23,537 matches
-
rigoarea. Rigoarea și iubirea pentru teatru, film și pentru oamenii care nasc aceste creații. Cum e Alexa Visarion atunci când vorbește despre teatru? Uneori este un foc viu, în expansiune; alteori este focul captiv din sobă, care își caută libertatea și umple spațiul prin căldura pe care o degajă în ambele cazuri, focul Alexa Visarion este fascinant. Acum, după o serie de coincidențe fericite, am avut șansa să petrec mai mult timp în compania sa. Pe lângă sutele de povești despre și din
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
în timpul comunismului, când Ceaușescu în visele sale megalomane a impus o explozie demografică prin interdicția metodelor anticoncepționale și a avortului, a apărut „zicala”: „statul l-a făcut, statul să-l crească”. Leagănele de copii, „instituții de protecție închise”, s-au umplut de copii nefericiți, născuți împotriva voinței părinților 1. Probabil aceasta a fost cea mai amplă traumă a societății românești. Ca și în cazul oricărei forme de maltratare, în abandon, consecințele depind de o multitudine de factori interconectați: 1. vârsta copilului
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
E. și, în fine, ambasadorul României la Haga. Plecarea dânsului, la cerere, din M.A.E, în anul 1996, la Consiliul Legislativ, a lăsat un mare gol pe care noi "epigonii", deși ne-am străduit, nu am izbutit să îl umplem. Era greu să ajungi din urmă un om atât de sârguincios, corect, demn, neînclinat la compromisuri când era vorba de țară și interesele ei. Ca diplomat, beneficiind de o pregătire juridică de excepție, domnului Anghel nu i-a fost greu
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
a zilelor noastre (Midgley, 1985). Biologia de ast]zi descrie formele de viat] foarte diferit, dup] modelul propus de Darwin în Originea speciilor, ca ramificații ale unui tufiș care pornesc de la o r]d]cin] comun] cu scopul de a umple eventualele nișe, dar f]r] o anumit] direcție ascendent]. Imaginea piramidei a fost propus] de J.-B. Lamarck și dezvoltat] de Teilhard de Chardin; nu aparține științei moderne, ci metafizicii tradiționale. Desigur, acest lucru nu o desființeaz]. Dar, pentru c
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
un loc sau o functie determinate natural sau divin și care îi indic] datoriile morale. Pe m]sur] ce Iluminismul a atacat elemente variate ale acestor sisteme de etic] mai vechi, filosofii au recurs la teoriile contractului social pentru a umple golul. Unul dintre primele elemente atacate a fost doctrina dreptului divin ale regilor. Chiar și cei care erau de acord cu instituția monarhic] nu mai puteau accepta faptul c] tronul era ocupat de o anumit] persoan] pe baza unui drept
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
c]utarea dezinteresat] a adev]rului. Suntem opriți de la această de încheierea conversației - unuia dintre noi i se d] dreptate sau suntem de acord cu dezacordul. Teoretizarea moral] apare de obicei acolo unde exist] o nis] pe care s] o umple. Dac] acest lucru este corect, atunci distincția dintre teoretizarea moral] și practica moral] este un dualism de neconceput. Cea dintâi este parte a celei de-a doua. Este un mod de a încerca s] ne asigur]m c] raționamentele morale
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
face o vizită în Statele Unite, pentru a asista la inaugurarea unui memorial al holocaustului. Duios și nu prea, dacă avem în vedere ce bănuț propagandistic mai bagă președintele în pușculița domniei sale, pușculiță fără fund și fără semne că se va umple cîndva. Duios și nu prea, pentru că, nu-i așa? nu numai regele Mihai trebuie să facă vizită în SUA, tulburînd astfel somnul locatarului din Cotroceniul monarhic, ci și cel de-al treilea președinte de republică, grijuliu cu imaginea în lume
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
nevoie drăguțul de el, Ghiță, Roller era perfect. Urmașul, pantofarul, după ce terenul fusese dej(a) defrișat, și-a-ngăduit hîrjoane galante cu istoria. Cum nu avea răbdare să citească două rînduri (să le mai și scrie!), i-a plăcut să-nsceneze istorie. A umplut stadioanele cu yesmeni (care puteau aplauda și-n somn), a făcut rost (nu era mare lucru) de regizori sclipitori (în epoleți), care, năzdrăvanii de ei, puneau la cale fel de fel de descălecate și încălecate, scoteau din teatre artiști ai
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
exclusivitatea helicopterului prezidențial. Helicopterul prezidențial. Helicopterul providențial. Tonic: Buciumul înecat în verdeață veșnic regenerată. Replică post-decembristă la Cîntarea României: molima icoanelor. Golul produs de dispariția dezmățului național-comunist al "artei angajate", în care s-a defulat pletora veleitarilor și afaceriștilor, e umplut acum de sterpii confecționeri de fetișuri cultice. Predominînd, în domeniu, doamnele refuzate de har conceptual, noul contingent a transformat icoana în obiect al tranzacției de tarabă. Uitînd (sau neștiind) în ce regim blasfematoriu se situează. Trist e că pernicioasa contagiune
