24,388 matches
-
cucerit pe uiguri și s-au stabilit în zona Orkhon, loc cu cele mai vechi însemnări ale limbii turce din secolul al IX-lea. Descoperirea culturilor Pazyrik și Tashtyk le prezintă ca un amestec al triburilor nomade turcești și iraniene. Izvoare chinezești și musulmane din secolele VII - XII după Hristos îi descriu pe kirghizi ca având părul roșu cu tenul deschis și ochii (albaștri) verzi. Pe de altă parte, descendența kirghizilor din populația autohtonă siberiană este confirmată de studiile genetice recente
Limba kirghiză () [Corola-website/Science/314380_a_315709]
-
că numai în prima interpretare avem dovada prezenței Popoarelor mării. Bătălia de la Kadesh (1274 î.Hr.), cea mai mare bătălie de care de luptă din istorie în urma căreia a rezultat primul tratat internațional cunoscut, este foarte bine documentată, mai ales din izvoare egiptene. În așa - numitul „Buletin”, o culegere oficială a relatărilor din război, precum și în poemul scribului Pentaur se precizează că "Sherdenii" capturați anterior au participat ca aliați ai egiptenilor și au avut propunerea de împărțire a armatei faraonului în 4
Popoarele mării () [Corola-website/Science/314391_a_315720]
-
Dragoș (1288 - n.a.) zice: "Și așa sau aședat venind și alți Moroșeni pre unde le-au plăcut locul, pe sub munte: Români, Sași și unguri, Sucéva târgul l'au descălicat nisce cojocari; Soci se chiamă unguresce cojocar; iar Sucéva = Cojocărie". Unele izvoare străine (Cronica lui OttoKar de Stiria și Historia lui Jan Dlugosz) au lăsat să se întrevadă existența uneia sau mai multor formațiuni politice de tip feudal la răsărit de Carpați. Este menționat, de pildă, cu ajutorul pe care oastea unei asemenea
Istoria Sucevei () [Corola-website/Science/313290_a_314619]
-
de aproaope de țintă erau încă foarte departe de ea, iar mulți nu o vor atinge. În vederea unui atac al cruciaților orașul fusese bine întărit. Zidurile fuseseră refăcute, proviziile în vite și grâne aduse în interior și ascunse, în afara zidurilor izvoarele fuseseră secate, puțurile otrăvite. Singura fântână cu apă potabilă era la Siloe, dar aceasta nu avea nici pe departe apă suficientă pentru nevoile unei armate. Caii mureau de sete, iar cadavrele lor infectau locul. Regiunea săracă în lemn nu oferea
Alexie I Comnenul () [Corola-website/Science/313291_a_314620]
-
Aurora” ; ca și celelalte stațiuni estivale din Comorova, nu are populație stabilă, fiind pustie iarna, cu excepția câtorva paznici și agenți de întreținere. „Saturn” este cea mai sudică stațiune sezonieră a litoralului, în prelungirea nordică a orașului Mangalia. Are 21 de izvoare mezotermale sulfuroase care dăruiesc stațiunea cu o eficiență curativă deosebită. Valoarea terapeutică a nămolului extras din mlaștina alimentată de aceste izvoare - mlaștina „Hergheliei Mangalia” - este de trei ori mai mare decât cea a nămolului din lacul Techirghiol. Stațiunea a intrat
Litoralul românesc () [Corola-website/Science/313374_a_314703]
-
întreținere. „Saturn” este cea mai sudică stațiune sezonieră a litoralului, în prelungirea nordică a orașului Mangalia. Are 21 de izvoare mezotermale sulfuroase care dăruiesc stațiunea cu o eficiență curativă deosebită. Valoarea terapeutică a nămolului extras din mlaștina alimentată de aceste izvoare - mlaștina „Hergheliei Mangalia” - este de trei ori mai mare decât cea a nămolului din lacul Techirghiol. Stațiunea a intrat în circuitul turistic în vara anului 1971, an în care intră în funcțiune hotelurile „Cerna”, „Cleopatra”, „Semiramis”, „Narcis”, „Cupidon”, „Atena”, „Tosca
