23,734 matches
-
pentru caritatea reciprocă. Însuși custodele era de o atât de mare blândețe și veselie, și de o așa extraordinară caritate și compasiune, încât se îngrijea prin toate mijloacele pentru ca niciunul să nu fie niciodată trist. De aceea, când i-a sosit ceasul morții și a primit sfânta ostie, a văzut în ostie o poartă prin care trebuia să treacă și, astfel, cântând, a spus cu voce tare „Bucură-te, Regină, maica milei” și a murit cu sfințenie la Salisbury. 46. În
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
avea obiceiul de a celebra în fiecare an sărbătoarea Sfântului Nicolae. Iată, s-a întâmplat că ajunsese într-o stare de sărăcie atât de mare, încât nu mai putea să celebreze obișnuita sărbătoare, nici să pregătească masa festivă. Când a sosit ziua sărbătorii iar clopotele au anunțat matutinul, el, întins pe pat, se gândea ce ar putea să facă. Când s-a auzit primul clopot, i s-a părut că a spus: „Ieo ke fray, ieo ke fray” („ce voi face
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
de rând la bucătărie. S-a întâmplat ca rândul preotului să fie într-o duminică; el, după ce a intrat în bucătărie, a încuiat cu grijă ușa și a început să coacă legumele, după cum știa el să le gătească. Dar au sosit niște civili francezi și cereau cu insistență să le fie celebrată liturghia, dar nu era cine să le-o oficieze. Au venit atunci frații în mare grabă să bată la ușa bucătăriei, insistând ca preotul să meargă să celebreze. Dar
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
cerebrale doi factori geometrici de risc: un apex de tip B și un unghi larg de confluență aratând că variații ale geometriei vasculare duc la modificări localizate ale leziunilor aterosclerotice corespunzătoare modificărilor de distribuție ale fluxului arterial. Fluxul sanguin care sosește prin artera parentală la nivelul bifurcației se separă aici și este redirecționat în arterele-fiice care au arii diferite și se desprind la unghiuri diferite. Apexul bifurcației este sediul stress-ului hemodinamic maxim din cauza unor procese ale dinamicii sângelui care se desfășoară
Factorul de risc geometric în arteriopatiile obliterante aterosclerotice by Antoniu Octavian Petriş () [Corola-publishinghouse/Science/1161_a_2068]
-
să o obținem reprezenta o oportunitate deosebită pentru compania noastră. După ce i-am prezentat produsul potențialului client, am fost informați că următorul pas este un audit la fața locului, efectuat În compania noastră de către echipa lor de achiziții. Când au sosit pentru inspecție, primul punct pe ordinea de zi a fost o ședință cu managerii tuturor departamentelor. În timpul ședinței, tuturor managerilor li s-au adresat Întrebări cu privire la Îndatoririle lor specifice. Multe dintre răspunsuri necesitau nu numai expertiză tehnică, dar și o
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
sale, amenințând-o că o acuză de adulter cu un sclav falsus adulterii testis adulter ero252 (v. 808) Lucreția cedează în fața forței și vicleniei acestuia, dar, nevrând să supraviețuiască acestei rușini, se străpunge cu un pumnal. În timp ce tatăl și soțul, sosiți în grabă la căpătâiul ei plâng, îi ajunge din urmă Brutus, prieten de încredere al familiei, care "cu mult curaj, justificându-și în sfârșit numele" scoate pumnalul din pieptul sângerând al Lucreției și vobește fără teamă: "Eu jur pe acest
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