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
de-a pune piciorul pe scara vagonului! Și-atunci, pînă la scara vagonului, mi-am zis să mai trec prin cele bătute locuri, pe la cei hîrșiți ieșeni cu care, de obicei, mai pun țara la cale. Simțeam nevoia să-mi umplu butelia cu seve bahluiene, pentru a rezista suprasolicitării dîmbovițene. Dar poți ciocăni azi la o ușă, poți strînge o mînă, poți schimba o vorbă, fără să fie prezent Kosovo? Formidabil! Ce rol miraculos poate juca această vocabulă cu sonoritatea ei
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
e atît de bizar în eleganța lui plutitoare, încît a-l lua drept simplu vehicul fie și unul de plăcere înseamnă a-l anula. (Mai întîi, o paranteză: nu există moment de pauză al... vehiculului, ca gondolierul să nu-l umple cu dichiseala, aproape senzuală, a elegantei luntrii; mîna vînjoasă și bronzată mîngîie cu o cîrpă, cencio, plinurile și golurile unicei sale amante, întru neîntrerupta ei strălucire.) Culorile gondolei: negrul, aurul, roșul. Negrul ciumei care a decimat cîndva cetatea. Aurul majestuos
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
puhoiul nocturn în Piața Unirii, de cîte ori naționala de fotbal a României a cîștigat partide importante și de prestigiu. Acum cîțiva ani, cu mult titrata Argentină, foarte curînd cu nu mai puțin titrata Anglie. Pînă ce Piața să se umple de lume, am făcut raiduri de constatare pe arterele care duceau spre agora dulcelui tîrg. Care numai dulce tîrg nu era în orele acelea de extraordinară defulare. Nebunia lumii! Bine, veți spune, și ce-i cu asta? Vedeți, poate și
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Dar sinuciderea oricum nu intră în vederile lui. Nu știe ce-i. Așa că, de ani și ani, zilnic, pe ger, pe arșiță, se strecoară ca o caradașcă lovită spre trotuarele din zona Halei, trece-ntîi pe la birtulețul vînăt din colț, își umple ploscuța cu ceva de culoarea mercurului, se rostogolește-napoi pe tortuar, s-așază, își socate din mînecă mîna ciungă o cioată fulgerată și cu ea sub bărbie, ca cel de la Hamangia, zace ore-n șir, fără să scoată o vorbă
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
veac pe mult prea delicatul și nu mai puțin politicosul poet, cînd, ivindu-se cu ocazia unei serate literare în impunătoarea aulă unversitară, am asistat la un moment absolut vivant: moderatorul seratei, personaj el însuși universitar, avea un tic, își umplea interstițiile dintre fraze cu un ăăă, e-adevărat foarte frumos timbrat, dar cumva... excesiv. Din liniștea adormită a sălii se desprinse, brusc, un ăăă de fecioară întărîtată. Stupoare! Era poetul care altădată n-ar fi îndrăznit să-și ironizeze nici măcar
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Sărărie, unde e... mă rog... pissoir-ul. Deeeci, face el... Zi-i, dom'le, unde-i? îl întreb eu. Deeeci, reia el... De-mi vine să spun ca-n Nenea Iancu: Mersi, neică, mi-a trecut. 21 decembrie Parlamentul s-a umplut iar de figurile patibulare ale anilor nouăzeci, fiind, de altminteri, copie a lumii în care ne mișcăm, masa de manevră care, prin număr, a decis recenta derivă a țării. Una dintre cele mai nenorocite. Și mai de neimaginat, în 1996
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
o astfel de revoluție geologică a feței, pînă a putea vedea ce eroziuni s-au produs de-a lungul nasului, ce aluviuni enorme pe marginea bujorilor ce înconjurau fața cu masa lor opacă și refractară". Parada măștilor (unui Ensor francez) umple cu surle vineții paginile de după (primul) război și numai cadența unică a frazei poate anula, prin perfecțiune, eventuala indispoziție. Dar și, iată, referirea ca atare la neschimbat-fermecătoarea Odette: "... un ultimatum adresat legilor cronologice, mai miraculos decît conservarea în ciuda legilor naturii
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
inspirat politic. A dispărut subit. Îl revăd rar, cu aceeași simpatie și, la cafeaua de pe terasa Orizont (de unde arătau strașnic mitingurile aprinse în fața Teatrului Luceafărului), îi ascult ultimele ravagii printre fuste. (Aici, da, a rămas consecvent.) În doi-trei ani, își umpluse casa cu tablouri. Nimic nu-l recomanda s-o facă: se ocupase cu zootehnia și își vedea neaoș-gospodărește de meserie. Băgase bani serioși în pictură, în sculptură de mici dimensiuni. Îl vizitez (fusese dorința lui, dar și plăcerea de a
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