Litoralul românesc () [Corola-website/Science/313374_a_314703]
-
Isvoarele este o comună în județul Giurgiu, Muntenia, România, formată din satele Izvoarele (reședința) și Teiușu. Comuna se află în sud-estul județului, pe malul drept al Argeșului. Este străbătută de șoseaua națională DN5A, care leagă Greaca de Adunații Copăceni (unde se termină în DN5). Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Isvoarele se
Comuna Isvoarele, Giurgiu () [Corola-website/Science/313432_a_314761]
-
majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (95,49%). Pentru 4,11% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna făcea parte din plasa Oltenița a județului Ilfov și era formată din satele Ciurari, Ciumați, Coeni și Izvoarele, având în total 2134 de locuitori ce trăiau în 492 de case și 10 bordeie. În comună funcționau două biserici (la Izvoarele și Coeni) și două școli, iar principalii proprietari de pământ erau statul, Elena Ștefănescu, D.H. Vasile și A
Comuna Isvoarele, Giurgiu () [Corola-website/Science/313432_a_314761]
-
comuna făcea parte din plasa Oltenița a județului Ilfov și era formată din satele Ciurari, Ciumați, Coeni și Izvoarele, având în total 2134 de locuitori ce trăiau în 492 de case și 10 bordeie. În comună funcționau două biserici (la Izvoarele și Coeni) și două școli, iar principalii proprietari de pământ erau statul, Elena Ștefănescu, D.H. Vasile și A. Stolojan. Anuarul Socec din 1925 consemnează comuna în plasa Budești a aceluiași județ, având 3762 de locuitori în aceleași sate. În 1950
Comuna Isvoarele, Giurgiu () [Corola-website/Science/313432_a_314761]
-
1964 denumirea de "Teiușu". În 1968, comuna a revenit la județul Ilfov, reînființat, dar a fost imediat desființată, satele ei trecând la comuna Hotarele. În 1981, o reorganizare administrativă regională a dus la transferarea comunei Hotarele la județul Giurgiu. Comuna Izvoarele a fost reînființată în 2004, cu satele Izvoarele și Teiușu și a primit numele de "Isvoarele" pentru a o diferenția de altă comună din județ care purta acest nume. Singurul obiectiv din comuna Isvoarele inclus în lista monumentelor istorice din
Comuna Isvoarele, Giurgiu () [Corola-website/Science/313432_a_314761]
-
revenit la județul Ilfov, reînființat, dar a fost imediat desființată, satele ei trecând la comuna Hotarele. În 1981, o reorganizare administrativă regională a dus la transferarea comunei Hotarele la județul Giurgiu. Comuna Izvoarele a fost reînființată în 2004, cu satele Izvoarele și Teiușu și a primit numele de "Isvoarele" pentru a o diferenția de altă comună din județ care purta acest nume. Singurul obiectiv din comuna Isvoarele inclus în lista monumentelor istorice din județul Giurgiu ca monument de interes local este
Comuna Isvoarele, Giurgiu () [Corola-website/Science/313432_a_314761]
-
a o diferenția de altă comună din județ care purta acest nume. Singurul obiectiv din comuna Isvoarele inclus în lista monumentelor istorice din județul Giurgiu ca monument de interes local este situl arheologic de „la Fântână” (la vest de satul Izvoarele) unde s-au găsit urmele unei așezări neolitice atribuite culturii Gumelnița.
