23,551 matches
-
noastre (Bahr³mxe "Bahra>m", cf. mai jos); În India, acesta este un epitet (v•trahan), folosit În special ca atribut al zeului Indraxe "Indra". E. Benveniste și L. Renou (1934) au reușit să reconstruiască o figură destul de convingătoare a unui zeu indo-iranian * V•trahan și a unui erou victorios În lupta Împotriva unui balaur: prima figură ar putea fi propriu-zis iraniană, iar cea de-a doua, indiană. În timp ce Indra a fost demonizat În zoroastrism (cf. mai jos, subcapitolul 2.8), corespondentul
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
În Iran. După cum am văzut, În Avesta apare printre entitățile demne de cult cărora le era dedicat un imn (Yasna 9-10). Din cauza naturii sale compozite, de divinitate și materie, Haomaxe "Haoma" ajunge să reprezinte, după un timp, victima, preotul și zeul jertfei zoroastriene (Zaehner, 1961, pp. 93, sq.; Duchesne-Guillemin, 1962a, p. 95). Panxe "Pan"teonului iranian Îi mai aparțin și alte divinități, amestecate printre yazataxe "yazata" zoroastrismului, care nu au paralele clare În panteonul Indiei antice, deși, cel puțin parțial, nu
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
al ideilor și credințelor religioase din aria cosmografiei. De fapt, conform lui Herodot (I, 131), persanii din vremea sa nu obișnuiau să ridice statui sau să construiască temple și altare, considerându-i nebuni pe cei care, precum grecii, credeau că zeii aveau aceeași natură ca oamenii. În schimb, persanii obișnuiau să urce pe cele mai Înalte vârfuri ale munților pentru a aduce jertfe supremului lor zeu ceresc. Această informație este importantă pentru că indică faptul că munții considerați drept centre naturale ale
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
să construiască temple și altare, considerându-i nebuni pe cei care, precum grecii, credeau că zeii aveau aceeași natură ca oamenii. În schimb, persanii obișnuiau să urce pe cele mai Înalte vârfuri ale munților pentru a aduce jertfe supremului lor zeu ceresc. Această informație este importantă pentru că indică faptul că munții considerați drept centre naturale ale inspirației supranaturale aveau un loc hotărâtor În ideologia religioasă iraniană (Darmesteter 1892-1893, II, p. 615), fiindcă acestea erau, pe pământ, părțile cele mai apropiate de
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
oral, pentru o lungă perioadă de timp, iar apoi În scris, culegerea de texte religioase ale zoroastrismului, numită Avesta, Zarathuștraxe "Zarathuștra" este numele, de origine incertă (compus cu uștra „cămilă”, probabil, „conducător de cămile”), al fondatorului religiei mazdeiste (de la numele zeului suprem Ahuraxe "Ahura" Mazd³xe "Ahura Mazda>", literal „Domnul” șahuraxe "ahura"ț „Înțelept” sau „al Înțelepciunii” șmazd³: cf. Boyce, 1975a, pp. 38 sqq.ț), sau zoroastriene (după forma grecizată a numelui fondatorului: Z½roastr¶s, de unde Zoroastruxe "Zoroastru")1. Forma medio-persană este
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
cea de-a doua, Urvatatnaraxe "Urvatatnara" și Hvareåithraxe "Hvarec^ithra". G³th³ Îl prezintă pe Zoroastruxe "Zoroastru" ca pe o figură pe deplin umană, formată În mediu său familial și tribal. El se deosebește de ceilalți doar prin relația directă cu zeul său. Însă tradiția religioasă ulterioară i-a conferit trăsături supraomenești, ajungând să dea viață unei adevărate legende, bogate În elemente mitice și miraculoase. Devine omul perfect cu care Începe ultima perioadă de trei milenii a istoriei cosmosului, Împărțită În patru
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
