24,608 matches
-
funcția de adjunct al șefului Inspectoratului General al Miliției. A fost înaintat la gradul de general-maior - cu o stea și numit în funcția de adjunct al șefului Inspectoratului General al Miliției, pe care a îndeplinit-o până în decembrie 1989. În dimineața zilei de 18 decembrie, Elenă Ceaușescu a dat dispoziție generalului Constantin Nuță să transporte la București cca. 40 de cadavre aflate la morga Spitalului Județean din Timișoara. El l-a informat pe generalul Coman, care a stabilit, împreună cu generalii Emil
Velicu Mihalea () [Corola-website/Science/312840_a_314169]
-
și , un plan pentru scoaterea cadavrelor de la morgă și transportarea lor la București. Împreună cu superiorul sau ierarhic, gen. Constantin Nuță, el s-a ocupat cu ștergerea urmelor măcelului de la Timișoara. Generalii Nuță și Mihalea s-au prezentat la ora 10 dimineață la Spitalul Județean. Din dispoziția lor, o echipă de ofițeri de miliție sub conducerea colonelului Ghircoiaș Nicolae a realizat verificarea cadavrelor și trierea lor, apoi în seara aceleiași zile au introdus 43 de cadavre în saci de plastic, apoi le-
Velicu Mihalea () [Corola-website/Science/312840_a_314169]
-
4:15), autoizoterma plină cu cadavre a plecat spre București, fiind însoțită de un autoturism al Miliției Timișoara. Cele 43 de cadavre au fost arse la Crematoriul "Cenușă" din București în cursul nopții de 19/20 decembrie 1989, apoi în dimineața următoare cenușă rezultată a fost aruncată într-o gură de canal de pe raza comunei Popești-Leordeni. La 20 decembrie 1989, cei doi generali au fost trimiși la Arad, unde, din Hotelul Parc, au condus operațiunile de reprimare. În acel oraș au
Velicu Mihalea () [Corola-website/Science/312840_a_314169]
-
Popești-Leordeni. La 20 decembrie 1989, cei doi generali au fost trimiși la Arad, unde, din Hotelul Parc, au condus operațiunile de reprimare. În acel oraș au murit în decembrie 1989 nouăsprezece persoane. După ce devenise evident că Revoluția va izbândi, în dimineața zilei de 23 decembrie 1989 cei doi generali au luat trenul de la Arad spre București, dar au fost arestați la Deva și duși la sediul unui regiment de geniu din acest oraș. Acolo ei au fost urcați într-un elicopter
Velicu Mihalea () [Corola-website/Science/312840_a_314169]
-
niciuna dintre problemele războiului și dorea ca prin ocuparea Greciei, o țară care părea ușor de învins, să obțină o victorie comparabilă cu cele ale germanilor. Pe 15 octombrie 1940, Mussolini și consilierii săi au decis să atace Grecia. În dimineața zilei de 28 octombrie, ambasadorul italian Emmanuel Grazzi i-a prezentat lui Metaxas un ultimatum, prin care erau pretinse dreptul la liberă trecere a trupelor italiene și ocuparea unor „obiective strategice” nespecificate de pe teritoriul Greciei. Metaxas a respins ultimatumul (refuzul
Bătălia Greciei () [Corola-website/Science/312794_a_314123]
-
6 aprilie, armatele terestre germane au invadat Grecia, în timp ce Luftwaffe a început un bombardament intens împotriva Belgradului. Corpul al 40-lea Panzer - care ar fi trebuit să atace Grecia din sudul Iugoslaviei - și-a început atacul la ora 5:30 dimineață. Tancurile germane au traversat frontiera bulgară prin două puncte distincte. Până în dimineața zilei de 8 aprilie, Divizia I SS Adolf Hitler a cucerit Prilep, întrerupând linia ferată Belgrad - Salonic și izolând Iugoslavia de restul Aliaților. Germanii cuceriseră o poziție care
Bătălia Greciei () [Corola-website/Science/312794_a_314123]
-
