24,597 matches
-
a două dintre cele mai frecvente tipuri de lecții din sistemul clasic pentru o unitate de învățare (Joița, 2003, pp. 228-235). Tabel 15: Flexibilizarea proiectivă a lecțiilor clasice Sistemul de lecții clasice Alternative metodologice în proiectarea lecțiilor clasice Lecția de dobândire și comunicare • Varianta clasică: organizarea condițiilor/reactualizarea celor necesare/ anunțarea temei, a obiectivelor/transmiterea noilor informații, dirijarea învățării/fixarea, generalizarea, aplicarea, evaluarea/ tema pentru acasă. Lecția introductivă în unitatea de învățare. • Lecția bazată pe alternarea predării cu studiul pe mijloace
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
este diferit de la un copil la altul. Copiii deficienți de auz întâmpină dificultăți în formarea acestor deprinderi instrumentale, problemele care apar fiind diferite în funcție de natura și gravitatea deficienței(M. Anca): Copiii cu pierderi de auz ușoare pot avea dificultăți în dobândirea sunetelor vorbirii, în discriminarea lor, slabe achiziții în domeniul ortografiei și citirii. Copiii cu pierderi de auz neurosenzoriale moderate prezintă imaturitate a vorbirii, nedezvoltare a vocabularului, sintaxei, conceptelor, utilizează în limbajul expresiv propoziții mai simple decât copiii auzitori. Copiii cu
Copilul deficient de auz ?i cartea by Chira Dorina [Corola-publishinghouse/Science/83928_a_85253]
-
economice a fost însoțită de un declin al valorii cuceririi teritoriale pentru state. În lumea contemporană, beneficiile comerțului și ale cooperării dintre state depășesc cu mult pe acelea ale competiției militare și controlul teritorial. În mod tradițional, statele-națiune au privit dobândirea de teritoriu drept mijlocul principal de creștere a bunăstării naționale. În vremurile recente, totuși, a devenit evident că un teritoriu suplimentar nu te ajută neapărat să concurezi într-un sistem internațional unde "statul comerciant" mai degrabă decât "statul militar" devine
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
ordinii", în ultimele sale scrieri el a fost mult mai înclinat să susțină că era necesară mai multă dreptate pentru a se asigura supraviețuirea ordinii internaționale. Acest lucru este vizibil în argumentul său potrivit căruia "măsurile care sunt necesare pentru dobândirea dreptății pentru popoarele lumii a treia sunt și cele care vor maximiza perspectivele ordinii sau stabilității internaționale, cel puțin pe termen lung" (Bull 1984a: 18). Bull nu a trăit să fie martor al expansiunii și mai mari a societății internaționale
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
pretenții la dreptul de autoguvernare. Multe state noi deveneau titulare ale "suveranității negative" (dreptul de a fi liber de interferențele externe deși le lipsea clar "suveranitatea pozitivă") capacitatea de a satisface nevoile de bază ale populațiilor lor). O consecință a dobândirii suveranității a fost aceea că elitele conducătoare aveau posibilitatea legală să facă orice doreau în teritoriile respective. Violatorii drepturilor omului puteau atunci să apeleze la articolul 2, paragraful 7 al Cartei Națiunilor Unite, potrivit căruia comunitatea internațională nu are dreptul
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
utilizau pentru a promova pretinse interese naționale. Marx și Engels considerau că fiecare proletariat trebuia mai întâi să regleze conturile cu propria burghezie națională, însă lupta revoluționară urma să fie națională numai în formă. Nu avea să se sfârșească cu dobândirea puterii de stat, pentru că obiectivele și aspirațiile politice ale proletariatului erau internaționale (1977: 230, 235). Realiști precum Waltz au susținut că membrii proletariatului au ajuns, în timpul Primului Război Mondial, la concluzia că aveau mai mult în comun cu burghezia națională proprie decât
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
și ideile instituționalizate ale mediului social în care acționează. În al doilea rând, în loc să trateze interesele actorilor ca fiind determinate în mod exogen, ca fiind date anterior interacțiunii sociale, constructiviștii tratează interesele ca fiind endogene unor asemenea interacțiuni, consecințe ale dobândirii identității, învățate prin procese de comunicare, de reflecție asupra experienței și de întruchipare a unor roluri. În al treilea rând, în vreme ce raționaliștii vedeau societatea ca pe un domeniu strategic, un loc în care actorii își urmăresc în mod rațional interesele
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
ură, gelozietc "Iubire, dragoste - ură, gelozie" În dragoste, Începutul e frumos. (Pentru că Începutului În dragoste Îi sunt caracteristice stările de speranță și numeroasele iluzionări reciproce.) „Clipele pe care le petrecem În așteptarea fericirii sunt mai plăcute decât acelea care Încoronează dobândirea ei.” (O. Goldsmith) „Așteptarea unei plăceri este ea Însăși o plăcere.” (G.E. Lessing) Uneori despărțirea este mai bună decât dragostea. (Ca, de exemplu, atunci când unul dintre parteneri are sentimentul de a fi devenit captiv, datorită exclusivismului afectiv al partenerului, care