sqq.) 7. Concepția despre divintc "7. Concepția despre divin" Un fragment celebru din Uștavaitș G³th³, În Înțelegerea căruia au făcut progrese remarcabile H. Humbach, S. Insler, J. Kellens, ilustrează În mod exemplar concepția pe care o are Zoroastruxe "Zoroastru" despre zeul său, Domnul Înțelept, În calitate de creator (d³tar), fondator sau autor (Kellens, 1989d; cf. Boyce, 1992, p. 79 nota 25) al tuturor lucrurilor, și deci a unei ordini care este În același timp cosmică, rituală și etică (Yasna 44, 3-7): Doamne, iată
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
recunoscuți și distruși. Pe lângă acestea, el se Întreabă dacă cel care s-a făcut vinovat, refuzând să dea răsplata dreaptă celui care o merita, Își va primi pedeapsa În lumea aceasta sau În cealaltă etc., și, mai mult, vorbește Împotriva „zeilor” (da¶va), care sunt, evident, divinități tradiționale, punând o Întrebare retorică: „au fost vreodată zeii, o Stăpâne, protectori buni?” (Yasna 44, 20). Tonul monoteist - un tip aparte de monoteism, despre care s-a vorbit - al acestui text este clar: Domnul
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
refuzând să dea răsplata dreaptă celui care o merita, Își va primi pedeapsa În lumea aceasta sau În cealaltă etc., și, mai mult, vorbește Împotriva „zeilor” (da¶va), care sunt, evident, divinități tradiționale, punând o Întrebare retorică: „au fost vreodată zeii, o Stăpâne, protectori buni?” (Yasna 44, 20). Tonul monoteist - un tip aparte de monoteism, despre care s-a vorbit - al acestui text este clar: Domnul Înțelept este creatorul tuturor lucrurilor. Acesta este un concept care revine și În altă parte
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
clar: Domnul Înțelept este creatorul tuturor lucrurilor. Acesta este un concept care revine și În altă parte, În G³th³, ca, de exemplu, În Yasna 45, 4, În care se face aluzie la creatorul „acestei existențe”. La fel de evident este refuzul politeismului: zeii sunt condamnați astfel: „Dar voi, zeilor, sunteți toți născuți din gândul rău” (Yasna 32, 3). Este greu de găsit o condamnare a politeismului mai radicală decât aceasta: zeii sunt creația unei gândiri rele sau ostile, ca niște iluzii nefaste și
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
lucrurilor. Acesta este un concept care revine și În altă parte, În G³th³, ca, de exemplu, În Yasna 45, 4, În care se face aluzie la creatorul „acestei existențe”. La fel de evident este refuzul politeismului: zeii sunt condamnați astfel: „Dar voi, zeilor, sunteți toți născuți din gândul rău” (Yasna 32, 3). Este greu de găsit o condamnare a politeismului mai radicală decât aceasta: zeii sunt creația unei gândiri rele sau ostile, ca niște iluzii nefaste și himere (Gershevitch, 1975, p. 79, nota
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
se face aluzie la creatorul „acestei existențe”. La fel de evident este refuzul politeismului: zeii sunt condamnați astfel: „Dar voi, zeilor, sunteți toți născuți din gândul rău” (Yasna 32, 3). Este greu de găsit o condamnare a politeismului mai radicală decât aceasta: zeii sunt creația unei gândiri rele sau ostile, ca niște iluzii nefaste și himere (Gershevitch, 1975, p. 79, nota 4) alimentate de adoratorii lor, pentru care sunt În același timp sfetnici Înșelători și perfizi. În G³th³ aceștia nu sunt doar obiect
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
RELIGIOASETC "2. IDEI, CREDINȚE ȘI PRACTICI RELIGIOASE" 1. Trăsături specificetc "1. Trăsături specifice" Religia zoroastriană este o religie fondată de un profet, pentru care este preferabil să se folosească, pentru mai multă claritate, chiar numele fondatorului său (zoroastrism), decât numelui zeului suprem (mazdeism), din moment ce nu au lipsit interpretări, chiar recente, care Își propun să Închidă În mit sau rit figura, În realitate istorică, a lui Zoroastruxe "Zoroastru"xe "Zoroastru" (cf. supra, „Religiile Iranului antic și Zoroastru”, subcapitolul 2.3). Dualismul etic