un bombardament intens împotriva Belgradului. Corpul al 40-lea Panzer - care ar fi trebuit să atace Grecia din sudul Iugoslaviei - și-a început atacul la ora 5:30 dimineață. Tancurile germane au traversat frontiera bulgară prin două puncte distincte. Până în dimineața zilei de 8 aprilie, Divizia I SS Adolf Hitler a cucerit Prilep, întrerupând linia ferată Belgrad - Salonic și izolând Iugoslavia de restul Aliaților. Germanii cuceriseră o poziție care le permitea continuarea ofensivei pe mai multe direcții. În dimineața zilei de
Bătălia Greciei () [Corola-website/Science/312794_a_314123]
-
distincte. Până în dimineața zilei de 8 aprilie, Divizia I SS Adolf Hitler a cucerit Prilep, întrerupând linia ferată Belgrad - Salonic și izolând Iugoslavia de restul Aliaților. Germanii cuceriseră o poziție care le permitea continuarea ofensivei pe mai multe direcții. În dimineața zilei de 9 aprilie, generalul Stumme și-a deplasat forțele la nord de Monastir, pregătindu-le pentru forțarea graniței elene pe direcția Florina. O asemenea manevră amenința trupele grecești din Albania și pe cele ale „Forței W” din Edessa și
Bătălia Greciei () [Corola-website/Science/312794_a_314123]
-
german de tancuri împotriva unui atac iugoslav dinspre centrul țării, Divizia a 9-a Panzer a înaintat spre vest pentru a face legătura cu italienii la granița albaneză. Divizia a 2-a Panzer a intrat în Iugoslavia din est în dimineața de 6 aprilie și a avansat spre apus prin valea râului Struma. Tancurile germane au întâmpinat o rezistență redusă, dar înaintarea lor a fost încetinită de dinamitările drumurilor și podurilor, minarea punctelor de trecere și de noroi. Cu toate acestea
Bătălia Greciei () [Corola-website/Science/312794_a_314123]
-
au croit drum în forță prin munți, depășind Divizia a 19-a motorizată elenă staționată la sud de lacul Dojran. În ciuda numeroaselor întârzieri provocate de drumurile proaste de munte, o unitate avansată a blindatelor germane a intrat în Salonic în dimineața zilei de 9 aprilie. Cucerirea Salonicului s-a făcut fără luptă din cauza colapsului Armatei a 2-a elene. Linia Metaxas era apărată de trei divizii elene sub comanda generalului locotenent Konstantinos Bakopoulos. Linia defensivă se întindea pe aproximativ 170 de
Bătălia Greciei () [Corola-website/Science/312794_a_314123]
-
erau plasate pe frontieră, au continuat să lupte, iar unele au reușit să se deplaseze spre porturile Mării Egee și au fost evacuate pe calea apei. Corpul al 30-lea de infanterie germană de pe flancul stâng și-a atins obiectivele în dimineața zilei de 8 aprilie, când Divizia a 164-a din componența sa a cucerit orașul Xanthi. Divizia a 50-a a înaintat spre râul Nestos, pe malurile căruia a ajuns împreună cu Divizia a 164-a pe 9 aprilie. În aceeași
Bătălia Greciei () [Corola-website/Science/312794_a_314123]
-
pe malurile căruia a ajuns împreună cu Divizia a 164-a pe 9 aprilie. În aceeași zi, Armata a II-a elenă a capitulat ca urmare a colapsului liniilor defensive grecești de la est de râul Axios. Mareșalul german List aprecia în dimineața zilei de 9 aprilie că datorită înaintării rapide a unităților sale mobile, Armata a 12-a se afla într-o poziție favorabilă pentru cucerirea Greciei centrale prin spargerea liniilor elene de pe malul râului Axios. Pentru îndeplinirea acestor obiective, mareșalul a
Bătălia Greciei () [Corola-website/Science/312794_a_314123]
-
