25,546 matches
-
Dickson și a mai tânărului său asistent, Tom Wills, au încântat mai multe generații de cititori francezi. Deoarece au fost scrise de un maestru al literaturii de groază, acestea conțin mai multă fantezie decât adevăratul canon holmesian. Cele mai citite povestiri cu "Harry Dickson" sunt cele care în care marele detectiv luptă împotriva unor răufăcători ca profesorul Flax, omul de știință nebun cunoscut sub numele de Monstrul Uman, și, mai târziu, fiica sa, la fel de periculoasa Georgette Cuvelier, poreclită Păianjenul (cu care
Harry Dickson () [Corola-website/Science/323276_a_324605]
-
The Heir of Dracula" (Black Coat Press, 2009). Au fost realizate două adaptări diferite: una de către Christian Vanderhaeghe și Pascal Zanon pentru Dargaud (1986-2003), după cărți, și alta de către Richard D. Nolane și Olivier Roman pentru Soleil Productions (1992-2008), după povestiri inedite. Personajul Harry Dickson intervine puțin în banda desenată "La Brigade Chimérique" (2009-2010), unde participă diferite figuri ale literaturii fantastice de după război.
Harry Dickson () [Corola-website/Science/323276_a_324605]
-
deși nu se știe cum. Fie a fost sfâșiată de forțele titanice ale portalului, fie a fost azvârlită în altă dimensiune. În final, toată ceata ajuns în lumea ei, mai puțin Jup care a rămas în Maras-Dantia. Acesta este o povestire care se află la sfârșitul cărții în limba română. Ea începe cu alegerea unui nou caporal. Cel ales este jderița Coilla. Avea loc Ziua lui Braetagg, iar Braetagg- o mare căpetenie a orcilor- a fost răpit de către creaturile Pyro, o
Orcii () [Corola-website/Science/323275_a_324604]
-
imediat în ajutor și îi salvează. Din păcate, Braetagg este mort. Jderii se întorc la Cairnbarrow. Haskeer îl lovește în umăr și îi rupe brațul. Toți cei de față îl blestemau pe orc, în timp ce Stryke spunea „Trăiască Ziua lui Braetagg”. Povestirea a apărut original (în Marea Britanie) în "Swords Against the Millennium", editată de Mike Chinn (Alchemy Press/Saladoth Productions; septembrie 2000). „Nelegiuirea” a fost finalistă al Premiului British Fantasy din 2001., iar de atunci a fost reeditată într-o serie de
Orcii () [Corola-website/Science/323275_a_324604]
-
(în ) este una dintre cele 56 povestiri scurte cu Sherlock Holmes ale lui Sir Arthur Conan Doyle și a doua povestire din volumul "Aventurile lui Sherlock Holmes". Ea a fost publicată în revista Strand Magazine din august 1891, cu ilustrații de Sidney Paget, apoi în volumul ""Aventurile
Liga roșcaților () [Corola-website/Science/323302_a_324631]
-
(în ) este una dintre cele 56 povestiri scurte cu Sherlock Holmes ale lui Sir Arthur Conan Doyle și a doua povestire din volumul "Aventurile lui Sherlock Holmes". Ea a fost publicată în revista Strand Magazine din august 1891, cu ilustrații de Sidney Paget, apoi în volumul ""Aventurile lui Sherlock Holmes"" (în ) editat la 14 octombrie 1892 de George Newnes Ltd din
Liga roșcaților () [Corola-website/Science/323302_a_324631]
-
Strand Magazine din august 1891, cu ilustrații de Sidney Paget, apoi în volumul ""Aventurile lui Sherlock Holmes"" (în ) editat la 14 octombrie 1892 de George Newnes Ltd din Anglia. Conan Doyle a clasat "" pe locul II în lista celor 12 povestiri favorite cu Sherlock Holmes. În 1890, proprietarul unei case de amanet din Londra pe nume Jabez Wilson, care avea părul roșcat, a venit să-i consulte pe Holmes și Watson. El le povestește că tânărul său asistent, Vincent Spaulding, i-
Liga roșcaților () [Corola-website/Science/323302_a_324631]
-
organizația. Proprietarul și-a amintit că roșcatul care își avea biroul în acea cameră era un jurist pe nume William Morris și i-a dat o adresă lui Wilson care era la o fabrică de proteze ortopedice. Wilson își termină povestirea menționând cât de frustrat este că a pierdut câștigul de patru lire pe săptămână. Holmes și Watson au râs un pic de această situație ridicolă, apoi Holmes l-a asigurat că vor rezolva cazul până luni. După ce Wilson a plecat
