24,310 matches
-
Leahu a fost înmormântat la Cimitirul Eternitatea din Iași. REFERIRI EXTRASE: -BUSUIOC, NICOLAE, Scriitori ieșeni contemporani, Editura Junimea Iași, 1997, p. 230-231 -BUSUIOC, NICOLAE, Scriitori și publiciști ieșeni contemporani. Dicționar, Ed. Vasiliana ’98, Iași, 2002, p. 254 -LĂCĂTUȘU, GLORIA, Casa glasurilor noastre. Radio Iași - 55 de ani, Ed. Cronica Iași 1996, p.134 ARTICOLE: -DINCĂ, MILICĂ, Victor Leahu - in memoriam (2 septembrie 194012 aprilie 2002), „Dacia literară”, nr. 45 (2/2002), p.53 LEIBOVICI, MAX (1919-2000) MEDIC Distins pedagog și cercetător
Personalităţi ieşene by IoanTimofte () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91513_a_93222]
-
de apariție care poate fi un mesager. Fără doar și poate are o legătură strânsă cu natura înconjurătoare, legătură care îmi pare aproape o relație de prietenie și respect reciproc. Alfonso face parte din natură și drept urmare ascultă și respectă glasul pădurii. Pădurea, la rândul ei, îl recunoaște drept prieten și îl protejează într o oarecare măsură. Dacă stau bine și mă gândesc, această relație ar trebui să existe la toate ființele umane. Din păcate, însă, mulți dintre noi ne-am
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
de Don Agustin Rivas, șamanul bătrân și faimos cu ținută a la Gandalf cel Alb (cu excepția pălăriuței țuguiate, înlocuite de o coroană argintie). Chiar și cincizeci de dolari mi se pare exagerat, o sută și cincizeci m-a lăsat fără glas. Don Agustin a apărut drept imaginea perfectă a fantasmei șamanice, prin îmbrăcăminte, atitudine ușor diferită de ceilalți, vocea înceată și înțeleaptă. Unii s-au lăsat prinși de imaginea magnetizantă, l-au privit cu adulație și au decis să plătească suma
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
stâng și cu o eșarfă pe care o avea la gât, a reușit să facă semn unui TIR ce venea spre noi cu mare viteză. (Era noapte și având farurile avariate, mașina nu mai era vizibilă). Soția mea striga cu glas tare: “Ieși afară că vine TIR-ul, ieși afară că vine TIR-ul!” Dar eu nu înțelegeam ce zice. Foarte greu am reușit să ies din mașină, pentru că nu înțelegeam poziția în care mă aflam ca să pot deschide portiera, mașina
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
Tânărul își aruncă ochii mari și strălucitori peste cei aproape 10.000 de ascultători și deschise o Biblie mică, în timp ce camerele de luat vederi și aparatele de filmat se îngrămădeau în fața microfoanelor. Șeful delegației citi rar și cu emoție în glas, un singur verset și anume: Isaia 11,11: ,,În același timp, Domnul Își va întinde mâna a doua oară, ca să răscumpere rămășița poporului Său, risipit în Asiria și în Egipt, în Patmos și în Etiopia, la Elam, la Șinear și
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
se supunea ei. Atunci l-am întrebat: “Mai sunt și alți oameni ca tine? Spune, ca să trimitem să vină aici!” Cu o ultimă sforțare, omul alb scoase o hârtie, scrise o adresă și câteva rânduri, iar apoi ne spuse cu glas stins: “Trimiteți pe cineva cu această hârtie!” Atunci, unul dintre noi se crestă la brațul drept, luă sânge și sigilă hârtia. Omul alb muri, iar scrisoarea ajunse la adresa indicată. Într-o dimineață, această scrisoare, care purta sigiliul roșu de sânge
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
versetele 1-4 se spune: „Neprihăniților, bucurați-vă în Domnul! Oamenilor fără prihană le șade bine cântarea de laudă. Lăudați pe Domnul cu arfa, lăudați-L cu alăuta cu zece coarde. Cântați-I o cântare nouă! Faceți să răsune coardele și glasurile voastre! Căci Cuvântul Domnului este adevărat, și toate lucrările Lui se împlinesc cu credincioșie.” În aceeași perioadă, mai precis în luna aprilie, având în vedere necesitatea și importanța muzicii în evanghelizare, l-am invitat pe fratele pastor Gabi Vasilescu pentru
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
fost niciodată în viața mea. Dar mulțumesc lui Dumnezeu că a fost cu mine, L-am simțit alături atunci când eram în clipele cele mai grele; am strigat către Domnul și, ca și psalmistul David, pot spune că El a ascultat glasul cererilor mele. A trimis persoane speciale care m-au încurajat, și astfel am putut rămâne lângă Domnul. Mi-au trimis scrisori, mesaje, telefoane și chiar m-au vizitat. M-am liniștit atunci când am primit câteva rânduri pe care le voi
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