de lovire a inamicului prin breșa de la Monastir. Pentru continuarea atacului, List a format două grupuri de asalt: unul estic, sub comanda Corpului al 18-lea vânători de munte și unul vestic, condus de Corpul al 40-lea Panzer. Până în dimineața zilei de 10 aprilie, Corpul al 40-lea Panzer încheiase pregătirile pentru continuarea ofensivei și a reluat înaintarea în direcția Kozani. În ciuda tuturor așteptărilor, breșa de la Monastir a rămas deschisă, iar germanii au exploatat această greșeală tactică. Primul contact cu
Bătălia Greciei () [Corola-website/Science/312794_a_314123]
-
ziua următoare, regimentul SS a executat misiuni de cercetare, iar la lăsarea serii, a lansat un atac frontal împotriva trupelor aliate care apărau pasul. După o serie de lupte grele, germanii au reușit să înfrângă rezistența trupelor din defensivă. Până în dimineața zilei de 14 aprilie, elementele avansate ale Diviziei a 9-a Panzer au ajuns la Kozani. Trupele comandate de Wilson erau în pericol să fie încercuite de atacul germanilor care înaintau dinspre Salonic și a blindatelor care înaintau dinspre Monastir
Bătălia Greciei () [Corola-website/Science/312794_a_314123]
-
și trebuia să se retragă prin Domokos spre Termopile. Freyberg urma să conducă retragerea „Forței Allen”, care urma să se deplaseze pe aceeași rută cu neozeelandezii. Trupele Commonwealthului au fost supuse atacurilor continue din partea germanilor pe tot timpul retragerii. În dimineața zilei de 18 aprilie, luptele pentru controlul cheilor râului Pineios s-au încheiat. Germanii au traversat râul în bărci gonflabile și au reușit să anihileze batalionul neozeelandez. Pe 19 aprilie, avangarda Corpului al 18-lea vânători de munte germani a
Bătălia Greciei () [Corola-website/Science/312794_a_314123]
-
de coastă, în vreme ce Mackay urma să apere satul Brallos. După luptă, Mackay a declarat: „N-am visat la evacuare. Gândeam că vom rezista două săptămâni și vom fi învinși de forțele copleșitoare”. Când s-a primit ordinul de retragere în dimineața zilei de 23 aprilie, s-a luat decizia ca fiecare dintre cele două poziții menționate mai sus să fie apărată doar de câte o brigadă. Acestea au fost brigada a 19-a australiană și a 6-a neozeelandeză. Germanii au
Bătălia Greciei () [Corola-website/Science/312794_a_314123]
-
a organizat un ultim obstacol în fața înaintării germane spre Atena. Batalionul de motocicliști al Diviziei a 2-a Panzer a primit sarcina ocolirii prin flanc a ariergărzii britanice. Motocicliștii germani au avut de înfrânt doar o rezistență slabă, iar în dimineața zilei de 27 aprilie 1941, primii germani intrau în Atena. La scurtă vreme, în Atena intrau și restul trupelor germane - tancuri, vehicule blindate și infanterie. Germanii au reușit să cucerească o mare cantitate de produse petroliere - benzină, țiței și lubrifianți
Bătălia Greciei () [Corola-website/Science/312794_a_314123]
-
supravegherea fratelui reginei, Anthony Conte de Rivers, un savant remarcabil, și într-o scrisoare trimisă de Eduard al IV-lea, acesta stabilea condițiile precise pentru creșterea fiului său și pentru gestionarea gospodăriei sale. Prințul trebuia să "se trezească în fiecare dimineață la o oră convenabilă, în funcție de vârstă lui". Ziua lui începea cu utrenia și apoi cu slujba, pe care trebuie să o primească mereu. După micul dejun, activitatea de educare a prințului avea să înceapă cu o învățare virtoasă. Cină se
Eduard al V-lea al Angliei () [Corola-website/Science/312843_a_314172]
-
îmbrăcat extravagant ca rege al Persiei. În 1664, Minette dă naștere unui alt copil la Fontainebleau; un fiu dorit care primește titlul de Duce de Valois. Filip i-a scris cumnatului său, Carol al II-lea al Angliei, "în această dimineață sora ta a născut un băiat. Copilul pare a fi sănătos." Cu toate acestea, fiul a murit în 1666 de convulsii; cu câteva ore înainte de deces a fost botezat Philippe Charles d'Orléans. Pierderea micului duce de Valois a afectat