quid me poenae causa negata iuvet? Se admite într-o oarecare măsură că această cauză negată implică recunoșterea că între Ovidiu și Augustus și oamenii lui nu erau relații tocmai bune, asta e tot. Poetului i se pare că a sosit momentul în care poate face public motivul adevărat și profund al relegării sale. Oricum, Augustus era deja mort și eventualele jigniri ale lui Ovidiu la adresa sa erau deja plătite sau, cel puțin, așa putea considera poetul. În timpul jertfelor, Graecinus va
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
legat, prin nume și istorie, de gens Fabia: ara Maxima = templul Maximi-lor adică a Fabii-lor348. Apar din nou Evandru și Hercule ca autohtoni, adică greci, ai Italiei, care, pe vremea aceea, era Graecia maior (Fasti, IV, 64); Enea nu va sosi decât ultimul, după Antenor (v. 77), ca să-i aducă pe ai săi Penati în această regiune. Se admite, de aceea, o posterioritate cronologică a lui Enea, față de Hercule, scoasă în evidență de Ovidiu: aceasta nu poate fi străină de un
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
crudul Atreus (care, din răzbunare împotriva fratelui Tieste, i-a ucis pe fiii acestuia Tantalus și Plistene, și a pregătit un prânz festiv cu carnea lor); nici Diomede (regele Traciei, care își punea caii să-i devoreze pe străinii care soseau în țara sa); ci un prinț care pedepsește cu greu și e gata să recompenseze, care suferă când e constrâns să fie sever...". Maximus, deci, se adresează la urechi binevoitoare. Iată cum i se prezintă Ovidiu lui Maximus: "Eu sunt
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
a venit să-l consoleze. "Lasă deoparte frica; furia lui Cezar se va domoli și, ca urmare a rugăciunilor tale, va veni o oră mai propice; Nu-ți face griji pentru întârziere; timpul pe care-l dorim este pe cale să sosească; triumful răspândește fericire peste toate" (v. 83-86). Pone metus igitur; mitescet Caesaris ira, Et veniet votis mollior hora tuis. Neve moram timeas, tempus, quod quaerimus, instat; Cunctaque laetitiae plena triumphus habet. Așa cum am făcut și în cazul scrisorii citate, către
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
fac elogiul tihnei casnice. Versurile: „Ți-ndreptezi zborul fără așteptare/ Și iar la postu-ți drept te oprești” nu arată o dorință de evaziune, de plutire, cum se zice, cu capul În nori. Așezat, mulțumit, Îndrăgostitul elegiac se gîndește deja la moarte: „sosească ceasul, noi ne gătim”. O moarte calmă, un sfîrșit aproape mulțumit. Figura esențială a erosului heliadesc este, În fond, conjugalitatea. Simbolul feminității este pentru el Hera. Alții celebrează amorul pasional sau amorul spiritualizat, pe Afrodita Pandemos sau pe Afrodita Urania
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
a cerului credință, altu-a patriei iubire, Ce odată-n aste locuri pe strămoși Îi insufla. Munții noștri-au fost adesea scump azil de libertate, Și din vîrful lor românii, torent iute furios, S-aruncau: mulțimi barbare pentru pradă adunate, Lei sosind, era la fugă ca un cerb rănit, fricos.” Aflăm, aici, cunoscuta tehnică: o descriere a spațiului, o cuprindere a temei cu elemente luate din natură și din istorie, o Întoarcere, În fine, a discursului spre judecata morală. Se observă ușor
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
meditație mai senină și o emoție mai fin caligrafiată. Timpul așteptării e tot noaptea, o noapte fără tăcere: „totul se mișcă”. Simțurile se deschid enorm, urechea aude căderea unei frunze, ochiul vede umbrele Înșelătoare: „Acesta este ceasul... sau cel puțin sosește. Dar ea unde să fie? De ce nu se ivește? Minuturi fericite sînt oare de pierdut? Foarte puține omul În viața lui are! Se auzi un sunet... Să ascult... mi se pare... Nu e nimic; o frunză În vale a căzut
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