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
comunitățile zoroastriene din Iranul modern și India, mai Întâi colonială și apoi independentă. 2. Teologia: panteonul și pandemoniultc "2. Teologia \: panteonul și pandemoniul" Teologia zoroastriană este dominată de figura lui Ahuraxe "Ahura" Mazd³xe "Ahura Mazda>" (În limba pahlavi, Ohrmazdxe "Ohrmazd"), zeul suprem, unic În G³th³, creator a tot ceea ce există În viața materială, cauza ultimă a victoriei Binelui asupra Răului. Este transcendent oricărei puteri spirituale, chiar și celor două Spirite (mainyu) opuse, deși, Într-un fel sau altul, de aceeași natură
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
ultimă a victoriei Binelui asupra Răului. Este transcendent oricărei puteri spirituale, chiar și celor două Spirite (mainyu) opuse, deși, Într-un fel sau altul, de aceeași natură cu Spiritul Beneficxe "Spiritul Benefic" (Spenta Mainyuxe "Spenta Mainyu"), inspiratorul lui Zoroastruxe "Zoroastru". Zeul suprem este În vârful unui sistem compus din abstracții-entități, Ameșa Spentaxe "Ameșa Spenta", care, după un timp, ajung să fie propriile sale aspecte sau modalitățile sale de manifestare și acțiune (cf. supra, „Religiile Iranului antic și Zoroastrului”, subcapitolul 2.7
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
sistem compus din abstracții-entități, Ameșa Spentaxe "Ameșa Spenta", care, după un timp, ajung să fie propriile sale aspecte sau modalitățile sale de manifestare și acțiune (cf. supra, „Religiile Iranului antic și Zoroastrului”, subcapitolul 2.7). Este evident caracterul celest al zeului, subliniat de Înțelepciunea și atotcunoașterea sa. Unic În G³th³, el pare a fi și unicul zeu venerat de Darius I și zeul suprem al zoroastrismului În toată istoria sa. Ahura Mazd³xe "Mazda>" este considerat, nu fără motiv, unicul „zeu” adevărat
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
sale aspecte sau modalitățile sale de manifestare și acțiune (cf. supra, „Religiile Iranului antic și Zoroastrului”, subcapitolul 2.7). Este evident caracterul celest al zeului, subliniat de Înțelepciunea și atotcunoașterea sa. Unic În G³th³, el pare a fi și unicul zeu venerat de Darius I și zeul suprem al zoroastrismului În toată istoria sa. Ahura Mazd³xe "Mazda>" este considerat, nu fără motiv, unicul „zeu” adevărat al zoroastrismului (confirmându-i-se În acest fel monoteismul), prin faptul că este și creatorul unor
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
manifestare și acțiune (cf. supra, „Religiile Iranului antic și Zoroastrului”, subcapitolul 2.7). Este evident caracterul celest al zeului, subliniat de Înțelepciunea și atotcunoașterea sa. Unic În G³th³, el pare a fi și unicul zeu venerat de Darius I și zeul suprem al zoroastrismului În toată istoria sa. Ahura Mazd³xe "Mazda>" este considerat, nu fără motiv, unicul „zeu” adevărat al zoroastrismului (confirmându-i-se În acest fel monoteismul), prin faptul că este și creatorul unor divinități minore, pentru care calificativul divin
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
al zeului, subliniat de Înțelepciunea și atotcunoașterea sa. Unic În G³th³, el pare a fi și unicul zeu venerat de Darius I și zeul suprem al zoroastrismului În toată istoria sa. Ahura Mazd³xe "Mazda>" este considerat, nu fără motiv, unicul „zeu” adevărat al zoroastrismului (confirmându-i-se În acest fel monoteismul), prin faptul că este și creatorul unor divinități minore, pentru care calificativul divin nu este folosit, În Iranul antic, În sens strict, ci mai degrabă ca baga, „zeu” În Iranul
