24,491 matches
-
ai luat cununa De duh, de grai, de blîndeță, De nuri și de frumuseță”... sau: ... „duhul, nurii și vorba cea drăgălașă”... sau: „Avînd cu desăvîrșit Darul cel mai iscusit Nurii uniți cu sîmțîre”... Femeia să fie, dar, nurlie, Înaltă la fire, să aibă duh, vorba-i să fie mereu drăgălașă, simțirea puternică. Pentru ca frumusețea să fie desăvîrșită mai trebuie și hazul, pe care Conachi Îl amintește mereu În reveriile lui erotice: „frumuseță, nur și haz”. Nu-i place femeia „ciudoasă”, cu
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
erotice: „frumuseță, nur și haz”. Nu-i place femeia „ciudoasă”, cu umoarea schimbătoare. Într-un poem (Ești nurlie, ești frumoasă) ceartă, În stilul de mai tîrziu al lui Eminescu (stilul Învinuirii tandre!), femeia capricioasă care omoară fără simțire călcînd peste firea dreaptă. Însă mustrarea devine un elogiu, supărarea se transformă Într-o patetică declarație. Conachi vorbește, Înaintea lui Eminescu, și de cruzimea femeii Îndrăgostite. Apelativul „crudo” apare Într-un poem În care se moare și se Înviază de mai multe ori
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
de min’ atunci cînd nu vii Îndată, Pe urmă-ți mă iau și plîng ziua toată. Și de-o perd din ochi, leșin simt că-mi vine, De-o găsesc, Înviu ș-alerg după tine. SÎmtu-te că vii, tremur peste fire, De te văz, mă perd și-mi ies din sîmțire. Gurița deschizi, ceriul să deschide, De mînă mă iai, foc sîmt că m-aprinde. În brață-ți mă jîi, fulgeră văzduhul, La sînu-ți mă strîngi, caz și Îmi dau duhul
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
milostivă, cerurile se deschid, universul strălucește și omul Îndrăgostit uită să mai moară: „Puteri cerești, Îngeri, soare ............................................... Ce-arătați ca strălucire...” De la Casandra așteaptă cu răbdare aceeași decizie de milostivire (Nume). Altei femei, nenumite, Îi recomandă: „...ori te schimbă În fire Ori fii cu milostivire”.... Însă de regulă femeia arată neîndurare, plecăciunile rămîn fără ecou și, forțînd nota, Îndrăgostitul flutură steagul negru al morții: „Moarte, moarte, ce nu vii, Să mă ici dintre cei vii Și În mormînt să m-arunci
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
s-a decis să trăiască. Să trăiască, dar cum? Motoarele retoricii amoroase se pun În mișcare: omul iremediabil bolnav de iubire trăiește Într-un etern suspin, idolatrizînd izvorul nenorocirii lui: „Cu a cerului podoabe lata la Închipuiesc Și cu hazul firii tale nurul tău sămăluiesc.” Va să zică acesta este scopul fugii: proslăvirea ibovnicei Îndărătnice... Biblica retragere În pustiu se termină cu o nouă sămăluire... Retragere, Încă o dată, strategică sau, cum zice Barthes: „asceza (veleitatea ascezei) se adresează celuilalt: Întoarce-te, privește-mă
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
-și Împodobească nu obrazul, ci sufletul: „Dacă vrei să te iubască bărbatul tău cu credință Și de voiești Înțălepțîi să-ți caute cu umilință, Uită-te de vezi pe mere ce roșală strălucește Și trandafirii pe carii nici zugrav nu-nchipuiește Firea s-au silit a face acea vie zugrăvală Ș-a lor dulce frumusăță vesălește, iar nu-nșală. Lasă, dar, fățărnicia ș-a obrazului schimbare, Căci frumusăța firească robește pre om mai tare.” Tot el adaugă la un poem scris mai Înainte
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
-și Întineze Încai „scumpa comoară a feciorii lor”, să aștepte pînă ce vremea și virtutea vor aranja lucrurile așa cum se cuvine! Formula ideală a iubirii este, după Pann, aceea ce se deschide spre o căsnicie tihnită, cu roade dulci. Numai firea lui cusurgie, cîrtitoare de moralist Îl Împiedică să fie un filozof al amorului conjugal, ca Aristot sau Plutarc. Familia este, și pentru el, o uniune În care utilul Întîlnește agreabilul. Amorul este philia și philia trebuie să Înainteze mereu pe
