23,608 matches
-
care, pe parcursul a peste două decenii, ne-a marcat destinele și viețile și care, cel puțin în ultima sa perioadă, ne-a făcut, împreună cu "distinsa" sa tovarășă de luptă, să ne gândim zilnic la veridicitatea celor spuse cândva de Murphy: "Zâmbește, mâine va fi mai rău"! Am însoțit mulți ziariști străini la interviuri cu el, am participat la multe conferințe de presă organizate cu prilejul unor vizite la nivel înalt. Cu aceste ocazii l-am studiat atent, încercând să fiu obiectiv
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
de ministru de la externe, care, mirat, întreabă: "Cum, încă n-ați plecat? De ce se întârzie?". I-au răspuns "doi ochi albaștri": "Tovarășul cu tovarășa pleacă la ora asta la Eforie, la nămol, și nu vrem să ne întâlnim". Diplomatul a zâmbit strâmb și a răspuns: "Deștepți mai sunteți! Tovarășii pleacă cu elicopterul și noi pe roți, așa că n-avem cum să ne întâlnim. Dați-i drumul!". (Hoveida era bun prieten cu Ion Gheorghe Maurer, amândoi de cultură franceză, școliți, rafinați. La
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
râs în hohote, le-am tradus și invitaților, au râs și ei de s-au prăpădit. După o săptămână, aveam să revin la Sucevița cu delegația ce o însoțea pe Regină. Am prins o secundă privirea stareței care mi-a zâmbit, asigurându-mă că slujba de Înviere s-a desfășurat cum se cuvine. Vizita Reginei Juliana îmi mai amintește și de o întrebare ce mi-am pus-o legată de limitele deontologice ale profesiei de ziarist și de ce se cuvine și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
patrioților chilieni, despre acțiunile dictaturii militare. Mergând "pe firul apei", am dat și peste turneul "tovarășului" în țări din America Latină, lovitura militară chiliană prinzându-l, în septembrie 1973, în Peru, de unde urma să viziteze Chile la invitația lui Allende. Am zâmbit la citirea informației că noul șef al statului, generalul Augusto Pinochet Ugarte, a comunicat că este dispus să reînnoiască invitația răposatului Allende de a-l primi pe Ceaușescu, după Lima, la Santiago! Citind și citind, mi-am dat seama câtă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
imediat asaltat. Respectivul nu vorbea nici o limbă străină, sau așa arăta, deci nu puteai conversa cu el. Ca atare, când ambasadorul chinez nu dorea să spună nimic sosea la reuniunile protocolare singur, făcea act de prezență un sfert de oră, zâmbea în stânga și-n dreapta și dispărea. Când dorea să ne mai spună câte ceva, venea însoțit de un translator de spaniolă și unul de engleză, care nu știu dacă traduceau ce spunea "Excelența Sa" sau spuneau ce trebuie spus! Și așa mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
m-am trezit în față cu "El hombre" cu "omul". I-am fost prezentat și eu și soția, s-a înclinat, s-a uitat la soție, o minune de româncuță brunetă și cu ochi albaștri, elegantă și distinsă, i-a zâmbit și a sărutat-o pe obraz! Scenă a fost ulterior "picant" comentată de colegii de la alte ambasade, care ne-au felicitat, avansând în glumă ideea unei "fructuoase colaborări între Pinochet și România socialistă". Aveam nevoie și de astfel de momente
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
aminte de scena finală apocaliptică din "Zorba grecul", cu Zorba dansând sirtaki de braț cu patronul său în avalanșa de stâlpi ce se prăbușeau ca într-o "reacție domino". Mi-am mai adus aminte și de Murphy cu îndemnul său "Zâmbește! Mâine va fi și mai rău!" și am purces la următoarea "afacere". Chile e o țară muntoasă, cu numeroși oameni bogați și mulți împătimiți de vânătoare. Am găsit un om de afaceri interesat să importe ARO de teren, speciale pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
robustă, aveam să trec cu bine peste aceste încercări, un sprijin esențial primindu-l și din partea soției. Mi-am zis "nu mor caii când vor câinii" și am mers mai departe. (Gândind acum la situația de atunci, îmi vine să zâmbesc amintindu-mi de un minunat scriitor evreu, născut în Rusia, Shalom Alehem, care cu umorul lui contagios și-a intitulat o nuvelă "Halal de mine, sunt orfan"! Așa și eu, la sfârșitul lui 1988, puteam spune: "Halal de mine, sunt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
