23,159 matches
-
fost incluse pe lista New York Times Best Seller. Maxwell s-a născut în Garden City, Michigan în 1947. Fiind creștin evanghelist, și-a urmat tatăl în ministeriat. A studiat la și a obținut licența în 1969, apoi de la și un Doctorat în ministeriat de la . În prezent, locuiește în Florida de Sud cu soția sa, Margaret. Din 1970, Maxwell a condus biserici din Indiana, Ohio, California și Florida. După ce a slujit ca pastor senior vreme de 14 ani, e plecat de la în
John C. Maxwell () [Corola-website/Science/336915_a_338244]
-
reușit primul zbor cu un aparat mai greu decât aerul în 1903, s-au inspirat din observarea de porumbeilor în zbor. Biomimetica a fost inventată de biofizicianul și poetul american Otto Schmitt în anii 1950. Aceasta s-a petrecut în timpul doctoratului său când a pus la punct declanșatorul Schmitt prin studierea nervilor la calmar, încercând să proiecteze un dispozitiv replică la sistemul biologic al propagării nervoase . El a continuat să se concentreze pe dispozitive care imită sistemele naturale și prin 1957
Biomimetică () [Corola-website/Science/337052_a_338381]
-
în 1892 diploma de master. În perioada 1890-1895 a predat la o școală în Boston. În 1895 a obținut titlul de doctor în filologie cu teza "De Euripidis Antiopa"; lucrarea sa nu a fost niciodată publicată. La scurt timp după doctorat Babbitt a primit o bursă a Școlii Americane de Studii Clasice din Atena (ASCSA), ceea ce i-a permis să realizeze un stagiu de cercetare de un an în Grecia. Acolo, el a intrat în contact cu tinerii arheologi Theodore Woolsey
Frank Cole Babbitt () [Corola-website/Science/337084_a_338413]
-
al Ierusalimului efectuate între anii 1969-1978 sub conducerea lui Nahman Avigad au dus în acea vreme la o cotitură a interesului său științific de la Epoca de Fier la cea Romană timpurie. În anul 1990 el si-a terminat teza de doctorat „Mikvaot (Băi rituale evreiești) în Țara Israelului din Epoca celui de-al Doilea Templu și din perioadele Mișnei și a Talmudului, sub îndrumarea profesorilor Nahman Avigad și Lee Israel Levine. Teza sa se baza pe descoperiri făcute în cursul acestor
Ronny Reich () [Corola-website/Science/337072_a_338401]
-
1972, el a studiat germanistica, filologia romanică și filosofia la Universitatea Albert Ludwig din Freiburg im Breisgau. În timpul studiilor, el a fost influențat în special de scrierile lui Jacques Lacan, Michel Foucault și Martin Heidegger. În 1976 Kittler a obținut doctoratul în filosofie cu o teză despre poetul Conrad Ferdinand Meyer. Între 1976 și 1986 a lucrat ca asistent universitar la "Deutsches Seminar" din cadrul aceleiași universități. În 1984 a obținut abilitarea în istoriei literaturii germane moderne. El a predat de mai
Friedrich Kittler () [Corola-website/Science/337088_a_338417]
-
1917), având ca unchi pe pictorul Kandinsky. Student la Berlin încă din 1920, îi întâlnește acolo pe Alexandre Koyré, Leo Strauss, și o mulțime de alți studenți care, mai târziu, vor deveni intelectuali de primă mână. După o teză de doctorat despre Soloviev cu Karl Jaspers, vine în Franța (va fi naturalizat în 1937), unde își pierde averea din cauza unor proaste investiții financiare. Forțat să-și găsească de lucru, el va ține prelegeri despre "Fenomenologia Spiritului" a lui G. W. F.