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
trubadurilor. Iată cum este strecurată bănuiala Într-un poem care Începe cu Stăpîna mea și face mare caz de umilință („umilit fac rugăciune”): „Ah! dar care mi-e greșala? Descopere-ți bănuiala! Spune ceva, așa să trăiești, Poate vreo vicleană fire A umblat cu clevetire De pizmă, să mă urești. Nu aș avea nici o jale, Dacă mă urai cu cale, Arătîndu-mi pentru ce; Ci această mă omoară Și În mormînt mă pogoară, Că nu poci să știu de ce. Ah, iată iubirea
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
al leneviei și al fățăriilor orășenești, o Îmbrățișează fără ezitare. Femeia are În gospodărie un rol precis, crosul este eliminat din discuție. Dragostea s-a stins, a rămas doar Îndatorirea femeii față de casă, bărbat și copii. Însă femeia este, din fire, rea, Înșelătoare, și Pann dă mai multe pilde. Toate duc spre o morală misogină. Un bărbat se Însoară cu o fată și, prinzînd-o cu altul, Îl silește pe intrus să-i restituie cheltuiala de la nuntă. Procedează și a doua oară
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Însă femeia se lasă ademenită de altul care: „Umblă după dînsa și o curtenește Îi face bizele, versuri Îi citește, O-nalță În slavă, zînă o numește”... Versurile dinainte atrag atenția asupra efectului păgubitor al poeziei asupra femeii slabe de fire. Moralistul e pe punctul de a pune În discuție temeliile morale ale literaturii erotice. O temă nouă se deschide, astfel, În versurile lui: tema poeziei care smintește femeia și strică familia. Operația de seducție prin poezie e condamnată. Din această
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
de regulă, femeia rea (În misoginia lui, Pann Își pierde umorul). Într-o epocă În care femeia este divinizată, iar poezia erotică domină producția literară, Pann introduce critica erosului. Figura lui poetică dominantă este aceea a conjugalității periclitate. Periclitate de firea slabă, nestatornică a femeii, de moravurile sociale, de prostia omenească etc. LÎngă această figură, există altele două: aceea a bărbatului pățit și a femeii Îndrăcite. Pann semnează el Însuși un pățit și, dacă dăm crezare uncia dintre adiatele sale (cea
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
cele dumnezeiești, Cu asupra s-arătară doritori cărții acești; Negustorii mai cu seamă toți sărind s-au abonat Ș-au rămas numai aceia carii (poate) n-au aflat;” Cu aceeași precizie dă indicații de ordin estetic. Muzica este „totodată cu firea viețuitoarelor”; „este Însuși glasul și cuvîntul care l-a insuflat Dumnezeu În om”. Melodia glăsuită nu este decît „plîns - cuvîntare, cu care Își descrie cinevași patimile sufletești și trupești”... Astfel stînd lucrurile, muzica Începe de la Adam și anume după izgonirea
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
inventa un limbaj În interiorul unei limbi nefixate Însă. Iată de ce am Început acest studiu cu o temă care nu ține propriu-zis de erotică: nașterea poeziei. Ienăchiță, Ioan Cantacuzino, Heliade, Grigore Alexandrescu, toți au sentimentul că „limba noastră (e) prea puțină”. Firea cuvîntă, dar lipsește limba care să exprime: „Limba noastră prea puțină Nu-i a nimănui proastă vină Căci Învață rău cuvîntul În pîrlejul ce dă gîndul. Mai cu vreme și cine știe, Prisosire poate să vie. Că scriitorii Împodobesc Limba
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