Liga roșcaților () [Corola-website/Science/323302_a_324631]
-
îndepărta pe Wilson de prăvălia sa în timp ce ei săpau în pivniță un tunel care trebuia să ajungă sub clădirea băncii aflate în apropiere. Întorși pe strada Baker, Holmes i-a explicat lui Watson cum a rezolvat cazul. Datele prezente în povestire nu corespund cu descrierile personajelor cu privire la trecerea timpului. Data în care Wilson vede anunțul este 27 aprilie 1890 și el a fost la lucru timp de opt săptămâni (aproximativ două luni), copiind Encyclopædia Britannica. El vine la Sherlock Holmes și
Liga roșcaților () [Corola-website/Science/323302_a_324631]
-
el a fost la lucru timp de opt săptămâni (aproximativ două luni), copiind Encyclopædia Britannica. El vine la Sherlock Holmes și îi arată anunțul, iar doctorul Watson îl citește și spune "Acum două luni". Aceasta ar însemna că acțiunea din povestire se petrecea la sfârșitul lunii iunie. Totuși, data din anunțul în care scrie că liga s-a desființat este de 9 octombrie 1890, la șase luni de la data publicării anunțului de angajare în ziar. Cele două date anterioare se bat
Liga roșcaților () [Corola-website/Science/323302_a_324631]
-
date anterioare se bat cap în cap și de aceea data din octombrie este greșită, dacă aceasta are vreun sens. Dorothy L. Sayers analizează discrepanța și presupune că datele ar trebui să fie 4 august și respectiv 4 octombrie. Această povestire a servit ca sursă de inspirație pentru al cincilea film cu Sherlock Holmes (filmat în 1921) din seria de filme mute cu Eille Norwood. O nouă adaptare a acestei povestiri a avut loc în serialul TV din 1954 cu Ronald
Liga roșcaților () [Corola-website/Science/323302_a_324631]
-
trebui să fie 4 august și respectiv 4 octombrie. Această povestire a servit ca sursă de inspirație pentru al cincilea film cu Sherlock Holmes (filmat în 1921) din seria de filme mute cu Eille Norwood. O nouă adaptare a acestei povestiri a avut loc în serialul TV din 1954 cu Ronald Howard în rolul principal. Povestirea "Liga roșcaților" a fost adaptată în 1965 pentru un episod (episodul 4) al serialului TV "Sherlock Holmes" cu actorii Douglas Wilmer și Nigel Stock. O
Liga roșcaților () [Corola-website/Science/323302_a_324631]
-
de inspirație pentru al cincilea film cu Sherlock Holmes (filmat în 1921) din seria de filme mute cu Eille Norwood. O nouă adaptare a acestei povestiri a avut loc în serialul TV din 1954 cu Ronald Howard în rolul principal. Povestirea "Liga roșcaților" a fost adaptată în 1965 pentru un episod (episodul 4) al serialului TV "Sherlock Holmes" cu actorii Douglas Wilmer și Nigel Stock. O nouă adaptare a fost realizată în 1967 pentru un episod (episodul 3) al serialului german
Liga roșcaților () [Corola-website/Science/323302_a_324631]
-
o spargere la Royal Gallery. În primele ediții ale autobiografiei lui Arthur Conan Doyle, "Memories and Adventures", el menționează o organizație numită "The Glove" ca sursă de inspirație pentru Liga Roșcaților. În edițiile ulterioare această referință a fost eliminată. Intriga povestirii a fost folosită de The Deaf Man ca mijloc de a-i încurca pe detectivii din 87th Precinct în romanul "The Heckler" al lui Ed McBain. Seria de benzi desenate The Muppet Sherlock Holmes conține povestirea în al treilea număr
Liga roșcaților () [Corola-website/Science/323302_a_324631]
-
a fost eliminată. Intriga povestirii a fost folosită de The Deaf Man ca mijloc de a-i încurca pe detectivii din 87th Precinct în romanul "The Heckler" al lui Ed McBain. Seria de benzi desenate The Muppet Sherlock Holmes conține povestirea în al treilea număr. Episodul "Mr. Monk and the Employee of the Month" al serialului TV "Monk" se inspiră în mare măsură din această povestire.
Liga roșcaților () [Corola-website/Science/323302_a_324631]
-
The Heckler" al lui Ed McBain. Seria de benzi desenate The Muppet Sherlock Holmes conține povestirea în al treilea număr. Episodul "Mr. Monk and the Employee of the Month" al serialului TV "Monk" se inspiră în mare măsură din această povestire.