Filip al Franței, duce de Orléans () [Corola-website/Science/312841_a_314170]
-
confruntare importantă din Războiul celei de-a Cincea Coaliții, opunând armata austriacă a arhiducelui Arhiducele Carol al Austriei, unei armate franceze superioare numeric, sub conducerea Împăratului Napoleon. Bătălia s-a încheiat cu victoria francezilor. După importanta victorie de la Eckmühl, în dimineața zilei de 23 aprilie 1809, mareșalul Berthier îl informează pe Împăratul Napoleon asupra mișcărilor austriece, aflați în plină retragere. După o acțiune secundară de cavalerie prin care austriecii încearcă să protejeze retragerea armatei, mareșalii francezi Lannes și Davout își aduc
Bătălia de la Ratisbona () [Corola-website/Science/312851_a_314180]
-
2003; idem, în Tribuna, nr. 13/2003; Al. Cistelecan, în Cuvîntul, aprilie 2003; idem, Al doilea top, Editura Aula, Brașov, 2004; Victoria Milescu, în Steaua, nr. 1-2/2003; Dan Cristea, în Ziua literară, 15 mai 2004; idem, în Luceafărul de dimineață, nr. 5/2011; Dumitru Radu Popa, în Lumea liberă, New York, nov. 2004; idem, în Vatra, nr. 5/2006; idem, în Viața Românească, nr. 12/2007; Anca Diana Scarlat, în Cuvîntul, nr. 8/2004; Alex Ștefănescu, în România literară, nr. 17
Liviu Georgescu () [Corola-website/Science/312934_a_314263]
-
în România literară, nr. 30/2005; Dan Bogdan Hanu, în Convorbiri literare, nr. 11/2005; Iulian Boldea, în Vatra, nr. 5/2006; Horia Gârbea, în Ramuri, nr. 11/2007; idem, în Săptămîna financiară, 5 sept. 2008; idem, în Luceafărul de dimineață, nr. 41/2010; Cristina Timar, în Vatra, nr. 12/2007; Tiberiu Stamate, în România literară, nr. 46/2007; Nicolae Manolescu, Istoria critică a literaturii române, Editura Paralela 45, Pitești, 2008; Paul Aretzu, în Ramuri, nr. 9/2008; Vasile Dan, în
Liviu Georgescu () [Corola-website/Science/312934_a_314263]
-
până la moartea sa. William, cel de-al treilea fiul a lui George III și fratele mai mic al regelui George IV, a fost ultimul rege și penultimul monarh din Casa de Hanovra. William s-a născut în primele ore ale dimineții de 21 august 1765 la Casa Buckingham, ca al treilea copil al regelui George III și al reginei Charlotte. El avea doi frați mai mari, George și Frederick, și nu era de așteptat să moștenească coroana. A fost botezat la
William al IV-lea al Regatului Unit () [Corola-website/Science/312922_a_314251]
-
Lady de L'Isle, la naștere în aprilie 1837. Regina Adelaide a stat cu devotament alături de soțul ei, neculcându-se timp de mai mult de zece zile. William al IV-lea a murit de insuficiență cardiacă în primele ore ale dimineții de 20 iunie 1837, la Castelul Windsor, unde a fost îngropat. Cum nu a avut copii legitimi în viață, coroana Regatului Unit a trecut Prințesei Victoria de Kent, singurul copil al lui Eduard Augustus, Duce de Kent, al patrulea fiu
William al IV-lea al Regatului Unit () [Corola-website/Science/312922_a_314251]
-
de vedere vizual din filmul "Gattaca" și, exact ca și piesă, este o ilustrare a tipului de slujba plictisitoare „de la nouă la cinci”. Filmat într-o clădire cu aspect futuristic, clipul prezintă un grup de funcționari sosind la slujba de dimineață, în șir regulat și cu fetele golite de orice expresie, în timp ce pe cer se poate vedea o rachetă misterioasă ce decolează. În cadrele următoare, tinerii sunt arătați muncind fără pauză la niște liste cu numere care sunt făcute fâșii imediat ce
Slave to the Wage () [Corola-website/Science/312976_a_314305]