prefacă” etc. Omul este „craiul lumii” și, chiar dacă orgoliul Îl poate pierde, omul are revelația condiției sale. Erosul, cînd apare, i-o adîncește. Ceva măreț și puternic se naște În el. O dorință presantă de a cuvînta În scris ceea ce firea cuvîntă În profunzimile sale etc. Însă a cuvînta impune, Încă o dată, o știință, un limbaj. Nu este Îndeajuns „Îndemnul la stihurghie” (Ioan Cantacuzino), trebuie și cunoașterea meșteșugului stihurilor (retorica), după cum trebuie o gramatică românească, necesară pentru a pune ordine Într-
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Dumbrava roșie). Aripa pătată de noroi a Îngerului. X. Spitalul amorului. 1. Apariția conștiinței erotice și nașterea conștiinței lirice. Scriitura erotică și funcțiile ei. Dragostea ca excitant al expresiei. 2. Conachi și preocuparea de a cuprinde noima amorului. Cele două firi ale amorului. Tema fatalității erosului. „Urgiile” și „bețiile” iubirii după Anton Pann și alții. 3. Amorul și prieteșugul. Simpatia, mila și credința. „Muncile” lui Don Conachi. Un Don Juan care se ia drept un Tristan. Umilința, arma seducătorului moldo-valah. Impaciența
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
irmoaselor. Nedesăvîrșirea Începutului. Poezia ca trecere și petrecere... Stilul luminat și scrisul gorgonat. Cuviința și retorica. Un spectacol verbal În jurul unei teme morale. „Pritocirea” În minte și metoda colajului. 26. Retorica amoroasă. Protocolul iubirii. Formele de adresare În discursul Îndrăgostit. Firea cuvîntă dar lipsește limbajul care să exprime. Arta de a iubi și arta de a scrie. Postfață de Valeriu Cristea. Nu ascund faptul că acest eseu este și rezultatul unui pariu cu mine Însumi. Am citit de mai multe ori
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
cele mai frumoase cărți apărute la noi de la Istoria literaturii române a lui G. Călinescu. VALERIU CRISTEA * Este legenda pe care o Întreține familia. Iancu Văcărescu, fiul lui Alecu, scrie aceste versuri criptice: „Om care În veacuri abia-l dă firea, În grab’ răpitu-ne-l-a pizmuirea...“ În niște documente publicate recent (Alecu Văcărescu și sfîrșitul său tragic, În Manuscriptum, 3/1980), Nestor Camariano elucidează chestiunea morții poetului. Motivele sentimentale rămîn În subsidiar. Alecu fusese Învinuit de adversarul său, Scarlat CÎmpineanu, că a
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Ei sunt conectați prin intermediul unor etaje de amplificare și filtrare la un osciloscop sau la un inscriptor potențiometric sau print-un convertor analog-digital la un computer.. De obicei se folosește un dispozitiv integrat (electrocardiograf), care include toate componentele necesare: electrozi, fire de legătură, circuite de amplificare și filtrare, sistemul de vizualizare / înregistrare. O derivație (de culegere și înregistrare a diferenței de potențial electric) este alcătuită din volumul conductor explorat, electrozii de culegere, firele de legătură și dispozitivul de măsurare, afișare, înregistrare
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2283]
-
morții". Altminteri, voința de putere "macină omenia, tulbură viziunea clară a caducității universale și sentimentul relativului izvorât din ea, întreține în sufletele cele mai echilibrate un nesănătos ferment de mândrie absurdă" (iar artistul, se știe doar, nu-i deloc o fire modestă). Fără conștiința morții și a efemerului n-ar fi posibilă, deci, "omenia", fiindcă "cine nu se culcă cu moartea nu poate avea grăuntele de labilitate necesar iubirii de oameni și al sentimentului de egalitate în fața neantului universal, fără care
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
