei) • (Hațeg) • (Istria) • (Izvoarele) • (Lazu) • (Luminița) • (Moșneni) • (Năvodari) • (Negru Vodă) • (Nisipari) • (Nistorești) • (Nuntași) • (Ostrov) • (Palazu Mare) • (Palazu Mic) • (Pantelimon) • (Pădureni) • (Pecineaga) • (Petroșani) • (Rasova) • (Săcele) • (Șibioara) • (Sinoie) • (Straja) (Traian) • (Tuzla) • (Vadu) • (Vama Veche) • (Agighiol) • (Babadag) • (Baia) • (Bălțenii de Jos) • (Beștepe) • (Cataloi) • (Căprioara) • (Ceamurlia de Jos
Listă de așezări daco-romane din România () [Corola-website/Science/314624_a_315953]
-
Apele Vii) • (Barcă) • (Bojoiu) • (Cârcea) • (Castranova) • (Cioroiu Nou) • (Craiova) • (Desa) • (Drănic) • (Galicea Mare) • (Ghidici) • (Leu) • (Locusteni) • (Padea) • (Pârșani) • (Prapor) • (Răcarii de Jos) • (Robăneștii de Jos) • (Verbița) • (Viișoara Mică) • (Zănoaga) • (Glodeni) • (Hâiești) • (Săcelu) • (Târgu Jiu) • (Baltă Verde) • (Crăguești) • (Drobeta-Turnu Severin) (Izimșa) • (Izvoarele) • (Izvoru Frumos) • (Ostrovu Mare) • (Rocșoreni) • (Vrancea) • (Brâncoveni) • (Chilia) • (Colonești) • (Dobrun) • (Drăgănești-Olt) • (Gârcov) • (Mihăești) • (Orlea) • (Reșca) • (Slatina) • (Slăveni) • (Sprâncenata) • (Stoenești) (Fișcălia) • (Frâncești) • (Greblești) • (Greci) • (Gură Suhașului) • (Gurișoara) • (Horezu) • (Lunca) • (Măgura) • (Ocnița) • (Olteni) • (Pădurețu) • (Părăușani) • (Rădăcinești) • (Râmnicu Vâlcea) • (Robești) • (Roșia) (Sânbotin) • (Stănești-Lunca
Listă de așezări daco-romane din România () [Corola-website/Science/314624_a_315953]
-
încerca să-și extindă puterea politică. Arheologii au descoperit urme ale unui mare incendiu care a avut loc în jurul anului 1700 î.Hr. și care a cauzat mari distrugeri. Evenimentul este menționat într-un text redactat în scrierea cuneiformă. Potrivit acestui izvor, regele Anitta din Kușșara relatează că l-a înfrânt pe regele Piiuști din Hattuș și că i-a distruș orașul. Anitta blestemă Hattuș și anunță edificarea centrului său negustoresc la 160 km depărtare, la sud-est, în orașul Kaneș (sau Neșa
Hattușa () [Corola-website/Science/314646_a_315975]
-
de origine glaciară (Bucură), altele de baraj natural (Lacul Roșu), ori cantonate în cratere vulcanice (Sfântă Ana de lângă Băile Tușnad, singurul de acest gen). Numeroase sunt și lacurile de acumulare de interes hidroenergetic (lacul de la Porțile de Fier pe Dunăre, Izvorul Muntelui pe Bistrița, Vidraru pe Argeș, Vidra pe Lotru, etc.) sau pentru alimentari cu apă - pe văile Uzului, Doftanei, Firizei. Cele mai importante râuri din România sunt: Alte râuri importante sunt: Someș, Crișurile (Crișul Alb, Crișul Negru și Crișul Repede
Hidrografia României () [Corola-website/Science/314602_a_315931]
-
mai târziu J. Champion încearcă să traducă în engleză, dar nu reușește să publice decât începutul epopeii. În aceeași vreme Ludolf traduce câteva fragmente în germană, iar puțin mai târziu (1801) altele, compatriotul său Hagerman. "„Cronica Șahilor”" a servit ca izvor istoricului Mouradgea d'Ohsson pentru al său "„Tableau historique de l'Orient”" (Paris, 1802, 2 vol.). Originalul a fost tipărit pentru prima oara (numai un volum însă) la Calcuta, în 1811, prin grija Companiei Engleze a Indiilor. Cea dintâi traducere
Firdoùsi () [Corola-website/Science/314702_a_316031]
-
