23,551 matches
-
este de un interes unic pentru cunoașterea atmosferei spirituale a antichității târzii, mai precis pentru cunoașterea complexului de operații ce au scopul să stabilească un contact direct cu realitatea divină ca Încununare și realizare supremă a idealului platonic de „asimilarea Zeului”. O definiție a „artei divine” ce se Întemeiază pe faimoasele Oracole caldeene ale lui Iulian Teurgul, care a trăit sub Marcus Aurelius, este de ajuns să exprime semnificația religioasă a unei practici pe care Iamblichos și toți autorii care au
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
pe care Iamblichos și toți autorii care au Înțeles să i se asocieze o disting net de magia vulgară și o consideră ca pe suprema afirmare a tensiunii spre divin: ...Îndeplinirea acțiunilor inexprimabile și Împlinite Într-un mod vrednic de zei și mai presus de orice intelecție și puterea simbolurilor fără glas, pe care numai zeii le pot Înțelege, Înfăptuiesc acțiunea teurgică (De mysteriis, II, 11, 96; Sodano, 1984, p. 113). d) Proclus (412-485 d.Hr.) Decisivă apare influența lui Iamblichos
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
net de magia vulgară și o consideră ca pe suprema afirmare a tensiunii spre divin: ...Îndeplinirea acțiunilor inexprimabile și Împlinite Într-un mod vrednic de zei și mai presus de orice intelecție și puterea simbolurilor fără glas, pe care numai zeii le pot Înțelege, Înfăptuiesc acțiunea teurgică (De mysteriis, II, 11, 96; Sodano, 1984, p. 113). d) Proclus (412-485 d.Hr.) Decisivă apare influența lui Iamblichos asupra lui Proclus, figură de Însemnătate proeminentă În tradiția neoplatonică, al treilea scolarh al școlii
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
divinitatea se Îmbină cu Încrederea totală În eficacitatea artei teurgice. Ea este mijloc de purificare a trupului pneumatic asumat de suflet În coborârea lui spre materie. În acest fel, sufletul se obișnuiește cu condiția de imaterialitate și cu unirea cu zeii. Acestea sunt figurile diferitelor panteonuri tradiționale față de care Proclus manifestă cea mai adâncă devoțiune, Înțelese ca expresii ale acelei unice esențe divine care Își are prima origine În Unu, inefabil și incognoscibil. La acest Unu omul aderă cu o credință
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
În India), care și-ar fi asumat, la rândul lor, trăsături și prerogative ale altor divinități ca, de exemplu, indo-iranianul Indraxe "Indra" și Zurvan, Timpul. H.S. Nyberg (1938, pp. 52 sqq.) consideră că mai ales Mithra ar fi putut fi zeul principal al unei religii concurente cu cea a lui Mazd³xe "Mazda>" sau Ahura Mazd³; S. Wikander (1941) o vede pe Vayu, divinitate, cu trăsături războinice, a spațiului atmosferic, intermediar Între pământ și cer, zeul suprem al unui cult oriental; pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
ales Mithra ar fi putut fi zeul principal al unei religii concurente cu cea a lui Mazd³xe "Mazda>" sau Ahura Mazd³; S. Wikander (1941) o vede pe Vayu, divinitate, cu trăsături războinice, a spațiului atmosferic, intermediar Între pământ și cer, zeul suprem al unui cult oriental; pentru G. Widengren (1968, pp. 174 sqq.) Zurvan (Zurw³nxe "Zurwa>n" În pahlavi) este marele zeu al timpului și al destinului, situat În fruntea panteonului unei străvechi religii iraniene occidentale, ai cărei preoți ar fi
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
S. Wikander (1941) o vede pe Vayu, divinitate, cu trăsături războinice, a spațiului atmosferic, intermediar Între pământ și cer, zeul suprem al unui cult oriental; pentru G. Widengren (1968, pp. 174 sqq.) Zurvan (Zurw³nxe "Zurwa>n" În pahlavi) este marele zeu al timpului și al destinului, situat În fruntea panteonului unei străvechi religii iraniene occidentale, ai cărei preoți ar fi putut fi la origine din tribul sacerdotal med al Magilor (cu zurvanismului au fost puse apoi În legătură Misterele lui Mithra
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
inițial non-zoroastriene, adaptate apoi, mai mult sau mai puțin bine, de preoți mai mult sau mai puțin fideli Învățăturii profetului și spiritului accentuat etic al noii religii. Cât despre Mazd³xe "Mazda>", nu este clar dacă a existat sau nu un zeu numit astfel Înainte de Zoroastruxe "Zoroastru" (vezi Boyce, 1975a, pp. 48 sqq.), dar concepția despre divinitate așa cum apare În G³th³ (cf., mai jos, subcapitolul 2.1) a fost cu siguranță creația originală a profetului. Unic și creator, zeul gathic este caracterizat
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
