23,211 matches
-
o notă decadentă, amplificată și de stranietatea peisajului cu valențe claustrale și litificate într-o rigor mortis care afectează tot ceea ce se află în jur, de la blocurile paralelipipedice de piatră albă cu o luminescență bizară, la apele încremenite într-o oglindă glasată, de la atitudinea solemn-statuară a omului în giulgiu, noul locuitor al Insulei morților, la verticalitatea chiparoșilor asemeni coloanelor unui templu. Nu există nicio pasăre, niciun semn de viață în acest peisaj mai degrabă mental decât real. Böcklin "construiește" o arhitectonică
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
pieptului, o altă figură, care nu are nimic în comun cu alura războinică a divinității elene, dimpotrivă, ca o mică statuetă de tanagra stă Nuda Veritas, care ține în mână, nu o lance precum cea purtată de zeiță, ci o oglindă pe care o așază în fața omului modern. Scenariul războinic ocultează o formulă subversivă a sa, care minează alegoria demnității cognitive și virile a zeiței reprezentând virtutea supremă a Auflklärung-ului vienez: Rațiunea. Nuda Veritas pe care Klimt o pune în relație
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Nuda Veritas pe care Klimt o pune în relație cu Atena-Rațiunea apăruse deja în pictura sa, separat, (Nuda Veritas, 1898), invitând la un examen specular al modernității omului societății vieneze contemporane artistului: să afle adevărul despre sine privindu-se în oglindă -, reiterare modernă a principiului delphic, gnotise auton. Mica divinitate de serviciu a Rațiunii reprezintă doar un intercesor simbolic. Așa cum observă Schorske, ceva s-a schimbat cu această "divinitate" reflex alegoric de rang secund al zeiței înțelepciunii. Rațiunea nu mai constituie
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
instinctualului și a forțelor subconștientului prin scoaterea libidoului de sub tutela normativă, civilă, îmblânzită, a rațiunii. "Atena, zeița fecioară, nu mai este simbolul unui polis național și al înțelepciunii ordonatoare; pe globul din mâna ei se află acum purtătoarea senzuală a oglinzii omului modern"97. Mai mult, chiar Atena este cea care recomandă această metamorfoză, Atena face obiectul acestei subversiuni echivalentă pentru Schorske cu cea inițiată de Freud prin eliberarea libidoului și a forțelor obscure ale subconștientului, sugerată printr-un motto extras
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
-l. Tot în fundal se află un lac cu lebede, îndrăgite de artiștii secesioniști pentru armonia liniei gâtului și o grație a plutirii și un castel înconjurat asemeni unui templu de arborii asemeni unor coloane. Personajele se oglindesc în lac, oglinda lacului introduce un reflex narcisic-absorbant, frumusețea se reflectă la nesfârșit în această feerie, lumea feerică răspunde cadrului decorativ, estetizant al Secession-ului. La rândul său, Constantin Artachino abordează tema acestei feminități tulburătoare, pe care basmul și credințele populare o vehiculează
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
doar în primul volum. În al doilea, Ary Murnu revine la o viziune neoclasicizant-academizantă. La rândul său, Mișu Teișanu realizează o serie de cromolitografii având ca subiect poemul "Luceafărul" publicate în Luceafărul 286, cromolitografii însoțite de fragmente poetice: "Și din oglindă luminiș / Pe trupu-i se revarsă, / pe ochii mari bătând închiși / Pe fața ei întoarsă" (1923), Luceafărul, "Din sfera mea venii cu greu", (1923), Luceafărul "Și din a chaosului văi / Un mândru chip se-ncheagă"(1923), Luceafărul "Și tainic genele le
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
sus la Luceafăr care lasă în urma sa o trenă neagră, rotindu-se în spirală către astrul ce-i este originea. La fel în Luceafărul, ("Și din a chaosului văi / Un mândru chip se-ncheagă") pictorul încearcă ilustrarea versurilor "Și din oglindă luminiș / Pe trupu-i se revarsă" (cromolitografie 495 x 345 cm, 1923, BAR. Cabinetul de Stampe, DR 20 I/T.M.) Expune în 1914 alături de Ressu și Băncilă, și în 1922 cu Paciurea participă la expoziția societății "Arta Română", unde decorativismul lucrărilor
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
oricărei contestări, a lumii întregi. Nu există nici cea mai mică urmă de modestie în acest portret, ci dimpotrivă, un orgoliu aristocratic, pictorul înfățișează condiția sa de artist ca o demnitate seniorială. O altă deosebire esențială, Pallady se pictează în oglindă în cazul în care pictorul nu era stângaci pensula este ținută cu mâna stângă, iar aceasta nu se detașază cromatic de restul costumului. Mai mult, culoarea acestuia invadează și șevaletul. Bustul pictorului se evidențiază pe un fond relativ omogen de
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