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
dar chiar și o plăcere. Cum este posibil să simți o plăcere a durerii? Explicația este dată de convingerea lor În adevărul următorului raționament: renunțarea la bunuri meschine și efemere pe acest pământ echivalează cu o achiziție sau o răsplată (dobândirea, În schimb, a celor eterne și divine din cer). Ascetul creștin Îndură așadar suferințe, insulte, oprobrii, se lasă chinuit În viață pentru a fi fericit după moarte. Μ Plăcerea, chiar și aceea a simțurilor, nu reprezintă un rău prin ea
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
cu o survolare și se transformă ulterior În răsfoire. Pentru a fi conștienți de acest lucru, ajunge să adăugăm actului lecturii o dimensiune pe care o neglijează numeroși teoreticieni, cea a timpului. Lectura nu Înseamnă numai cunoașterea unui text sau dobândirea unor cunoștințe. Ea este de asemenea, și Încă din momentul În care s-a declanșat, angrenată Într-o irepresibilă dinamică a uitării. Chiar atunci când sunt pe cale să citesc, Încep să uit ce am citit, iar acest proces este ineluctabil și
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
materiei, luminii glaciare a "tonurilor clare" i se substituie "lumina moale, lumina bună", ori "bezna tandră", într-un univers somnolent"123. Volume ale maturității, cum le numește Nicolae Manolescu, "aceste volume, în mod esențial, nu mai schimbă mare lucru (...), în afară de dobândirea acelei fluențe profunde a lirismului moral care face din Ana Blandiana din anii '70 o poetă incomparabil superioară celei din deceniul debutului ei și una dintre cele mai de seamă ale literaturii noastre contemporane"124. Construindu-și o nouă realitate
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
glasul ce străbate din lirica Anei Blandiana este rezultatul confruntării cu diferite experiențe."30 Bucuria de a trăi, specifică tinereții, cunoaște diverse forme, de-a lungul vârstelor, la fel și frenezia simțurilor, care, treptat se estompează, devenind tăcere. Deși, odată cu dobândirea unei anumite maturități scriitoricești, autoarea adoptă o poziție a dezinhibării, interiorul deschizându-se tot mai mult și devenind exterior, discursul inițial se golește de orice formă a expresivității stilistice, transformându-se într-o scriitură a demetaforizării. Primele volume stau sub
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
Mondrian proprietatea de care depinde efortul lui Albers, și anume interacțiunea reciprocă. Roșul, albastrul și galbenul în stare pură stabilesc trei poli independenți. Singura modalitate prin care cineva îi poate corelaționa este folosirea lor complementară, care în amestec duce la dobândirea unei game complete de gri. Astfel, în timp ce Albers și-a păstrat formele simple și costante pentru a se concentra asupra varietății relațiilor coloristice, Mondrian s-a constrâns pe sine la simplitatea formelor în unghi drept dintr un alt motiv. Interesul
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
pare că se dizolvă În formele ei particulare de manifestare. Din punct de vedere psihologic, libertatea presupune forme necenzurate de descărcare pulsională și prin aceasta de (autoĂÎmplinire de sine. Este o modalitate de descărcare ce vizează, Într-o formă pozitivă, dobândirea echilibrului interior și un progres exterior al individului. Din punct de vedere moral, libertatea presupune două aspecte (R. Le Senneă: „libertatea de inițiativă” și „libertatea ca valoare”. Libertatea, atât cea individuală, cât și cea colectivă, nu pot și nu trebuie
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
are În primul rând o accepțiune etică. B. Spinoza (Tratatul teologico-politică face distincția Între puterea divină și puterea umană. Pentru el, puterea umană se caracterizează prin următoarele: aă capacitatea de cunoaștere a lucrurilor prin cauzele lor; bă Înfrânarea pasiunilor și dobândirea de virtuți; că a trăi În siguranță, echilibru și sănătate. J. Locke face distincția Între puterea sufletească a individului și puterea politică, distingând În cazul fiecăreia dintre ele o anumită semnificație morală. Pot fi ele alăturate? se Întreabă J. Locke
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
două persoane. Elementul de referință poate fi reprezentat printr-un obiect material, o altă persoană, o idee, o situație socială sau de altă natură, concurența În obținerea unor avantaje, poziții sociale, politice etc. Conflictul reprezintă, În aceste situații, calea de dobândire a unor avantaje sau situații privilegiate din partea unei persoane, lovind În interesele celeilalte. Elementul de referință este deci factorul de conflict, de discordie, cel care-i separă și-i transformă În persoane aflate În conflict pe cei doi. Deși aparent
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