Comuna Isvoarele, Giurgiu () [Corola-website/Science/313432_a_314761]
-
bocănește sau boncăluiește. Speriat, are un brahnit nazal, ca de altfel și femela. Cerbii au mirosul dezvoltat, auzul bun și văzul suficient de bun. Cerbul se adăpostește în zonele cu păduri întinse, care cuprind porțiuni de poieni sau luminișuri cu izvoare, care le oferă liniște și posedă surse de hrană. Este întâlnit și la câmpie, destul de des, acoperind, cel puțin teoretic, întreg arealul dintre zona alpină și malul mării. Hrana este deficitară pentru cerb în perioada iernii, ca de altfel pentru
Cerb () [Corola-website/Science/313452_a_314781]
-
comunitară - "Semenic-Cheile Carașului", cât și ariei de protecție specială avifaunistică - "Munții Semenic-Cheile Carașului". În perimetrul parcului național sunt incluse un număr de zece rezervații naturale, constituite în zone de conservare specială strict protejate: Buhui - Mărghitaș, Bârzavița, Cheile Carașului, Cheile Gârliștei, Izvoarele Carașului, Izvoarele Nerei, Peștera Buhui, Peștera Comarnic, Peștera Popovăț și Peștera Răsuflătoarei. Munții Semenic și Munții Aninei (cuprinzând elemente naturale cu valoare sub aspect fizico-geografic, floristic, hidrologic, geologic și speologic) prezintă o arie naturală montană cu o gamă floristică și
Parcul Național Semenic - Cheile Carașului () [Corola-website/Science/313454_a_314783]
-
Carașului", cât și ariei de protecție specială avifaunistică - "Munții Semenic-Cheile Carașului". În perimetrul parcului național sunt incluse un număr de zece rezervații naturale, constituite în zone de conservare specială strict protejate: Buhui - Mărghitaș, Bârzavița, Cheile Carașului, Cheile Gârliștei, Izvoarele Carașului, Izvoarele Nerei, Peștera Buhui, Peștera Comarnic, Peștera Popovăț și Peștera Răsuflătoarei. Munții Semenic și Munții Aninei (cuprinzând elemente naturale cu valoare sub aspect fizico-geografic, floristic, hidrologic, geologic și speologic) prezintă o arie naturală montană cu o gamă floristică și faunistică diversă
Parcul Național Semenic - Cheile Carașului () [Corola-website/Science/313454_a_314783]
-
calcaros ("Festuco Brometalia"), Comuniti rupicole calcifile sau pajiști bazifite din "Alysso-Sedion albi", Comunități de lizieră cu ierburi înalte higrofile de la câmpie și din etajul montan până în cel alpin, Tufărișuri alpine și boreale, Turbării active, Turbării degradate capabile de regenerare naturală, Izvoare petrifiante cu formare de travertin ("Cratoneurion"), Mlaștini turboase de tranziție și turbării oscilante (nefixate de substrat), Peșteri în care accesul publicului este interzis, Grohotișuri calcaroase și de șisturi calcaroase din etajul montan până în cel alpin ("Thlaspietea rotundifolii"), Versanți stâncoși cu
Parcul Național Semenic - Cheile Carașului () [Corola-website/Science/313454_a_314783]
-
Ochiul Beului și "Cascada Șușara". Parcul național reprezintă o zonă montană cu abrupturi calcaroase, doline, lapiezuri, peșteri (Peștera Lenuța, Peștera de sub Padina Popii, Peștera Bijuteria), avene, grohotișuri, chei, cascade, ponoare, pajiști și păduri. Acesta include rezervațiile naturale Cheile Nerei - Beușnița, Izvorul Bigăr, Ducin și Valea Ciclovei - Ilidia. Parcul a fost instituit ca arie protejată în scopul protejării biodiversității și menținerii într-o stare de conservare favorabilă a florei spontane și faunei sălbatice, precum și a unor habitate naturale de interes comunitar, aflate
Parcul Național Cheile Nerei - Beușnița () [Corola-website/Science/313468_a_314797]
-
higrofile de la nivelul câmpiilor, până la cel montan și alpin", "Cursuri de apă din zonele de câmpie, până la cele montane, cu vegetație din Ranunculion fluitantis și Callitricho-Batrachion", "Grohotișuri calcaroase și de șisturi calcaroase din etajul montan până în cel alpin (Thlaspietea rotundifolii)", "Izvoare petrifiante cu formare de travertin (Cratoneurion)", "Peșteri în care accesul publicului este interzis", "Versanți stâncoși cu vegetație chasmofitică pe roci calcaroase" și "Vegetație e herbacee de pe malurile râurilor montane". Parcul natural se suprapune sitului de importanță comunitară Natuara 2000 - "Cheile
Parcul Național Cheile Nerei - Beușnița () [Corola-website/Science/313468_a_314797]
-