cu momentele de tristă demență ale de-acum bătrînilor. Aici excelența scenariului, regiei: cu un leitmotiv obsesiv: apa. Amîndoi soții se dedau cînd logodnici, cînd ramoliți plăcerilor apei. Apa, nu-i așa? ca baie amniotică primordială, în stare să-i umple de plăcere, dar a-i și pîndi cu primejdii imprevizibile. Marea, heleșteul, ploaia, umbrela, robinetul. Imperiul apei. În care cei doi își consumă de fapt viața. Ieșind din cînd în cînd la suprafață, dar ce suprafață! și dînd cărți, gîndind
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
fi lipsa imaginației (lucrul cel mai trist cu putință), a talentului narativ, în fine, lenea scriitorilor tot mai mult prozatori și mai puțin povestitori, sau pur și simplu o stupidă trăsătură de generație sedusă de o nouă formulă de antiroman umplut simplist cu trăncăneli neîncetate și continue hoinăreli". Ar fi pus astfel în valoare, cum ar veni, doar instinctul tropic, vorba lui Călinescu; cel narativ ioc. Breban, precautul (precauția marelui narator), n-ar fi vorbit în tonul acesta. La rîndu-mi, nici
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
de muzică cu Berta, dulcea lui soțioară, artistă harpistă. Toate bune, pînă cînd îngerașul lor de copilă moare. Moare de durere și mama Berta. Rudolf, neconsolat, începe să se cam deranjeze la cap și, de fiecare aniversare a moartei Berta, umple camera de flori și cîntă. Flautului răspunzîndu-i harpa Bertei, înfiorată de fantoma ei. O aniversare, două, trei. La a treia, Rudolf este găsit mort, cu flautul lîngă el, amuțit, în timp ce harpa Bertei continuă să cînte. Cam asta-i cu Iadul
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
și decisivu-mi stil. Unul de o cutezanță provocatoare în cadrul tradiționalului lirism local. (Dominat atunci de cei cîțiva maeștri de notorietate, pe care, cu sinceritate, îi veneram, îi venerez încă.) Ei bine, de la aceste două pînze ale începutului la cele care umplu acum expoziția distanța pare enormă. Pare, doar. Pentru că ochiul atent va descoperi, surprins, cum tenta plată și vie de pe peretele Voronețului s-a păstrat, spectaculos, în aceeași tentă plată și vie de pe pînzele-mi următoarelor decenii. Zburătorii și Călătorii de pe șevaletele
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
sufocă sub magma uniformizatoare, sub isteriile soluțiilor aliniate. Care? Păi, ultimul salon românesc la bienala venețiană a propus chiar vidul, imensul pavilion oferindu-se, fără slip, eventualilor rătăcitori prin hăul său.. Evident, n-ar fi fost o soluie mai fericită umplînd spațiul cu Sălașa, dar, oricum, din moment ce tot ne frăsuim că nu avem audiență internațională, poanta vidului nu rezolvă prea mult. O cinstită simeză cu fotografie pentru că, între provocările de ultimă oră, fotografia ocupă un loc extrem de revendicativ ar fi fost
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
funcție; el este "un întreg încheiat în sine"; c) funcția apare ca incompletă sau nesaturată; d) expresia funcției cuprinde întotdeauna locul (locurile) destinat (destinate) argumentului (argumentelor); "expresia unei funcții va evidenția întotdeauna unul sau mai multe locuri, destinate a fi umplute cu semnul argumentului"; tocmai din acest motiv, spunem că o expresie precum x(x 4) este o funcție, deși ea cuprinde pe lângă funcția propriu-zisă și "locul argumentului" (indicat prin "x"); e) funcția întregită cu argumentul formează "valoarea funcției"; aceasta nu
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
motor, materie și formă etc. Desigur, cunoștința acestora este adevărată în virtutea condiției formale pe care o știm. Și tocmai de aceea am putea înțelege că adevărul-corespondență trimite în două direcții: a) către diferența dintre forma logică și obiectul care o umple (direcție prin excelență formală); b) către diferența dintre ceea-ce-este (Bine, ființă ca ființă, Prim motor, materie și formă etc.) și ceea-ce-nu-este, folosind limbajul parmenidian (direcție "interpretativă", aplicativă). În felul acesta, mizând și pe a doua diferență, ajungem însă la problema
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
probleme" dialectice). De aici un alt principiu metodologic al logicii-organon și, în genere, al dictaturii judicativului: "La lucrurile însele, date în definiția lor"; 4) aspectul pragmatic total justificat în sens judicativ este competiția, întâi la nivelul conținuturilor, interpretărilor, care pot umple aceeași formă logică, apoi între "subiectele logice", mai departe între subiecții umani etc. Cel mai clar, competiția iese în evidență în contextul Topicii, acolo unde Aristotel are în vedere "locurile comune" argumentării (raționamentului dialectic) în funcție de cele patru predicabile (definiția, genul
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]