prin acordul persoanei cu ea Însăși, dar și cu lumea. Fiecare doctrină morală prescrie formele sale de atingere a perfecțiunii ființei umane ca soluții. Toate au În centrul lor un model exemplar la care fac referire. Pentru Socrate, calea de dobândire a fericirii, a Împlinirii omului, o dă cunoașterea de sine. Aceasta conduce În final la obținerea stării de sophrosynè, ca formă a Înțelepciunii pe care o afli prin descoperirea și stăpânirea adevărului. Ea presupune un lung și constant efort de
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
acel echilibru lipsit de excesele dorințelor și ale plăcerilor fizice. Sănătatea sufletească este dată de liniștea și starea de echilibru interior a vieții psihice. Sănătatea morală este dată de fericirea pe care o conferă individul interiorizarea valorilor morale, a virtuților. Dobândirea unei asemenea stări de sănătate presupune Însă un efort permanent din partea persoanei, o atitudine activă, așa cum vom arăta În continuare. Atitudinea activă și cea pasivă Orice persoană are o anumită atitudine față de propria sa viață. Această atitudine este, În primul
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
după propriul său chip; sentimentul că orice act de creație este asociat suferinței; iubirea de oameni ca formă de sacrificiu prin dăruirea de sine. Mitul prometeic condiționează obținerea plăcerii, a satisfacției date de creație, ca formă plenară și ultimă de dobândire a plăcerii, a bucuriei, prin suferința pe care o dă efortul de a lupta pentru a putea ajunge la scopul final. Este un act prin care se afirmă ca temă, pentru prima dată În istoria culturii, voința de putere a
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
cu multă siguranță”. Convingerea sa era că eliminarea metodelor de predare în care „dascălul e totul” și (idee fără îndoială modernă - n. m.) acordarea unui cîmp liber de gîndire copilului, pentru „a-și dezvolta singur inteligența”, vor avea ca rezultat dobîndirea acelei inițiative ce momentan lipsea. N. I. Bibiri voia ca școala să ridice cetățeni activi, utili țării, un deziderat major, pentru care a mai pledat în cîteva conferințe și „broșuri patriotice”. El însuși a dat exemple de inițiativă, înființînd Societatea „Bunul
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
unei probleme”, în care felul obișnuit de răspuns este înlocuit cu noi răspunderi, de natură creatoare, care sunt adaptate la rezolvarea problemei întâlnite. Așadar, aceste dificultăți, proprii tuturor formelor de activitate, reprezintă o condiție a dezvoltării psihice a omului, a dobândirii de către acesta a unei calificări profesionale și a formării unor trăsături volitive de caracter: inițiativă, tenacitate, hotătâre etc. Numai într-o singură situație dificultățile de acest gen pot provoca - după autorul citat - frustrația: atunci când sunt percepute subiectiv ca invincibile, atunci când
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
aspirații și idealuri). N. Weiner admite chiar o capacitate de superreglare, atunci când vorbește de „reglarea cibernetică” care se opune „întâmplătorului” și „dezorganizării”. În această viziune nouă, cibernetică, autoreglarea nu semnifică numai restabilirea unui nivel de echilibru pierdut, ci și tendința dobândirii unui nivel de echilibru superior. „Dezorganizarea” devine, în perspectivă, premisa unei organizări superioare sau a unei reorganizări, iar ideea de „suprareglare”, care presupune o formă de adaptare calitativ superioară a organismului la cerințele lumii exterioare, desemnează, în opoziție cu idea
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
a supraviețuit în 20 de țări, posibil fiindcă nu a putut face față presiunilor. În alte 32 de țări, sistemul cu mai mult de un partid nu a avut o existență continuă începând cu al Doilea Război Mondial sau odată cu dobândirea independenței, iar în câteva cazuri au existat mai multe încercări de răsturnare a acestuia. Mai mult, 19 din cele 30 de țări din lumea a treia care fuseseră conduse neîntrerupt de un sistem cu mai mult de un partid erau
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
de civilizație" (8, p. 95). Teoriile pedagogice pe care Ellen Key ar vrea să le vadă salvate de "potop" sînt cele care au în vedere o "educație naturală", în sensul că țin seama de cerințele firești ale copilului și asigură dobîndirea cunoștințelor prin experiența sa personală. Într-un moment în care teoreticienii educației își îndreptau cu prioritate atenția spre copil și legile sale de dezvoltare, pedagogul suedez lansează într-o formă literară care o amintește pe aceea a lui Rousseau o
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
că orice contact al unui organism cu lumea cunoaște trei momente: percepția, prelucrarea și exprimarea. A. Lay transferă aceste momente din lumea biologică în procesul de învățămînt. Potrivit teoriei lui, structura lecției urma să aibă trei momente: 1. perceperea (observarea), dobîndirea de impresii; 2. prelucrarea lor de către conștiință și 3. exprimarea, exteriorizarea a ceea ce a fost perceput și prelucrat. Acest ultim moment este considerat de Lay ca fiind cel mai important; el corespunde și tendinței spre activitate a copilului. În consecință
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]