are ceva din perfecțiunea și strălucirea aerodinamică a unui fuselaj, din grația unei lacrimi abia formate și pe cale de a se desprinde într-un univers străin, ai senzația că dacă l-ai atinge, chipul acesta s-ar încreți fin, precum oglinda unei ape. Cu această himeră, Paciurea se apropie foarte mult de viziunile esențializate brâncușiene, cu Domnișoara Pogany sau Pasărea măiastră. Sorin Alexandrescu face o dublă lectură, freudiană / jungiană a himerelor lui Paciurea, fie ca realizare a unei tensiuni în cuplul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
stă culcată cu capul în palmă, cu spatele la privitor, sugerând un fel de proiecție onirică, o visare în așteptare. Pădurea este peisajul în care visarea apare interpretată de femeia singură, așa cum femeile burgheze visează citind o carte, sau contemplându-se în fața oglinzii. În acest caz, fundalul pădurii constituie ecranul pe care se proiectează visul. VII.4. Muzica înainte de toate orfismul decadent Armonicele simboliste sunt recuperabile cu un întreg instrumentar și repertoriu specific simbolist, de la clavir la vioară, de la valsul melancolic la romanța-tangou
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
aceeași arie a imaginarului decadent. Elocvente din acest punct de vedere sunt cele două tablouri ale lui Gustave Moreau conținând aceeași imagine emblematică, Fecioară tracă cu capul lui Orfeu (1865) și Salome în grădină (1878), tablouri care par pictate în oglindă ca variațiuni pe aceeași temă. Asocierea actului crud al lui damnatio capitis cu feminitatea este clar subliniată în ambele tablouri, fecioarele crude contemplând obiectul venerației lor, le chef coupé, pe care și-l aproprie hieratic. Alexandre Séon, elevul lui Puvis
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
motive nereale, fie că ele se întâlnesc prin legende străvechi și la alte popoare, fie că sunt plăsmuite de mintea artistului, un temperament, o fire vizionară. Atât numai că ceea ce zugrăvești să fie prefăcut prin temperamentul tău, întocmai cum o oglindă cu o suprafață convexă schimbă, pocește imaginea care s-a proiectat într-însa. Aceasta este partea care interesează într-o operă și în această privință, d-l Loghi nu datorește nimic lui Böcklin, deoarece în opera artistului nostru se răsfrânge
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
o atitudine emblematică. Toate aceste personaje se mișcă într-un spațiu edenic, pe jos se află un covor de flori pe care ele pășesc cu picioarele goale. Deasupra, într-un balcon elementul arhitectonic este la rândul său prezent, oferind în oglindă locul menit spectatorului -, se află două personaje feminine. Una dintre fete aruncă cu flori asupra întregului grup central, cealaltă ține un văl la marginea superioară a căruia se află un buchet de flori. Florile joacă un rol dublu, decorativ, mai
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
paenitens), (e.g. Thaïs a lui Parmigianino, personaj revalorizat de estetica decadentă în seria de femmes fatales), ea face trecerea "de la ambianța ermetică la cea devoțională"559. Atât în Magdalena Terff, cât și în Magdalena Wrightsman, Magdalena se află în fața unei oglinzi lângă care arde o lumânare și ține în poală un craniu, ultimul element fiind singurul păstrat de Kimon Loghi. Așa cum remarcă Victor Ieronim Stoichiță, "Georges de La Tour reușește să surprindă, în seria Magdalenelor, atmosfera unei meditații solitare, concentrate și esențiale
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
convalescență estetică. "Nu mai era nimic din acel straniu și delicios asil de flăcău, plin de artă, unde Boticelli, Watteau, BurneJones, Moreau, în cadre dulcege, puneau pe pereți gestul naiv și pervers, angelismul efebilor primitivi, indiferența ascultătoare a mondenelor și oglinda legendelor. Acolo, în strada Courty, erau perdele de un roz învechit, farmecul unui cuartier central dar retras, un etaj propice cu o poartă ascunsă, o mobilă grațioasă pentru o laborioasă lene, cu multe paravane, fotoluri, cu stofe de un verde
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
personaj al artei, se bucură spiritual de materialitatea decorului inutil și luxos care maschează un fundal plan al neantului: cel al vieții contemporane. El organizează spectacolul interior pentru el însuși. Cucerind teritoriul aparențelor, sufletul decadent contemplă propriile sale emoții în oglinda decorului, trompe-l'oeil psihologic cât și artistic. Și pentru că locuința este o scenă, nu trebuia ea să recurgă la repertoriul comediei, la toate mijloacele artei dramatice?"591. Este posibil ca sursa de inspirație a Ceciliei Cuțescu-Storck să se afle
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
niciodată sarcastic, pictorul practică aluzia ca specie de eufemism grațios, fără mușcătura vitriolantă a acvaforte-urilor eroticii ropsiene. El nu depășește niciodată o anumită frontieră, cea care desparte mondenitatea frivolităților ușoare de creaturile damnate ale limburilor mondenității ropsiene. În La oglindă (pastel, 45,5 x 38 cm, 1911) avem un nud vaporos, așezat vertical și reflectat într-o oglindă care face posibilă și vederea din spate a personajului feminin. Aici totul devine vizibil, însă pictorul atrage atenția nu asupra imaginii integrale