cele mai realiste, măi onorabile. Noi ne-am descumpănit, pierzînd pînă și simțul conservării. [...] Nu putem izbuti imitînd, maimuțărind Occidentul, chiar dacă investim operația cu atribute superioare. Pe linia aceasta nu vom face decat lucruri de mîna a doua. Rădăcinile și izvorul unei expresii autentice, originale, puternice, majore, universale se află numai în configurația noastră creștină, în fructificarea acestei dimensiuni a Omului din noi. [...] Nu există cultură decît înlăuntrul unei viziuni religioase a lumii". „Biserică noastră strămoșeasca ține să aducă un cald
Alexandru Mironescu () [Corola-website/Science/314717_a_316046]
-
a vrut să arate locul trupului Sfântului Menâs. Și era în acel deșert un anume păstor, și într-o zi o oaie care suferea de boala scabiei s-a dus în acel loc și s-a scufundat în apa micului izvor din apropierea locului și s-a rostogolit prin el și s-a vindecat pe loc. Și când păstorul a văzut lucrul acesta și a înțeles miracolul s-a minunat peste măsură. Și după aceea obișnuia să ia praf de pe acel altar
Abu Mena () [Corola-website/Science/314719_a_316048]
-
confirmată de acesta la 21 martie la 1603. Perioadă cea mai prosperă a mănăstirii a fost între 1604-1628 când Dochia soția lui Stoichiță Râioșeanu a dăruit succesiv 19 sate: Petrești, Hupavi, Stejarul, Baltă de Munte, Cotești, Isvarna, Gureni, Baltă, Strâmba, Izvoare, Smelești, Grăguești, Marbani, Lipea, Fărcășești, Căpăceni, Șerbești, Groși, Peștișani - cu livezile, grădinile, pădurile și iazurile cu morile și pivele lor. La 8 noiembrie 1724 are loc un incediu care mistuie casă ctitorului, chiliile, pivniță și hambarele. Urmează o perioadă de
Mănăstirea Sfânta Treime (Strâmba) () [Corola-website/Science/313569_a_314898]
-
casă ctitorului, chiliile, pivniță și hambarele. Urmează o perioadă de declin a mănăstirii când la 10 iunie 1731 conform Extractului privilegiilor, donațiilor și confirmațiunilor mănăstirilor din Oltenia scris de episcopul Inocențiu, mănăstirea mai posedă din cele 19 sate numai Strâmba, Izvoarele, Murgești, Baltă și jumătate din moșia Sărdăneștilor. La ridicarea bisericii contribuise și Milos, nepotul lui Stoichiță Râioșeanu. Acesta răsculându-se cu Lupu Mehedințeanu împotriva grecilor a atras urgia domnitorului Alexandru Ilias asupra casei sale și implicit asupra mănăstirii care a
Mănăstirea Sfânta Treime (Strâmba) () [Corola-website/Science/313569_a_314898]
-
sectorul gâlmelor. Relieful carstic este bine definit prin prezența peșterilor, avenelor, cheilor, lapiezurilor, abrupturilor calcaroase și circulația carstică. În cadrul sectorului sudic al culoarului se întâlnesc trei depresiuni: Dâmbovicioara, Podul Dâmboviței și Rucăr. Depresiunea Dâmbovicioara este situată la confluența dintre Valea Izvorului și Dâmbovicioara, între cheia Peșterii și cheile Dâmbovicioarei, fiind o depresiune tectono-carstică. Depresiunea Podul Dâmboviței este situată la sudul Pietrei Craiului acolo unde Dâmbovița Primește Afluenți pe Dâmbovicioara și Oratia. Este o depresiune tectono-carstică, în care Dâmbovița a săpat o
Culoarul Rucăr-Bran () [Corola-website/Science/313580_a_314909]
-
descrie ca fiind "taurosciți" adică Sciți din Taurida, termen aplicat și slavilor orientali din statul "kievean rus" (dintre care se trag rușii). În același document, Choniates a făcut distincția între cumani și vlahi. Denumirea "brodnici" a dispărut pentru totdeauna din izvoare odată cu marea invazie mongolă din 1241). După Spinei, teritoriul brodnicilor acoperea spațiile aflate astăzi în sud-vestul Bugeacului (astăzi în Ucraina) și județele Vrancea și Galați și probabil coasta dintre Nistru și Nipru. Istoricul A. Boldur a remarcat că brodnicii erau
Brodnici () [Corola-website/Science/313612_a_314941]