23,551 matches
-
În orizontul spiritual al omului În epoca elenistico-romană, al aspirației la o revelație divină ca vehicul al cunoașterii, relativă fie la științele naturale, fie la marile teme ale teologiei, ale cosmologiei și antropologiei. Bogata și variata literatură așezată sub autoritatea zeului egiptean Hermesxe "Hermes" Trismegistos În dublul ei conținut, „științific” (astrologie, alchimie, botanică astrologică etc.) ale cărui origini par să dateze din secolele III-II Î.Hr. (Festugière, 19503, vol. I), și teologic, exprimat Într-o serie de ample tratate datate Începând
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
să intereseze și acele medii creștine Îndreptate tot spre obținerea cunoașterii dintr-un izvor legitim al acesteia, cuvântul revelator al unei entități divine. În figura lui Trismegistos converg trăsături și prerogative ale egipteanului Thotxe "Thot", protectorul Înțelepciunii și scrib al zeilor, pe care grecii, Încă de la Herodot (Istorii, II, 138), l-au identificat cu Hermesxe "Hermes". În literatura atribuită lui, el asumă rolul de revelator al unei Înțelepciuni secrete, intermediar Între nivelele cele mai Înalte ale divinului și omenire, uneori personaj
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
epoca faraonică nu există mărturia sigură a unor opere atribuite lui Thotxe "Thot", În perioada ptolemeică Începe să Înflorească o bogată producție literară ermetistă de limbă greacă, În interiorul căreia se disting două compartimente care, deși sunt Înrudite prin aluzia la zeul revelator, se caracterizează prin conținuturi și finalități diferite. Primul, care se numește „popular” (Festugière, 19503, vol. I) sau „tehnico-practic” (Mahé, 1982), se exprimă În compoziții de astrologie, medicină și botanică astrologică, magie și alchimie, cu totul conforme În temele și
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
una și aceeași lucrare. În unele tratate, lumea este prezentată Într-o lumină cu totul pozitivă: „ființă nemuritoare” (CH, VIII, 1), plèroma (totalitate/plinătate) a vieții (CH, XII, 13), este de calitate divină (CH, X, 12; XII, 12), „al doilea zeu” (CH, VIII, 1) după divinitatea cea mai Înaltă și „chip a Celui mai Mare” (CH, XII, 15). O asemenea definiție, de clară sorginte platonică, exprimă noțiunea conform căreia cosmosul, Împărțitor de viață, este un instrument al manifestării Zeului transcendent, nevăzut
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
al doilea zeu” (CH, VIII, 1) după divinitatea cea mai Înaltă și „chip a Celui mai Mare” (CH, XII, 15). O asemenea definiție, de clară sorginte platonică, exprimă noțiunea conform căreia cosmosul, Împărțitor de viață, este un instrument al manifestării Zeului transcendent, nevăzut (CH, V, 2). În perspectiva tipică a „misticismului cosmic” care inspiră zone mari ale spiritualității elenistice și antice târzii, contemplarea cosmosului Îi permite omului să atingă cunoașterea Zeului suprem (CH XI, 22), configurat adesea ca Demiurg și Tată
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
căreia cosmosul, Împărțitor de viață, este un instrument al manifestării Zeului transcendent, nevăzut (CH, V, 2). În perspectiva tipică a „misticismului cosmic” care inspiră zone mari ale spiritualității elenistice și antice târzii, contemplarea cosmosului Îi permite omului să atingă cunoașterea Zeului suprem (CH XI, 22), configurat adesea ca Demiurg și Tată, Într-un strâns raport cu făpturile sale, perceput uneori În sens monisto-panteist: el este laolaltă Unul și Totul, adică sursa Unului. Într-o asemenea perspectivă armonioasă, omul se situează ca
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
sens monisto-panteist: el este laolaltă Unul și Totul, adică sursa Unului. Într-o asemenea perspectivă armonioasă, omul se situează ca element constitutiv al unei triade structurate pe trepte, dintre care prima și cea de a doua sunt ocupate de Zeuxe "Zeu" și de cosmos, iar În calitatea lui de ființă muritoare (prin trup) și nemuritoare (prin suflet) se dovedește capabil „să admire și să adore lucrurile cerești, să aibă grijă de lucrurile pământești și să le cârmuiască” (Asclepius, 8). Acestei concepții
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
unei experiențe inițiatice: Împrumutând mult din limbajul și din simbolurile misteriilor, În dialogul dintre Trismegistos și fiul Tatxe "Tat" se străbat din nou etapele succesive ale unei inițieri ce culminează cu „renașterea” spirituală, care este o divinizare a „omului lăuntric”, „zeu, fiu al Zeului, Totul În Tot” (CH, XIII, 2). O chestiune Încă deschisă este cea a existenței unor cercuri mai mult sau mai puțin largi de „devoți” care, În afara satisfacerii nevoilor intelectuale și religioase, și-ar fi luat regulile propriei