sau nu un zeu numit astfel Înainte de Zoroastruxe "Zoroastru" (vezi Boyce, 1975a, pp. 48 sqq.), dar concepția despre divinitate așa cum apare În G³th³ (cf., mai jos, subcapitolul 2.1) a fost cu siguranță creația originală a profetului. Unic și creator, zeul gathic este caracterizat În special prin relația sa cu Așaxe "Așa", „Adevărul”, emanația sa și, În același timp, unul dintre cele două principii contrare Între care aleg cele două spirite (Gershevitch, 1964, pp. 12 sqq.; cf. mai jos, subcapitolul 2
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
denumirea de protoindoarieni (Burrow, 1973). Acestea nu au ajuns probabil doar În India, ci și la vest, după cum o demonstrează urmele lingvistice evidente, foarte relevante și pentru istoria religiei, lăsate În Orientul Apropiat: În texte rituale hitite care menționează un zeu al focului cu nume vedic, Agnixe "Agni"; În Babilonia casită, unde este atestat un zeu solar cu același nume ca și zeul indian S¿ryaxe "Su>rya" (către 1760 Î.Hr.); În regatul Mitannilor, Între Mesopotamia de Sus și Siria
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
la vest, după cum o demonstrează urmele lingvistice evidente, foarte relevante și pentru istoria religiei, lăsate În Orientul Apropiat: În texte rituale hitite care menționează un zeu al focului cu nume vedic, Agnixe "Agni"; În Babilonia casită, unde este atestat un zeu solar cu același nume ca și zeul indian S¿ryaxe "Su>rya" (către 1760 Î.Hr.); În regatul Mitannilor, Între Mesopotamia de Sus și Siria nordică până la Mediterană, prin tratatul dintre regele Șattiwaza și regele hitit Șuppiluliuma I (1370-1342 Î
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
evidente, foarte relevante și pentru istoria religiei, lăsate În Orientul Apropiat: În texte rituale hitite care menționează un zeu al focului cu nume vedic, Agnixe "Agni"; În Babilonia casită, unde este atestat un zeu solar cu același nume ca și zeul indian S¿ryaxe "Su>rya" (către 1760 Î.Hr.); În regatul Mitannilor, Între Mesopotamia de Sus și Siria nordică până la Mediterană, prin tratatul dintre regele Șattiwaza și regele hitit Șuppiluliuma I (1370-1342 Î.Hr.) În care sunt menționate zeități bine
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
În epoca profetului, lumea religioasă iraniană era probabil caracterizată de o mare diversitate de culte. Desigur, este improbabil ca această diversitate, favorizată de situații sociale și culturale diferite, să se fi reflectat În religii propriu-zise distincte, dotate cu panteon și zeu suprem propriu (Duchesne-Guillemin, 1962a, p. 182, cu diferite evaluări): este posibil În cazul lui Mithraxe "Mithra", improbabil În cel al lui Vayuxe "Vayu", neverosimil pentru Zurvan. G. Windengren (1968, pp. 176 sq.) a susținut că mărturiile din epoca ahemenidă ar
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
În cazul lui Mithraxe "Mithra", improbabil În cel al lui Vayuxe "Vayu", neverosimil pentru Zurvan. G. Windengren (1968, pp. 176 sq.) a susținut că mărturiile din epoca ahemenidă ar putea confirma existența străveche a unui cult autonom al acestui ultim zeu, precum și continuitatea sa de-a lungul secolelor; de asemenea, este demonstrabilă și coerența caracterului său esențial de zeu celest universal și de zeu al destinului, care include lumina și Întunericul, Binele și Răul și intervine În escatologie. Însă, la o
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
pp. 176 sq.) a susținut că mărturiile din epoca ahemenidă ar putea confirma existența străveche a unui cult autonom al acestui ultim zeu, precum și continuitatea sa de-a lungul secolelor; de asemenea, este demonstrabilă și coerența caracterului său esențial de zeu celest universal și de zeu al destinului, care include lumina și Întunericul, Binele și Răul și intervine În escatologie. Însă, la o privire mai atentă, observăm că aceste mărturii sunt destul de izolate și se reduc, esențialmente, la un citat dat
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
că mărturiile din epoca ahemenidă ar putea confirma existența străveche a unui cult autonom al acestui ultim zeu, precum și continuitatea sa de-a lungul secolelor; de asemenea, este demonstrabilă și coerența caracterului său esențial de zeu celest universal și de zeu al destinului, care include lumina și Întunericul, Binele și Răul și intervine În escatologie. Însă, la o privire mai atentă, observăm că aceste mărturii sunt destul de izolate și se reduc, esențialmente, la un citat dat de Damaschin (secolul al VI
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
dintre religiile Iranului antic, ci o tendință de răzvrătire În interiorul zoroastrismului, În perioada ahemenidă. Această tendință propunea o nouă doctrină dualistă, În armonie cu orientările astrale ale unei religiozități În cadrul căreia Timpul-Destinxe "Timpul-Destin" era pus mai presus de oameni și zei. Este vorba, așadar, despre Întâlnirea dintre zoroastrism și cultura astrală, matematică și științifică din Babilon, În perioada respectivă (Henning, 1951, p. 49; cf. Boyce, 1982, pp. 234 sqq.), și nu despre o religie antică (Bianchi, 1958, care se bazează Însă