și planurile Tale pentru mine: nimeni nu se poate asemăna cu Tine. Aș vrea să le vestesc și să le trâmbițez, dar numărul lor este prea mare, ca să le povestesc. Pleacă-Ți urechea, Doamne, la rugăciunea mea, ia aminte la glasul cererilor mele! Te chem în ziua necazului meu, căci m-asculți. Nu lăsa pradă fiarelor sufletul turturelei Tale și nu uita pe vecie viața nenorociților Tăi! Ai în vedere legământul! Căci locurile dosnice din țară sunt pline de bârloguri de
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
Din nefericire, actualmente se întâmplă lucruri pe care Ellen G. White le-a prevăzut cu aproape 150 de ani în urmă: “Sunt unii care aplică principiul: “condu sau distruge!”. În posturi sfinte ar trebui să fie persoane care să reprezinte Glasul lui Dumnezeu către popor!” (Evenimentele ultimelor zile, 34). Am încredințarea că Dumnezeu va pune totul în ordine. El are o biserică - Filadelfia - care nu este încă biruitoare dar este luptătoare. Îmi pare rău că există membri cu defecte mari, că
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
Eeei, fac un vas mic pentru tine și mama ca să mâncați atunci când am să cresc” - a răspuns copilul, după care s-a întors la munca sa. Cuvintele i-au lovit în suflet pe cei doi părinți încât au rămas fără glas. Lacrimile au început să curgă șuvoi pe obrajii lor. Atunci au înțeles ce au de făcut. În acea seară, tatăl băiețelului l-a luat de mână pe bunicul și l-a condus la masa familiei. De atunci bătrânul a mâncat
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
lor de a munci în pereche când vor ajunge buni de jug. Stăpânul lor, Costache Gheorghiu, stătea pe o buturugă de stejar bătrân ce căzuse doborât de vânt, și privea în preajmă la frumusețea pădurilor, a cerului albastru închis, ascultând glasurile păsărilor ce parcă ridicau imn de slavă spre Dumnezeu pentru bunătățile ce le lăsase pe pământ. Asculta glasul cucului pe care îl plătise cu un bănuț de argint, după datina pământului. Costache Gheorghiu era un om înalt, uscățiv, destul de zvelt
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
o buturugă de stejar bătrân ce căzuse doborât de vânt, și privea în preajmă la frumusețea pădurilor, a cerului albastru închis, ascultând glasurile păsărilor ce parcă ridicau imn de slavă spre Dumnezeu pentru bunătățile ce le lăsase pe pământ. Asculta glasul cucului pe care îl plătise cu un bănuț de argint, după datina pământului. Costache Gheorghiu era un om înalt, uscățiv, destul de zvelt. Era șaten cu ochii căprui și un păr castaniu, cam răruț deasupra frunții. în dimineața aceea purta o
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
aproape inexistentă la sate. îi pare rău îndeosebi de Costică și Elena care trecuseră de doi ani, deci scoși oarecum din greutăți și care astăzi ar fi avut unsprezece ani, Costică iar Elena, șase. își șterse lacrimile și îngână cu glas scăzut „Dumnezeu să-i ierte și să-i așeze în ceata îngerilor, că tare mult i-am iubit”. Tot gândind la viața lor și amintindu-și tot felul de întâmplări și oameni, a terminat de desfăcat știuleții de porumb, a
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
simținduse și el oarecum vinovat de acest lucru. Mergând spre ușa bunicilor privi spre zarzăr ale cărui fructe dăduseră în pârgă, dar Mihăiță cunoștea din proprie experiență că sunt încă destul de acre. Urcă treptele spre ușa casei apoi întrebă cu glas tare dacă sunt acasă și la răspunsul afirmativ, deschise cu atenție ușa să intre Emilia care ținea cu amândouă mâinile oala cu lapte, oală tot din pământ ars dar mai încăpătoare decât suratele lor de un litru și jumătate și
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
a o aprinde, adică potrivindu-i fitilul să stea drept, ca flacăra să fie rotundă, fără colțuri, că se afumă sticla de lampă. Turnase gaz în lampă, la picioarele sale se vedea bidonul. − Bună seara, bunicilor, spuseră cei doi întrun glas, privind cum bunicul Ion pregătea lampa iar bunica Ruxanda strânse de pe masă străchinile ca să facă loc pentru oala cu lapte adusă de nepoți. − V-a trimis mamă-ta la noi cu lapte, ai? Să-i spuneți Mariei că-i mulțămim
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