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
motiv, unicul „zeu” adevărat al zoroastrismului (confirmându-i-se În acest fel monoteismul), prin faptul că este și creatorul unor divinități minore, pentru care calificativul divin nu este folosit, În Iranul antic, În sens strict, ci mai degrabă ca baga, „zeu” În Iranul antic (Boyce, 1975a, p. 196). În Avesta târzie, Ahura Mazd³ domină un fel de panteon bogat și complex, compus dintr-un grup de entități demne de cult (yazataxe "yazata"), care au un statut oarecum intermediar Între cel de
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
sqq.), sau grecești, cum ar fi Alcibiade (cf. Bidez și Cumont, 1938, II, p. 22), atunci când se vorbește despre educația primită de tinerii principi persani de la cel mai Înțelept dintre magii Învățători; aceștia erau instruiți În „magii”, deci În cultul zeilor, conform doctrinei lui Zoroastruxe "Zoroastru" „fiul lui Øromaz¶s”. Totuși, nu există nici o Îndoială că cel puțin câțiva ahemenizi, chiar Înainte de Artaxerxes II, au avut tendințe politeiste. Acest fapt rezultă clar din izvoarele grecești. Singura excepție este probabil Darius I
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Darius I care, În inscripțiile sale, nu pare să ofere vreun element concret de politeism propriu-zis și nici măcar de tipul celui care se reflectă În „amestecul religios” din Avesta târzie. Referirea la Ahuraxe "Ahura" Mazd³xe "Ahura Mazda>" și la „alți zei care există” din inscripțiile de la Bisutun (IV, 60 sqq.) trebuie Înțeleasă ca fiind adresată divinităților supreme ale popoarelor din imperiu (Gnoli, 1983; 1989a, p. 97), În contextul atitudinii etico-religioase determinate de necesitățile politice corespunzătoare realității formării unui stat multinațional și
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
proprii monarhiilor milenare din Orientul Apropiat. În urma evoluției societății persane În perioada ahemenidă, s-a afirmat o nouă concepție despre regalitate care nu se mai bazează doar pe harul tradițional al khvarenah, ci și pe ideea unui suveran ales de zeul suprem ca Îndrumător al tuturor popoarelor de pe pământ. În această concepție s-au Îmbinat elemente proprii tradiției iraniene și religiei zoroastriene, precum și elemente caracteristice monarhiilor unor mari state sedentare ca Asiria și Babilon (Gnoli, 1974). Întâlnirea cu civilizațiile din Orientul
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
aceste izvoare, pe ansamblu, Kerdșr apare ca fondator al puterii clerului magilor la Începutul dinastiei sasanide, restaurator al Religiei mazdeiste prin Întemeierea marilor temple ale focului (³dur ș Wahr³mxe "Wahra>m") și executarea corectă a diferitelor servicii liturgice („rituri ale zeilor”: kerdag³n ș yazd³n) În toate ținuturile În care exista zoroastrismul („ținuturile magilor”: mowest³n), ca ceremonii ale g³h³nb³r (radpass³g: MacKenzie, 1970), stipularea documentelor (gitt), statutelor (p³dikhșșr) și a registrelor (m³day³n), corectarea deviațiilor conduitei sau doctrinei magilor risipiți În vastul imperiu (Menasce
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
formaliste tipice structuralismului. 2. Izoglose lexicaletc "2. Izoglose lexicale" La nivel pur lexical, unicul element din aria teologică ce se poate reconstitui cu certitudine și care este atestat și În epoca istorică Într-un număr Însemnat de limbi, este termenul „zeu” (cf. Watkins, 1974): În vedică devaxe "deva"-, În avestică da¶va (care, În urma reformei religioase a lui Zoroastruxe "Zoroastru", a primit sensul de „demon”), În latină deus, În irlandeza veche dia, În lituaniană di?vas, În nordica veche tívar (pl.
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]