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
matrice comună: valoarea negativă pe care o au da¶va În G³th³, În Avesta În general și În inscripțiile ahemenide (În persana antică, daiva) este efectul condamnării lansate de Zoroastruxe "Zoroastru" Împotriva divinităților politeismului antic. De altfel, termenul indo-iranian Înseamnă „zeu”, la fel ca deus În latină, și derivă dintr-o rădăcină indo-europeană care are sensul de a „a străluci, a lumina”. Există urme ale acestei semnificații În unele expresii avestice, În formule fixe, cum ar fi „zei și oameni” (Beneviste
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
termenul indo-iranian Înseamnă „zeu”, la fel ca deus În latină, și derivă dintr-o rădăcină indo-europeană care are sensul de a „a străluci, a lumina”. Există urme ale acestei semnificații În unele expresii avestice, În formule fixe, cum ar fi „zei și oameni” (Beneviste, 1967), dar, În general, tradiția zoroastriană este univocă În condamnarea lor (cf. mai jos), În timp ce termenul ahura „domn” (cf. Duchesne-Guilleminn, 1962b, p. 18; Burrow, 1973, pp. 127 sq.) nu apare aici cu semnificația tehnică pe care o
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
divinități ostile față de deva, În Upanishad și În scrierile brahmanice), ci cu sensul etimologic original (Gonda, 1962, pp. 57, nota 1, și 95 sqq.) al unui titlu onorific atribuit În mod special, probabil (cf. mai sus, subcapitolul 1.1) unui zeu antic suprem prin excelență, Ahuraxe "Ahura" și unor divinități pe care zoroastrismul a ajuns să le absoarbă În propriul „panteon”, cum ar fi Mithraxe "Mithra" și Apam Nap³t, ambele fiind cu certitudine indo-iraniene (despre ahura și da¶va În general
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
ușor să se reconstruiască un fond cert indo-iranian. Dintre toate aceste divinități, cele mai importante pentru istoria religiei Iranului antic sunt, pe lângă Ahuraxe "Ahura" Mazd³xe "Ahura Mazda>", Mithraxe "Mithra" și An³hit³xe "Ana>hita>": acestea sunt prezente În mod semnificativ, alături de zeul suprem În inscripțiile regale ale ahemenizilor. Identitatea lui Mithraxe "Mithra" ca zeu al „contractului” și al „pactului” (mithra), personificare a puterii care Îi este inerentă, a fost bine reconstituită, pornind de la o sugestie Înțeleaptă a lui A. Meillet (1907). Studiile
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
cele mai importante pentru istoria religiei Iranului antic sunt, pe lângă Ahuraxe "Ahura" Mazd³xe "Ahura Mazda>", Mithraxe "Mithra" și An³hit³xe "Ana>hita>": acestea sunt prezente În mod semnificativ, alături de zeul suprem În inscripțiile regale ale ahemenizilor. Identitatea lui Mithraxe "Mithra" ca zeu al „contractului” și al „pactului” (mithra), personificare a puterii care Îi este inerentă, a fost bine reconstituită, pornind de la o sugestie Înțeleaptă a lui A. Meillet (1907). Studiile care au urmat i-au confirmat concluziile, deși cu unele sensibile divergențe
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
au urmat i-au confirmat concluziile, deși cu unele sensibile divergențe de opinii (Gershevitch, 1959 și 1975; Thieme, 1960; Boyce, 1975a, pp. 24 sqq.). Legat În India de Varuñaxe "Varun{a", iar În Iran de Ahuraxe "Ahura" Mazd³xe "Ahura Mazda>", zeul „prieten” și judecător, dușman al dușmanilor Adevărului, are o relație specială și privilegiată cu așa, În Iran, și cu •ta, În India. Zeuxe "Zeu" al luminii - mai ales al luminii din zori - acesta are totodată o relație strânsă și cu
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Legat În India de Varuñaxe "Varun{a", iar În Iran de Ahuraxe "Ahura" Mazd³xe "Ahura Mazda>", zeul „prieten” și judecător, dușman al dușmanilor Adevărului, are o relație specială și privilegiată cu așa, În Iran, și cu •ta, În India. Zeuxe "Zeu" al luminii - mai ales al luminii din zori - acesta are totodată o relație strânsă și cu soarele care, printre altele, este În religiile Orientului Apropiat un garant al validității pactelor (Gnoli, 1979a). Aredvș Sur³ An³hita (literal: „cea umedă ș?ț
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
la o parte piedica”, victoriosul, este numele unei divinități iraniene foarte importante, care a supraviețuit În cadrul zoroastrismului până În zilele noastre (Bahr³mxe "Bahra>m", cf. mai jos); În India, acesta este un epitet (v•trahan), folosit În special ca atribut al zeului Indraxe "Indra". E. Benveniste și L. Renou (1934) au reușit să reconstruiască o figură destul de convingătoare a unui zeu indo-iranian * V•trahan și a unui erou victorios În lupta Împotriva unui balaur: prima figură ar putea fi propriu-zis iraniană, iar
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]