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
El nu depășește niciodată o anumită frontieră, cea care desparte mondenitatea frivolităților ușoare de creaturile damnate ale limburilor mondenității ropsiene. În La oglindă (pastel, 45,5 x 38 cm, 1911) avem un nud vaporos, așezat vertical și reflectat într-o oglindă care face posibilă și vederea din spate a personajului feminin. Aici totul devine vizibil, însă pictorul atrage atenția nu asupra imaginii integrale a corpului nud, cât asupra procedeului, a jocului specular care oferă aparent deschiderea maximă unei cuprinderi totale a
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
se naște cu atitudini gata formate față de persoane sau obiecte. Atitudinile se dobândesc În procesul de cunoaștere. Atitudinile sunt Învățate prin interacțiunea cu obiectele sociale și În contextul unor evenimente sau situații sociale. In ele se reflectă ca Într-o oglindă viața individului, precum și experiența lui anterioară. Fiind Învățate, atitudinile manifestă aceleași proprietăți, ca latență și prag, ca și alte reacții Învățate, putând fi supuse unor schimbări ulterioare prin inhibiție, stingerea interesului față de obiectul atitudinii, oboseală etc. Toate formele de Învățare
COMPORTAMENTUL CONSUMATORULUI DE LA TRADIȚII LA INTEGRARE EUROPEANĂ by Mariana CALUSCHI, Oana GAVRIL JITAR, Mihaela ŞERBAN, Constantin NECHIFOR, Daniel URMĂ () [Corola-publishinghouse/Science/750_a_1157]
-
nori, Ed. Pim, Iași, 2007; Bagaj de prisos, Ed. Pim, Iași, 2007; Târziu În Empireu, Ed. Pim, Iași, 2007; Transcendența mărilor de vânt, Ed. Pim, Iași, 2009; Proprietarul de timp, Ed. Pim, Iași, 2009; Ecouri - elegii, Ed. Timpul, Iași, 2010; Oglinzi Înșelătoare, sonete, Ed. Pim, Iași, 2011. Proză: Dincolo de bine și de rău, proză scurtă, Ed. Cronica, Iași, 2008; O istorie ciudată, proză scurtă, Ed. Timpul Iași, 2000; Tărâmul interzis, roman, Ed. Timpul, Iași, 2001; Anotimpul imposibilei iubiri, roman, vol.I
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
impune ca autor de romane realiste („Roșu și negru” sau „Mănăstirea din Parma”). Stendhal surprinde zona de inspirație a artei realiste, metoda de lucru, sugerând că literatura Înseamnă viață, iar aceasta nu poate fi mistificată: „Romanul - spune el - este o oglindă purtată de-a lungul unui drum. Câteodată se reflectă cerul albastru, altă dată noroiul de la picioarele dumneavoastră. Vreți să acuzați de imoralitate omul care poartă oglinda? Acuzați mai bine drumul pe care se află băltoacele sau, mai bine, inspectorul de
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
literatura Înseamnă viață, iar aceasta nu poate fi mistificată: „Romanul - spune el - este o oglindă purtată de-a lungul unui drum. Câteodată se reflectă cerul albastru, altă dată noroiul de la picioarele dumneavoastră. Vreți să acuzați de imoralitate omul care poartă oglinda? Acuzați mai bine drumul pe care se află băltoacele sau, mai bine, inspectorul de drumuri, care permite ca apa să se adune și băltoacele să se formeze.” Cadrul social-istoric În care s-a cristalizat realismul a conjugat circumstanțe diverse; dinamica
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
straturi de vechime urmele trecerii oamenilor vremelnici, fluctuația stărilor și a momentelor. Simbol al statorniciei și adăpost al cuplului, În expresia lui juvenil-familială, casa e o axă cu funcție sacră. În interiorul ei ocrotitor se petrec sosirile si plecările, ea este oglinda unde se reflectă evenimentele ritualice ale vieții: nunta și moartea. „Obloanele”, „pridvorul", „poarta”, „hornul” trăgând „alene din ciubuc” fac din casa amintirii un univers cald și intim, ce ține la distanță securizanta teroare a morții, lăsând să se infuzeze doar
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
Țesând cu recile-i scântei O mreajă de văpaie.” Planul terestru alternează cu cel cosmic: „Și când În pat se-ntinde drept Copila să se culce, I-atinge mâinile pe piept, I-nchide geana dulce”. Motivul zburătorului apare alături de simbolul oglinzii. Ca și În Floare albastră sau În Dorința, atracția Îndrăgostiților este sugerată de o chemare, menită să scoată În evidență dorul și puritatea sentimentului. La chemarea fetei: „O, dulce-al nopții mele domn, De ce nu vii tu? Vină!”, Luceafărul se
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
Parisul epocii lui Balzac. Romanul lui G. Călinescu, așa cum s-a precizat mai sus, apărea În 1938, iar „Principii de estetică” În 1939. Criticul, esteticianul și romancierul lucrau paralel și e foarte posibil ca opera literară să fie reflectarea În oglindă a teoreticianului. De altfel, cine citește cu atenție textul descoperă prezența criticului și istoricului literar, un alter Ego, pus să cenzureze romancierul, ori Îl sfătuia cum să scrie. Pe una din coperțile volumului „Principii de estetică”, scriitorul notează: „Să mă
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]