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Împrumutând mult din limbajul și din simbolurile misteriilor, În dialogul dintre Trismegistos și fiul Tatxe "Tat" se străbat din nou etapele succesive ale unei inițieri ce culminează cu „renașterea” spirituală, care este o divinizare a „omului lăuntric”, „zeu, fiu al Zeului, Totul În Tot” (CH, XIII, 2). O chestiune Încă deschisă este cea a existenței unor cercuri mai mult sau mai puțin largi de „devoți” care, În afara satisfacerii nevoilor intelectuale și religioase, și-ar fi luat regulile propriei conduite din patrimoniul
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
astfel acea experiență de comunicare constantă cu zeitatea oraculară și vindecătoare Înlăuntrul sfântului sălaș, Într-o ședere cu durata de doi ani care, datorită caracterului ei ieșit din comun, poate fi luată drept formulă paradigmatică a legăturilor puternice instaurate Între zeul protector și credincios În ambientul acelor culte iatromantice care au cunoscut un succes extraordinar În toată lumea elenistico-romană. Cultul eroului-medic, fiu al lui Apolloxe "Apollo", Înălțat de curând la rang divin, din locul originar de la Tricca, În Tesalia, este implantat, Încă
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
grecești și orientale cu o finalitate analoagă: dimensiunea iatrică, În dubla posibilitate a intervenției miraculoase instantanee și a diferitelor prescrieri medicale, se Îmbină cu cea oraculară, În forma privată a visului revelator obținut prin incubație. Credinciosului care doarme În interiorul sanctuarului zeul i se manifestă În formă directă sau prin diferite mijlociri și Îi dă indicații care, interpretate de personalul sacru, vor oferi Îngrijirea potrivită pentru fiecare caz. Devoțiunea și recunoștința credincioșilor, atestate de numeroasele inscripții de la Epidaur și din celelalte sanctuare
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
și Înfruntare Între păgâni și creștini (cf. Tertullian, De anima, 45-49; „Augustinianum” 1989), fenomenul oniric atinge la Aelius Aristide gradul maxim de putere. Intimul raport de familiaritate cu „mântuitorul” său se realizează, de fapt, În manifestarea din fiecare noapte a zeului care, reevocată În timpul veghii, discutată Îndelung și interpretată Împreună cu preoții și În cercul credincioșilor care stăteau În sanctuar formând un fel de „cenaclu” religios și literar totodată (Nicosia, 1979, 1984), reprezintă obiectul unei redactări scrise, un fel de jurnal impus
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
reevocată În timpul veghii, discutată Îndelung și interpretată Împreună cu preoții și În cercul credincioșilor care stăteau În sanctuar formând un fel de „cenaclu” religios și literar totodată (Nicosia, 1979, 1984), reprezintă obiectul unei redactări scrise, un fel de jurnal impus de zeu Însuși pentru a conserva amintirea intervențiilor sale taumaturgice. Aristides Îi Încredințează puterii salvatoare a lui Asclepiosxe "Asclepios" Întreaga lui existență, primind de la el nu numai alinare și, În cele din urmă, vindecare de Îngrozitoarele strâmtorări, greu de definit, care Îl
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
bun timpuriu din partea lui, să Îmi ciulesc urechile și să ascult, Între vis și realitate, cu părul zbârlit pe cap, să vărs lacrimi de bucurie și să simt ușoară povara minții (II, 32-33; Nicosia, 1984, p. 90). Izbăvirea garantată de zeu nu se limitează la sănătatea fizică, ci atinge Întreaga dimensiune existențială a credinciosului și, fără să se proiecteze În perspectivă escatologică, care rămâne cu totul străină intereselor oratorului nostru, Îi permite să Îl proclame pe Asclepiosxe "Asclepios" „stăpân al destinului
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
perspectivă escatologică, care rămâne cu totul străină intereselor oratorului nostru, Îi permite să Îl proclame pe Asclepiosxe "Asclepios" „stăpân al destinului său” (II, 36). Este vorba despre moira, mica „parte” a individului care se simte apărat de protecția personală a zeului; dar, În același timp, el, conform canoanelor henoteismului tipic al sentimentelor religioase ale epocii, poate fi aclamat ca Unicul (IV, 50), poate asuma o dimensiune cosmică amplă și se poate defini ca obiectul suprem al unei experiențe intelectuale de „unire
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
ca Unicul (IV, 50), poate asuma o dimensiune cosmică amplă și se poate defini ca obiectul suprem al unei experiențe intelectuale de „unire mistică”. Căci spune Aristidis: Și Într-o zi am auzit aceste cuvinte privind retorica și comunicarea cu zeul: intelectul trebuie să se Îndepărteze de ceea ce există și, după ce s-a Îndepărtat, să se unească cu zeul și, după ce s-a unit cu el, să se Înalțe deasupra condiției umane (IV, 52). Semn al răspânditei prezențe, În atmosfera spirituală
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
unei experiențe intelectuale de „unire mistică”. Căci spune Aristidis: Și Într-o zi am auzit aceste cuvinte privind retorica și comunicarea cu zeul: intelectul trebuie să se Îndepărteze de ceea ce există și, după ce s-a Îndepărtat, să se unească cu zeul și, după ce s-a unit cu el, să se Înalțe deasupra condiției umane (IV, 52). Semn al răspânditei prezențe, În atmosfera spirituală a secolului al II-lea, a unor elemente neoplatonice care - deși În ambientele culte acționează cu amploare și