lor. Nu simplu Înger, ci Îngerel, dulce Înger luminos, dulce Înger de blîndețe. Un cumul de suavități care Îndepărtează orice sugestie de corporalitate. Femeia din poezia agasant galantă a lui Alecsandri este o ființă coborîtă din cer („fiică a luminii sosită de la cer”). Rostul ei este să fie adorată și să producă mulțumire: „Orice te zărește e mulțumit de viață”. Barthes spune că adorabil „est la trace futile d’une fatigue qui est la fatigue du langage. De mot en mot
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
În vocabularul lui Conachi. Poetul c un temperament prea senzual și o conștiință prea posesivă pentru a sta mult În teritoriul vag, imaterial al dorului. Să mai cităm cîteva forme de tortură amoroasă: mustrarea („ah, vai de mine, mustrările au sosit”), căiala, dojana, stînjănirea, toate din sfera morală. Împreună cu celelalte, din cîmpul fiziologici, ele produc acea stare de oboseală iritată, plîngăcioasă de care suferă, În mod cert, Conachi. Este o formă de astenie amoroasă ce se manifestă printr-o insomnie rebelă
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
de conacul lui Bizu, are nouă copii), boierii, în schimb, se arată generoși mai curând din capriciu. Ca Mili care, tot așteptând un semn de la Bizu, începe să se simtă "înstrăinată și înrăită", se satură de Balomirești, până când, atunci când scrisoarea sosește, să fie din nou generoasă cu familia Voichiței. Așa se explică și însuflețirea cu care îi vorbește agronomului despre viața țăranilor, asupriți cu neomenie de Lică (iată un alt motiv al bunătății lui Mili). Indiferentă în trecut la asemenea lucruri
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
mai mare poet al limbii române, de o armonie și de o tristețe care ne îmbăta și ne dizolva reveriile anilor melancoliei; însăși tragedia vieții lui, apropiată de noi, sau chiar contemporană, exercita asupra sensibilității o putere irepresibilă. De cum am sosit la Iași, la liceu, în fiecare duminică mergeam pe urmele sau pe presupusele urme ale marelui poet, ca la niște sanctuare"105. După cum lesne se poate constata, Lovinescu atrage atenția asupra naturii legendare (de narațiune mitică, de "tragedie") a vieții
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
și, văzând că poetul se complace nepermis de mult în "starea de dorință nerealizată", preia inițiativa și izbutește să-și impună în cele din urmă voința (din glasul ei "țâșnea atâta hotărâre, încât înțelese că nu mai putea da îndărăt: sosise momentul"). Înainte de despărțirea inevitabilă, "fata moașei" îl conduce pe nefericitul ei amant undeva, într-o odaie mizeră, la "hanul lui Năstăsache" (loc rău famat), pentru a-și lua rămas bun așa cum se cuvine unei femei îndrăgostite, gata să consimtă la
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
numea „Revista copiilor și a tinerimii”. În paginile acesteia se găsea proză pe măsura gustului lor, cum erau romanele lui I. C. Visarion „Oglinjoara de la mâna dreaptă” sau „Zapis împărat”. Noi, copiii de pe ulița Bârladului, așteptam cu emoție apariția publicației, care sosea cu cerneală încă proaspătă din teascurile tipografice ale Bucureștiului. Dar mai ales savuram desenele prietenului nostru Victor Ion Popa. În anul 1920 Victor Ion Popa a fost solicitat de G. Costa-Foru în redacția „Revistei Copiilor și a tinerimii”, la București
Victor Ion Popa și comuna Dodești by MIHAI APOSTU () [Corola-publishinghouse/Science/91678_a_93467]
-