de "idei" o "Mapă de verificare" în plus e oricând binevenită pentru un "dușman al poporului"!). Și pentru mine, ca și pentru atâtea mii de români nevinovați, cinstiți, victime și "obiective" ale securității, situația era dramatică. Îmi vine totuși să zâmbesc, aducându-mi aminte cine era "ofițerul operativ II", care propunea includerea mea "în mapa de verificare" nu știu ce însemna asta, dar când văd câte "table" și-au dat avizul, îmi dau seama că treaba era "groasă rău" și pe viitor urma
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
că "niciunul din actualii diplomați nu acceptă să meargă în Cuba" (se pare că de prin 2005 noii diplomați aveau atitudini de domnișoare de pension, neacceptând în străinătate decât posturi în spațiile UE și la "marele licurici"! Îmi vine să zâmbesc de neștiința și naivitatea lor, necunoscând ce școală de primă mână este, pentru un tânăr diplomat, Cuba lui Fidel Castro.) La sfârșitul stagiului, am revenit la cărțile mele și la bunele ocupații de pensionar întrerupte. Spre surpriza mea, m-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
de nu știu ce. Aveam și experiența războiului, o mică experiență, când, noaptea, se auzeau frecvent mitralierele, încrucișându-și tirul peste apele Nistrului; aveam și experiența morții, când l-am văzut, mort, pe unul dintre grăniceri, cu o gaură mică în frunte, zâmbind, pe un pat de flori, între lumânări, eu neînțelegând mare lucru și nesimțind nimic, nici un sentiment de regret, măcar. Erau frecvente lupte de frontieră. Pe mort îl chema sfeclă. Pentru copiii de vârsta aceea, patru cinci ani, moartea este la fel de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
reținut". Nu am avut cum să-i mulțumesc, nu știam cum. A doua zi, după examen, m-am trezit cu Bobu de gât. "Am luat zece. Nici nu știu cum am putut vorbi atât." I-am mulțumit pe urmă Domnului Profesor care, zâmbind, în șoaptă, mi-a spus că lui. Bobu "i-a căzut" ca subiect epifiza. El a vorbit mult despre hipofiză. Dar, de i-ar folosi... îi mai trebuie tot un zece... Cealaltă notă nu a fost din păcate tot un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
cuvintele unor călugări, s-au închinat, în ordine, la icoanele făcătoare sau nu de minuni, au mângâiat florile, abia înflorite, au făcut mici donații, cu mândria de a fi și ele donatori; dezlegau din batiste cu noduri multe, zece bănuți, zâmbind fericiți că "dau" și ele ceva. S-au creat mici cupluri de prieteni, băieții tineri i-au ajutat pe ceilalți. Venea seara. Ne părea rău că va trebui totuși să plecăm și că întâmplarea fericită se va derula invers. S-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
și om de încredere al generalului, spunându-i că dorește să fiu numit subsecretar de stat. A urmat o discuție destul de lungă, în timpul căreia mi-am impus să nu spun niciun cuvânt, dar nu m-am putut stăpâni să nu zâmbesc la argumentele colonelului Dragomir: „Nu e bine să fie prea mulți miniștri... să nu spună lumea că...; mai târziu...” și așa mai departe. Adevărul e că el nu mă cunoștea, neștiind că sunt conferențiar universitar, director [202] de Muzeu și
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
cu sprijinul germanilor. Nici acest nou refuz nu l-a liniștit, ci a trimis o scrisoare lui Horia Sima, plângându-se de „persecuțiile” mele, așa încât acesta m-a chemat la Președinție și m-a întrebat: „Ce ai cu Tzigara-Samurcaș?”. Am zâmbit și i-am răspus: „Eu n-am nimic cu el, dar nu e vina mea dacă are 69 de ani și trebuia de mult pensionat!”. Horia Sima a râs și n-a mai insistat, dar Tzigara-Samurcaș m-a urmărit de
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
cravată cu tricolor, de faptul că Ceaușescu a mâncat și a vorbit cu noi și că, pe deasupra, am avut parte pentru prima oară în viața mea de ceea ce nu văzusem decât din filme: banane, curmale și ananas. Sigur că puteți zâmbi ironic: „When I was young, and the world was full with wonder...”. Poate unii dintre dumneavoastră îmi înfierați părinții cu „mânie democratică”. Vă pot consola într-un singur fel. Bunicul continua să înjure comunismul, a refuzat să intre în CAP
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
pierzania sufletelor fiindcă a concurat în încrederea românilor cu Biserica și armata, a confiscat toată moralitatea și a făcut-o praf. „Femeie, ne-ai amăgit sufletul, cu vorbele tale pline de lapte și miere,păcălindu-ne să ne înseninăm, să zâmbim fericiți la soare, la o rază de speranță fiindcă am crezut: „În sfârșit, iată omul!” sau „Tot femeia până la urmă». Mizeria ei morală, mascată sub trandafiri, pute. Ea a făcut să ne pută totul și, din cauza ei, noi românii suntem