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
ale vieții zilnice, nici să furnizeze doar rețete medicale, ci - pe linia oracolului teologic - oferă un răspuns la Întrebările fundamentale despre divin și despre om. Lui Glycon-Alexandru Îi pot fi adresate Întrebări despre soarta viitoare a sufletului și despre natura zeului (Alexandru, 43). O slabă vână neo-pitagoreică (Cumont, 1922) este perceptibilă acolo unde se profilează noțiunea metensomatozei (Alexandru, 33-34; 40 și 43) și mai ales În asimilarea lui Alexandru Însuși cu Pitagora (Alexandru, 4), implicită În felul de a arăta - În timpul
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
În raport cu marile teme ale fatalismului și libertății; În sfârșit, dar nu cea din urmă În ordinea importanței, componenta cultuală misterică, În interiorul căreia religiozitatea individului, prin evocarea simpatetică a Întâmplărilor divine, caută și dobândește acel contact imediat și acea familiaritate cu zeii capabili să Îl mulțumească pe deplin. 4. „Omul divin” și religio mentis pură: Apollonius din Tyanatc "4. „Omul divin” și religio mentis pură \: Apollonius din Tyana" Când Filostrat, În al doilea deceniu al veacului al III-lea d.Hr. (cca
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Aici se afirmă că singura formă de cult cu care poate fi cinstită divinitatea supremă este pura rugăciune interioară, care pornește de la „ceea ce este mai frumos În noi, adică intelectul” și, fără să treacă prin rostire, se Îndreaptă direct către „zeul mare și superior tuturor lucrurilor”. Se configurează acea structură piramidală a divinului care, fiind explicită În textul paralel al lui Porphyrios, ce Îi evocă diferitele nivele, de la zeul suprem, la zeii inteligibili și la cei cosmici, caracterizează „teologia grecilor” (cf.
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
adică intelectul” și, fără să treacă prin rostire, se Îndreaptă direct către „zeul mare și superior tuturor lucrurilor”. Se configurează acea structură piramidală a divinului care, fiind explicită În textul paralel al lui Porphyrios, ce Îi evocă diferitele nivele, de la zeul suprem, la zeii inteligibili și la cei cosmici, caracterizează „teologia grecilor” (cf. Eusebiu, Praeparatio evangelica, IV, 51, 1-2) În primele veacuri ale Imperiului. Această teologie, care, În diferite moduri și cu diverse implicații, se leagă de principalele formule doctrinare ale
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
fără să treacă prin rostire, se Îndreaptă direct către „zeul mare și superior tuturor lucrurilor”. Se configurează acea structură piramidală a divinului care, fiind explicită În textul paralel al lui Porphyrios, ce Îi evocă diferitele nivele, de la zeul suprem, la zeii inteligibili și la cei cosmici, caracterizează „teologia grecilor” (cf. Eusebiu, Praeparatio evangelica, IV, 51, 1-2) În primele veacuri ale Imperiului. Această teologie, care, În diferite moduri și cu diverse implicații, se leagă de principalele formule doctrinare ale timpului și Își
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
interesul pentru dimensiunea etică și religioasă. Filozoful, mai mult decât un pur speculativ, este un „Înțelept” ce tinde spre dobândirea adevărului Într-o tensiune etică, intelectuală și religioasă În același timp, având drept obiectiv purificarea și atingerea acelei „asimilări” a Zeului În „asemănarea” pe care Platon o arăta deja În Theaetetos drept scop ultim de urmărit pentru dobândirea unei desăvârșiri care, În același timp, este eudaimonìa („beatitudine”). Date fiind aceste premise, se Întrevede un alt aspect ulterior al rolului hotărâtor asumat
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
a Împăratului Iulian, cu tentativa paralelă de restaurare a practicilor religioase păgâne, supuse, alături de fundamentele mitice legate de ele, unui proces de reinterpretare substanțială În lumina unor principii ale spiritualismului platonic (Imn către Regele Soarexe "Soare", Imn către Mamaxe "Mama" zeilor). În sfârșit, recuperarea practicilor teurgice În linia ce merge de la Iamblichos la Proclus exprimă Într-o manieră mai evidentă voința de a Înzestra păgânismul - Înțeles ca albie comună În care puteau converge diferitele și diversificatele curente religioase ale numeroaselor contexte
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
meșteșuguri nu au nici o valoare Împotriva luminii limpezi a rațiunii ce Îl călăuzește pe Înțelept În efortul lui de purificare etică și de unire contemplativă cu divinitatea. În același timp, filozoful nu admite că rugăciunile i-ar putea influența pe zei, nici că ar putea să se substituie purificării morale și intelectuale. b) Porphyrios (cca 232-300 d.Hr.) Fundamentele etice și intelectualiste ale religiozității plotiniene au exercitat o influență hotărâtoare și profundă asupra discipolului și continuatorului, al cărui iter cultural și
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]