multă vreme și Maria cu Costache ajunseră la casa „didiladeal” a părinților. Maria luase cu dânsa și așternuturile de pat ce le cususe Emilia pentru bunici, întrucât de ceva vreme ea deprinsese croitoria de la un evreu din Pungești. Auzindu-le glasurile, Ion Gheorghiu le deschide ușa și după ce răspunse la binețe, îi pofti să se așeze pe scaune sau pe pat, cum lea fi voia. După câteva întrebări și răspunsuri privind mersul treburilor zilnice, Ion dă glas spunându-le de ce i-
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
din Pungești. Auzindu-le glasurile, Ion Gheorghiu le deschide ușa și după ce răspunse la binețe, îi pofti să se așeze pe scaune sau pe pat, cum lea fi voia. După câteva întrebări și răspunsuri privind mersul treburilor zilnice, Ion dă glas spunându-le de ce i-au chemat: „Apăi Costache și dumneatale Maria, noi suntem destul de bătrâni și bolnavi, mai ales Ruxanda care deabia merge pe picioare și din ce în ce mai des o scutură frigurile, de trebuie să stea mai mult în pat. Avem
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
să cârtească. Le-am chemat și pe ele să vină să audă ce hotărâre am luat, dar nu au vrut să vină că li-i teamă să nu se molipsească de tot felul de boli”, rosti cu oarecare ironie în glas Ruxanda. Costache și Maria ascultaseră vorbele bătrânilor, bucuroși că aceștia îi răsplăteau pentru grija cu care îi înconjurau dar, temându-se în sinea lor că dania părintească va stârni și mai puternic ura și invidia celor două surori. Maria, cu
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
la treabă, Mă rog matale, dă-mi ceva să mănânc câtă vreme mai vorbesc cu bunica. Maria care ținea în brațe pe Săndel, îl așeză pe un scăunel mic aproape de bunica, ce-l mângâia cu dragoste pe păr, spunând cu glasul scăzut „flăcăul bunicăi, flăcău, să crești mare, harnic și deștept ca frate-tu” apoi răspunse întrebărilor puse de nepot: − Apăi, măi băiete, am venit cu căruța lui feciorumeu Ghiță, am coborât din Cursești-Deal ieri, am dormit az-noapte la ei. Apăi
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
Noul venit este poftit să se așeze la masa lor, și-i puseră un pahar de vin în față. Costache era bucuros, nădăjduind că profesorul Costin va da răspunsuri amănunțite frământărilor lor iar cumnatul Ghiță Cocuz chiar deschise vorba dând glas nedumeririlor lor. Obișnuit să fie întrebat și să dea răspunsuri, profesorul începu să cuvânteze: „Da, domnilor, țara a fost și se află într-o situație grea; motivul acestei situații care trebuie cunoscut de oricare om din această țară este că
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
ușă. Ceilalți mai aduseră din nou mulțumiri gazdelor pentru masa bogată iar moș Negruș și Costache ieșiră și ei după Ghiță. în sălița dintre cele două odăi, mama Elena ferindu-se să nu fie auzită de copii o întrebă, cu glasul scăzut, pe fiică-sa: − Dar tu ce ai de gând să mai faci Marie, că te văd iar „borțoasă”? − Ce-o vrea Dumnezeu, mamă, că eu mă supun voinței Lui și...lui Costache; − Ei, Marie, Marie, în timpurile de azi
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
lipsești, mamă... Doamne, să ne ierți dacă am greșit față de ea și să ne întărești, să trăim după pilda ei și primește-o printre cei drepți, că tare mult bine ne-a făcut, Doamne!” încet-încet se liniști, și rosti cu glas blajin, făcându-și o cruce mare: „Dumnezeu s-o ierte și s-o odihnească în pace” apoi aprinse pe rând cele patru lumânări mari, din ceară de albine curată și le așeză la colțurile sicriului, puse una și în sfeșnicul
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
în dangătele clopotului bisericii. A urmat ritualul bine cunoscut, s-au citit ecteniile și evangheliile, s-au dat podurile de pomană iar când s-a ajuns la biserică s-a citit ultima evanghelie. Când preotul și dascălii au cântat, cu glasuri înalte și tânguitoare , tristul tropar, „veșnica ei pomenire”, plânsul celor de față s-a întețit, nici măcar bărbații mai tari de fire nu s-au putut stăpâni. După încheierea slujbei, preotul a vorbit, cu frumoase cuvinte, despre cea care a fost
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
poate primi pe frățiorul ei Săndel, că nu a împlinit vârsta de cinci ani. Copilul care era și el de față, supărat că nu este primit, începu să recite o poezioară pe care o învățase de la soră-sa. Anunță cu glasul tare titlul, „Drapelul”, și începu să turuie iuteiute, ca să nu fie întrerupt: „De-l vezi trecând, ridică-ți fruntea/ șiascultă glasul de fanfară/ și de-ai simți că te-nfioară/ Să-ți amintești în clipa-aceea/ Că ești român și ai o
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]