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
biodegradabile. În rest, Sinaia geme de demonstrații de prosperitate privată. Brașovul e burg. Sau măcar amintirea unuia. Te tolănești într-un scaun pe o terasă așteptând comanda. Te destinzi. Piața se umple de porumbei. O imagine fugară de Piață San-Marco. Zâmbești oaspeților a egalitate civilizatorie. Două-trei minute. Apoi nici o conversație nu mai e coerentă. Interlocutorii tăi devin alți 10-11 oameni care îți cer ceva. Sunt intenționat în zdrențe. Te privesc culpabilizându-te ca pe un îmbuibat. Papanașii ți se opresc în gât
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
nimeni că vă ia proprietatea? Am schimbat vorba pe una despre teorii purificate de referențial și am ținut-o tot așa până când am răsuflat ușurată. Reintrasem în România de vitrină. Bulevardul Lascăr Catargiu, flancat la intrare de imaginea Palatului Victoria, zâmbea în apus ca o promisiune. Atunci i-am înțeles pe guvernanți. Și pentru mine ar fi fost mult mai sănătos psihic să plimb oamenii în jurul cozii iluziei de Românie. Text publicat în Curentul, 17 iunie 1998 A face, a te
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
stilul prietenos al necunoscuților nu-mi stăteau pe cap ca probleme sau ca surse de stres. Eu îmi vedeam de ale mele, poliția de ale ei, gunoierii de ale lor. Fiindcă fiecare ne făceam bine treaba, ne puteam saluta și zâmbi cu respect și simpatie, cu toată fața noastră neagră, galbenă, albă sau creolă. Citeam Boston Globe și New York Times. Afacerea Sexgate ocupa mult mai puțin loc decât în paginile ziarelor românești. Americanii aveau alte treburi: cum să înlesnească și mai
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
inteligentă, foarte îngrijorată de preluarea politicii de către „ceilalți”: fie niște amatori haotici, fie produse ale unei conspirații care vrea să „ne termine” (și pe care în naivitatea mea nu o înțeleg), cum singur se exprima în ziua în care eu zâmbeam prima oară din suflet, după o lungă hibernare neliniștită, adică în 13 decembrie 2004, după-amiaza. Pe 31 seara, un alt amic, de astă dată de partea „noastră”, mă avertiza că în 3 luni vor începe grevele care vor urmări să
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
Zestrea Domniței Ralu”. „Asta ți-a rămas, Domniță: două țîțișoare, două buzișoare!”, spunea haiducul Șaptecai, jucat de Florin Piersic. Cu zisa lui Vadim: „Ea nu trebuie să facă nimic special. Trebuie să stea cum stă acum lângă mine și să zâmbească frumos. Și nu ne mai trebuie nici o campanie electorală, la un popor care este avid de frumusețe”. Poate că fata este inteligentă și bine intenționată. Dar nu asta ne-a spus șeful partidului. Locotenenții Tribunului erau vădit stingheriți: șeful grupului
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
competiția cu egalitatea de șanse, dreptul la liberă exprimare cu respectul pentru demnitatea persoanei, bogăția unora cu bunăstarea generală. Este țara în care, dacă știi rezonabil limba, nu te simți străin, nici măcar în primele zile. Se găsește cineva să-ți zâmbească și să-ți spună „hi!”, pe o stradă oarecare a unei metropole sau pe o alee mică a unui campus. Vii dintr-o Europă obsedată încă de tema și teama „străinului” și descoperi că acolo, peste ocean, nimeni nu e
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
în liniște de monastire, și nu cea metropolitană), un coleg canadian a închiriat o mașină să ducă est-europenele să vadă și ele de-adevăratelea minunea, Orașul. Trec peste mirările noastre „provinciale”: lipsa bandiților pe străzi dosnice, faptul că oamenii ne zâmbeau și ne salutau „ca la țară”, gâturile frânte spre vârfurile zgârie-norilor, veselia duminicală de pe străzi. Ajung însă la un miracol trăit intens, ca în copilărie. Spre seară am luat un feribot de la capătul lui Battery Park să mergem pe Hudson
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
însă de regula bonusului așa că Labiș, calculând posibilitățile, chiulea la orele de franceză. Cățeaua s-a plâns directorului. Acesta l-a chemat la cabinet, dar Labiș îi declară: - Tovarășe director, doamna profesoară ține cu orice preț să mă lase repetent. Zâmbind pe sub mustață, Rimmer îi îngădui: - Bine, fă atunci cum știi... IAȘII ÎN 1951 IV În disperare de cauză, Cățeaua încercă altă mișcare pentru a-și surprinde faliții. A aranjat cu profesorul de matematică, Eugen Țâmpoc, să-i cedeze o jumătate
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]