verbală dar și cea nonverbală (mimica); Activitatea va fi desfășurată pe bază de jocuri de comunicare. Primul joc este „Plicul cu surprize”. Pe catedră se află un plic cu mai multe fișe. Pe fișe sunt scrise mesaje de genul: A sosit vacanță. Ai plecat la mare. Acolo te întâlnești cu un prieten din Arad. Alege-ți un coleg care să interpreteze rolul prietenului și realizați un dialog. Ești la serbarea pomului de iarnă și porți un dialog cu Moș Crăciun. Alege
Copilul cu dificultăţi de învăţare - Comportamentul lexic şi grafic by Raus Gabriela () [Corola-publishinghouse/Science/742_a_1231]
-
stol! A ruginit frunză din vii (cântec) A ruginit frunză din vii Și rândunelele-au plecat, Puștii sunt lanuri și câmpii, Puștii sunt horele din sat Refren: Tra la la....... la, la, la,..... Când viorica va-nflori Și rândunica va sosi, Atunci va crește iar în bolti, Frunză butucilor din vii. Refren: Tra la la....... la, la, la,..... Iar când cu flori și fan cosit Va trece vară pe câmpii, În aur lanurile-or fi Și hora-n sat ne-o
Copilul cu dificultăţi de învăţare - Comportamentul lexic şi grafic by Raus Gabriela () [Corola-publishinghouse/Science/742_a_1231]
-
Se intoarce înapoi. Primăvară, primăvara, Roagă tu o rândunea, Ca să vină să-și clădească Cuib lângă fereastra mea. Primăvară Mică floare, ghoicel, Esti frumos și mititel. Tu vestește în toată țara Primăvară, primăvara. Dinspre marea cea albastră Rândunica ne-a sosit Ea aduce primăvară Să-i uram: „Bine-ai venit!” Primăvară Zice primăvară: Vrei un mănunchi de ghiocei? Hai cu mine și-o să-ți iei!” Și m-am dus pe deal în sus. Neaua mai avea scântei... „Uite unul, uite trei
Copilul cu dificultăţi de învăţare - Comportamentul lexic şi grafic by Raus Gabriela () [Corola-publishinghouse/Science/742_a_1231]
-
Ochelarii pe spinare, Dorm la soare, somnoroșii! Iar pe-un fir de păpădie Ce se-nalță drept din iarbă, Suie-un cărăbuș cu barbă, În hăinuța aurie. Suie mândru și grăbit, Să vestească-n lumea mare: „Preacinstita adunare Primăvară a sosit!”. Cântec de primăvară de St. O. Iosif Înfloresc grădinile Ceru-i că oglindă; Prin livezi, albinele, Și-au pornit colinda... Cântă ciocârliile Imn de veselie Fluturii cu miile Joacă pe câmpie... Joacă fete și băieți Hora-n bătătura. Ah, de ce
Copilul cu dificultăţi de învăţare - Comportamentul lexic şi grafic by Raus Gabriela () [Corola-publishinghouse/Science/742_a_1231]
-
schimbate și sunt capabile să supraviețuiască și în timpul iernii. Păsările care s-au adaptat la condițiile din timpul iernii se numesc sedentare și rămân în locurile natale ( Picidae, Corvidae, Paridae, Fringillidae). Unele păsări sunt oaspeți de iarnă: toamna și iarna sosesc dinspre nord pentru a-și petrece anotimpurile nefavorabile în țara noastră. Alte specii sunt oaspeți de vară: sosesc primăvara din sud, se reproduc în ținuturile noastre iar toamna se îndreaptă din nou spre sud, până în zona Mării Mediterane, în Africa
Aspecte ecologice ale avifaunei din unele parcuri ieşene : valorificarea instructiv-educativă a studiului avifaunistic by Magdalena Dorina Culbec () [Corola-publishinghouse/Science/335_a_652]
-
iernii se numesc sedentare și rămân în locurile natale ( Picidae, Corvidae, Paridae, Fringillidae). Unele păsări sunt oaspeți de iarnă: toamna și iarna sosesc dinspre nord pentru a-și petrece anotimpurile nefavorabile în țara noastră. Alte specii sunt oaspeți de vară: sosesc primăvara din sud, se reproduc în ținuturile noastre iar toamna se îndreaptă din nou spre sud, până în zona Mării Mediterane, în Africa, în Orientul Apropiat. Păsările de pasaj cuibăresc în nordul continentului și tranzitează România de 2 ori pe an
Aspecte ecologice ale avifaunei din unele parcuri ieşene : valorificarea instructiv-educativă a studiului avifaunistic by Magdalena Dorina Culbec () [Corola-publishinghouse/Science/335_a_652]