Liga roșcaților () [Corola-website/Science/323302_a_324631]
-
recunoscute ca zone de interes în unele povești ale seriei. Un membru al echipei EEC, Shavva bint Faroud, a considerat că planeta este atât de frumoasă încât s-a decis să lupte ca să rămână un obiectiv al expediției. (Într-o povestire clasică a lui McCaffrey se arată că Shavva este un strămoș al lui Avril Bitra, astronavigatorul coloniei de pe Pern.) În ciuda frumuseței planetei, echipa EEC a fost nedumerită din cauza unui tipar aleatoriu repetat de cercuri de murdărie, pe care membrii echipei
Pern () [Corola-website/Science/323298_a_324627]
-
(în ) este una dintre cele 56 povestiri scurte cu Sherlock Holmes ale lui Sir Arthur Conan Doyle și a șasea povestire din volumul "Aventurile lui Sherlock Holmes". Ea a fost publicată în revista Strand Magazine din decembrie 1891, cu ilustrații de Sidney Paget, apoi în volumul ""Aventurile
Omul cu buza strâmbă () [Corola-website/Science/323320_a_324649]
-
(în ) este una dintre cele 56 povestiri scurte cu Sherlock Holmes ale lui Sir Arthur Conan Doyle și a șasea povestire din volumul "Aventurile lui Sherlock Holmes". Ea a fost publicată în revista Strand Magazine din decembrie 1891, cu ilustrații de Sidney Paget, apoi în volumul ""Aventurile lui Sherlock Holmes"" (în ) editat la 14 octombrie 1892 de George Newnes Ltd din
Omul cu buza strâmbă () [Corola-website/Science/323320_a_324649]
-
Strand Magazine din decembrie 1891, cu ilustrații de Sidney Paget, apoi în volumul ""Aventurile lui Sherlock Holmes"" (în ) editat la 14 octombrie 1892 de George Newnes Ltd din Anglia. Conan Doyle a clasat "" pe locul XVI în lista celor 19 povestiri favorite cu Sherlock Holmes. Doctorul Watson este chemat într-o noapte de Kate Whitney, o femeie prietenă cu soția sa. Soțul ei, Isa Whitney, lipsea de câteva zile și, cum era dependent de opiu, ea era sigură că el zăcea
Omul cu buza strâmbă () [Corola-website/Science/323320_a_324649]
-
a forma o familie respectabilă. Soția sa nu a știut niciodată ce făcea el pentru a câștiga bani, iar Holmes a fost de acord să păstreze secretul domnului St. Clair atâta timp cât nu se va mai auzi nimic de Hugh Boone. Povestirea este unică între povestirile cu Holmes din două motive: după ce misterul este elucidat, se pare că nu s-a săvârșit nici o infracțiune și nu există niciun răufăcător; și spre deosebire de alte povestiri, Holmes (sau de fapt, Doyle) nu explică cum a
Omul cu buza strâmbă () [Corola-website/Science/323320_a_324649]
-
respectabilă. Soția sa nu a știut niciodată ce făcea el pentru a câștiga bani, iar Holmes a fost de acord să păstreze secretul domnului St. Clair atâta timp cât nu se va mai auzi nimic de Hugh Boone. Povestirea este unică între povestirile cu Holmes din două motive: după ce misterul este elucidat, se pare că nu s-a săvârșit nici o infracțiune și nu există niciun răufăcător; și spre deosebire de alte povestiri, Holmes (sau de fapt, Doyle) nu explică cum a rezolvat misterul și îl
Omul cu buza strâmbă () [Corola-website/Science/323320_a_324649]
-
nu se va mai auzi nimic de Hugh Boone. Povestirea este unică între povestirile cu Holmes din două motive: după ce misterul este elucidat, se pare că nu s-a săvârșit nici o infracțiune și nu există niciun răufăcător; și spre deosebire de alte povestiri, Holmes (sau de fapt, Doyle) nu explică cum a rezolvat misterul și îl lasă pe cititorul isteț să-și dea seama (indiciile sunt prezentate destul de clar în povestire). Un cititor modern ar putea găsi ca un fapt izbitor că uzul
Omul cu buza strâmbă () [Corola-website/Science/323320_a_324649]
-
a săvârșit nici o infracțiune și nu există niciun răufăcător; și spre deosebire de alte povestiri, Holmes (sau de fapt, Doyle) nu explică cum a rezolvat misterul și îl lasă pe cititorul isteț să-și dea seama (indiciile sunt prezentate destul de clar în povestire). Un cititor modern ar putea găsi ca un fapt izbitor că uzul narcoticelor nu era ilegal în timpul în care are loc povestirea. Deși localul unde se consuma opiu era un mediu strâns legat cu criminalitatea și lumea interlopă, el funcționa
Omul cu buza strâmbă () [Corola-website/Science/323320_a_324649]
-
rezolvat misterul și îl lasă pe cititorul isteț să-și dea seama (indiciile sunt prezentate destul de clar în povestire). Un cititor modern ar putea găsi ca un fapt izbitor că uzul narcoticelor nu era ilegal în timpul în care are loc povestirea. Deși localul unde se consuma opiu era un mediu strâns legat cu criminalitatea și lumea interlopă, el funcționa în mod deschis și legal. Vânzarea opiului sau al altor droguri nu era o infracțiune în Londra anului 1889 și nimeni nu
Omul cu buza strâmbă () [Corola-website/Science/323320_a_324649]