înalte higrofile de la nivelul câmpiilor, până la cel montan și alpin, Grohotișuri medio-europene calcaroase ale etajelor colinar și montan, Grohotișuri silicioase din etajul montan până în cel alpin ("Androsacetalia alpinae" și "Galeopsietalia ladani"), Fânețe montane, Peșteri în care accesul publicului este interzis, Izvoare petrifiante cu formare de travertin ("Cratoneurion"), Versanți stâncoși cu vegetație chasmofitică pe roci calcaroase, Vegetație forestieră sub-mediteraneeană cu endemitul "Pinus nigra ssp. banatica" și Vegetație herbacee de pe malurile râurilor montane) ce adăpostesc o gamă diversă de floră și faună specifică
Parcul Național Domogled - Valea Cernei () [Corola-website/Science/313469_a_314798]
-
Carașului fac parte din rezervația naturală în cadrul Parcului Național Semenic-Cheile Carașului, acest parc având o suprafață totală de circa 36.214 ha, cuprinzând foarte multe rezervații naturale precum: Cheile Carașului, Peșterile Comarnic și Popovăț, Lacurile Buhui, Marghitaș, Gozna, Trei Ape, Izvoarele Nerei și ale Carașului etc. Distanța pe care se întind cheile este de aproximativ 18-19 km, cu pereți care se ridic cu 150-250 m înălțime deasupra talvegului văii, cu numeroase peșteri ale căror intrări sunt situate la înălțimi diferite față de
Cheile Carașului () [Corola-website/Science/313485_a_314814]
-
forma în care fuseseră inițial, fondul lor istoric era real și nu doar o tradiție stătuse la baza redactării acestor acte, ci chiar documente reale, dar căzute în desuetudine și uitare sau chiar distruse. În 1974 se va descoperi primul izvor turcesc ce cuprindea un act acordat lui Mihnea Turcitul în 1585, descoperire urmată de altele în scurt timp. După 1774 prin înscrierea „tractatelor” Principatelor cu Poarta (a capitulațiilor) în tratatele cu caracter internațional dintre Rusia și Turcia acestea căpătau o
Capitulațiile dintre Imperiul Otoman și țările române () [Corola-website/Science/313790_a_315119]
-
(sau Mănăstirea Vasiova) este un lăcaș de cult ortodox din România, situat actualmente în localitatea Bocșa (județul Caraș-Severin). Mănăstirea a fost construită în 1907 pe teritoriul comunei Vasiova, în imediata vecinătate a unui izvor considerat făcător de minuni, care exista cel târziu de la mijlocul secolului precedent și atrăgea creștini din regiune. La originea construirii mănăstirii se află un izvor, care a fost săpat pe la mijlocul secolului al XIX-lea, în Valea Godinovei, la acel moment
Mănăstirea din Valea Godinovei () [Corola-website/Science/313820_a_315149]
-
Mănăstirea a fost construită în 1907 pe teritoriul comunei Vasiova, în imediata vecinătate a unui izvor considerat făcător de minuni, care exista cel târziu de la mijlocul secolului precedent și atrăgea creștini din regiune. La originea construirii mănăstirii se află un izvor, care a fost săpat pe la mijlocul secolului al XIX-lea, în Valea Godinovei, la acel moment aparținătoare de comuna Vasiova. În ultimele decenii ale secolului, izvorul era cunoscut sub numele de Topolovețiu și a dobândit faima vindecării bolilor de ochi, astfel
Mănăstirea din Valea Godinovei () [Corola-website/Science/313820_a_315149]
-
mijlocul secolului precedent și atrăgea creștini din regiune. La originea construirii mănăstirii se află un izvor, care a fost săpat pe la mijlocul secolului al XIX-lea, în Valea Godinovei, la acel moment aparținătoare de comuna Vasiova. În ultimele decenii ale secolului, izvorul era cunoscut sub numele de Topolovețiu și a dobândit faima vindecării bolilor de ochi, astfel că a început să atragă bolnavi, dintre care mulți s-ar fi vindecat. Izvorul fusese zidit cu piatră în 1850, de familia ocnarului Dumitru Perian
Mănăstirea din Valea Godinovei () [Corola-website/Science/313820_a_315149]
-
acel moment aparținătoare de comuna Vasiova. În ultimele decenii ale secolului, izvorul era cunoscut sub numele de Topolovețiu și a dobândit faima vindecării bolilor de ochi, astfel că a început să atragă bolnavi, dintre care mulți s-ar fi vindecat. Izvorul fusese zidit cu piatră în 1850, de familia ocnarului Dumitru Perian. La 1862 a fost renovat cu boltă, de către Perian și fiul său, Alexa Perian. O altă renovare, făcută de Alexa Perian a urmat în 1892, când bolta se stricase
Mănăstirea din Valea Godinovei () [Corola-website/Science/313820_a_315149]