puteau avea o arhitectură turcească" poetul comisese "greșala" aceasta în Sărmanul Dionis), pentru a se preschimba într-o proiecție pur imaginară, ecou al temperamentului său moldovenesc, înclinat spre paseism și idealizare ("un târg împletit din cele mai subțiri fibre ale firii lui moldovenești și din cele mai imaculate mătăsuri ale dragostei lui romantice"). Într-un peisaj selenar, rezemat cu coatele pe bârnele podului de la Râpa Galbenă, în locul "de unde obișnuia odinioară să privească spre dealurile din față al Socolei, al Cetățuiei, până
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
chiar "instaurarea unei fantasme înlăuntrul subiectului". Chiar dacă, teoretic, nu a înțeles lucrurile tocmai așa, Lovinescu a reușit totuși să descrie foarte comprehensiv simptomatologia erotismului eminescian, în spiritul demonstrației lui Culianu, ca fenomen de natură pur fantasmatică, în care ochii ("iscoditorii firii", cum îi numea poetul într-o notiță din manuscrisele sale) joacă rolul fundamental. Privirea instituie, cum s-a spus, un traseu cognitiv specific gândirii occidentale, ce presupune o relație de ruptură între "subiectul" și "obiectul" cunoașterii, între "eu" și "lume
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
sale cuvinte: „ O lume plină de oameni buni, cuminți și blânzi ca tata și ca moș Gheorhe din Dodești, sfântul bunic cu căciula țurcană; o lume bună și curată”. Nu trebuie să rămînem cu impresia că acești țărani erau doar firi domoale sau indolente, din neam de răzeși (ca Virgil Caraivan), săraci dar mândri; acest fond de bunătate era uneori mânat pe undeva de drame adânci: nedreptatea, suferința, umilința, drame provocate de societatea de pe atunci, cum se putea vedea în Velerim
Victor Ion Popa și comuna Dodești by MIHAI APOSTU () [Corola-publishinghouse/Science/91678_a_93467]
-
era uneori mânat pe undeva de drame adânci: nedreptatea, suferința, umilința, drame provocate de societatea de pe atunci, cum se putea vedea în Velerim și Veler Doamne și atunci reacția lor era neînduplecată. El însuși nepot de răzeș, Victor Ion Popa, fire blândă, îngăduitoare, generoasă, deosebit de muncitoare, devenea deodată dârz, neînduplecat când era nedreptățit, lovit în munca sa. Din acest neam blând dar neîncovoiat era și Alexandru Vlahuță, fiu de răzeși de pe meleagurile Similei (comuna Pleșești), folcloristul Tudor Panfile (din ținutul Țepu
Victor Ion Popa și comuna Dodești by MIHAI APOSTU () [Corola-publishinghouse/Science/91678_a_93467]
-
Ce se facă? Hai să ceară La furnică, pan’ la vară, Niscai boabe de secara! Pe cuvânt de lighioana, Voi plăti cinstit, cucoana, Cu dobânzi, cu tot ce vrei!.... Dar furnică, harnica Are un ponos al ei: Nu-i din fire darnica, Și-i răspunde cam răstit: Asta vară ce-ai păzit? Dacă nu e cu banat Zi și noapte am cântat. Pentru mine, pentru toți.... Joacă astăzi dacă poți! (La Fontaine) 112 BIBLIOGRAFIE 1. Adler A., 1995 „Psihologia școlarului greu
Copilul cu dificultăţi de învăţare - Comportamentul lexic şi grafic by Raus Gabriela () [Corola-publishinghouse/Science/742_a_1231]
-
de modulație, distorsiuni și senzația de audiție plăcută. În cazurile în care caracteristicile se pot măsură și înregistra, se instituie controlul calității prin măsurarea variabilelor. De multe ori, factorii care determină defectele sunt dificil sau imposibil de măsurat (de exemplu, “fire scăpate” într-un tricotaj, “ochi de pește” într-o folie de polietilena,”bule de aer” într-o piesă turnata,”corpuri străine” într-o soluție etc.). În asemenea cazuri - în mod convențional - defectul se numește atribut și se instituie controlul calității
Managementul calității by Roșca Petru, Nan Costică, Gribincea Alexandru, Stroe Cosmin () [Corola-publishinghouse/Science/1648_a_3154]