Alexandre Kojève () [Corola-website/Science/337095_a_338424]
-
Burgulescu). A urmat școala primară și Liceul „Frații Buzești” din Craiova (1925-1932) și apoi, în paralel, Facultatea de Litere și Filosofie (secția de sociologie) și Facultatea de Drept din cadrul Universității din București, obținând ambele licențe în 1936. A obținut un doctorat în filosofia dreptului cu teza "Conceptul și ideea dreptului la Rudolf Stammler" (1939) și un doctorat în filologie hispanică, cu teza "Arta narativă a lui Miguel Ángel Asturias" (1971). În 1939 este numit asistent universitar la Catedra de filosofia dreptului
Paul Alexandru Georgescu () [Corola-website/Science/337112_a_338441]
-
Facultatea de Litere și Filosofie (secția de sociologie) și Facultatea de Drept din cadrul Universității din București, obținând ambele licențe în 1936. A obținut un doctorat în filosofia dreptului cu teza "Conceptul și ideea dreptului la Rudolf Stammler" (1939) și un doctorat în filologie hispanică, cu teza "Arta narativă a lui Miguel Ángel Asturias" (1971). În 1939 este numit asistent universitar la Catedra de filosofia dreptului, activând în această calitate până în 1944, când este detașat ca lector de limba și literatura română
Paul Alexandru Georgescu () [Corola-website/Science/337112_a_338441]
-
de limba română în Elveția (1946-1947). Se întoarce în România în 1947, unde lucrează ca redactor la Editura Științifică (1947-1962), apoi din 1962 ca lector la Catedra de limba și literatura spaniolă a Facultății de Filologie din București. După obținerea doctoratului în filologie în 1971 este promovat în postul de conferențiar, în care va funcționa până la pensionare (1979). A îndeplinit funcțiile de vicepreședinte al Asociației de Prietenie Româno-Venezuelene și membru corespondent al secției de lingvistică a Academiei Naționale din Columbia (din
Paul Alexandru Georgescu () [Corola-website/Science/337112_a_338441]
-
1952-1957). A beneficiat de o bursă „Humboldt” la Universitatea din Tübingen (1969-1970; 1971) și apoi de o altă bursă la Universitatea din Bonn (1991). Cercetările sale dedicate operei literare a lui Liviu Rebreanu au fost finalizate cu o teză de doctorat în filologie intitulată "Liviu Rebreanu în lumina manuscriselor și a corespondenței sale" (1978). După absolvirea facultății a lucrat pe post de cercetător științific principal la Institutul de Istorie și Teorie Literară „G. Călinescu” din București (din 1957). Activitatea sa profesională
Stancu Ilin () [Corola-website/Science/337130_a_338459]
-
Universitatea Sorbona până în 1938. Reîntors în România, este numit asistent (1938-1939; 1940-1943) la Catedra de limba greacă, apoi la cea de limba latină (condusă de prof. Niculae I. Herescu) ale Universității din București și își susține în 1939 teza de doctorat cu titlul "Les „Aratéa” de Cicéron", la care începuse să lucreze încă în Franța. Își satisface stagiul militar la Școala de Ofițeri de Rezervă din Ploiești în 1940. Teza sa de doctorat, redactată în limba franceză, a fost publicată în
Victor Buescu () [Corola-website/Science/337122_a_338451]
-
București și își susține în 1939 teza de doctorat cu titlul "Les „Aratéa” de Cicéron", la care începuse să lucreze încă în Franța. Își satisface stagiul militar la Școala de Ofițeri de Rezervă din Ploiești în 1940. Teza sa de doctorat, redactată în limba franceză, a fost publicată în 1941 și este considerată una dintre cele mai importante opere de filologie clasică din secolul al XX-lea. Publică în anul următor colecția de studii clasice "Problèmes de critique et d’histoire
Victor Buescu () [Corola-website/Science/337122_a_338451]
-
doctor în filologie al Universității din București cu teza "„Șezătoarea” în contextul folcloristicii" (elaborată sub îndrumarea prof. Mihai Pop), despre revista "Șezătoarea", prima revistă românească de folclor, publicată de Arthur Gorovei în anul 1892, la Fălticeni. A fost conducător de doctorate în etnologie. A mai predat în perioada 1992-2002 cursul de Estetică teologică la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Iași. a debutat în revista "Scrisul bănățean" (1958), colaborând în cursul îndelungatei sale cariere cu articole, studii și eseuri la revistele "Cronica
Petru Ursache () [Corola-website/Science/337138_a_338467]
-
său editorial. După revenirea în România este angajat la Muzeul Limbii Române din Cluj, sub conducerea lui Sextil Pușcariu, lucrând ca asistent la fonetică experimentală, șef al secției bibliografice și al bibliotecii, apoi administrator (1940-1945). În anul 1931 obține un doctorat magna cum laude, cu teza "Edgar Quinet și românii", continuându-și în paralel cercetările cu privire la literatura transilvăneană și cercetările de literatură comparată. Studiul "Michelet și românii" (1935) este premiat de Academia Română în 1937, în urma raportului lui Nicolae Iorga. Este cooptat
Ion Breazu () [Corola-website/Science/337141_a_338470]
-
a fost angajat la catedra de Istoria Literaturii Române de la Universitatea 1 Decembrie 1918 din Alba Iulia, unde a fost și titularizat în 1995, predând aici până în anul 2009, când a ieșit la pensie. Este începând din 1994 conducător de doctorat în istoria literaturii române la Institutul de Lingvistică și Istorie Literară „Sextil Pușcariu” din Cluj-Napoca și apoi la Universitatea „1 Decembrie 1918” din Alba Iulia. A condus peste 40 de teze de doctorat. Este membru al Uniunii Scriitorilor din România
Mircea Popa () [Corola-website/Science/337160_a_338489]
-
pensie. Este începând din 1994 conducător de doctorat în istoria literaturii române la Institutul de Lingvistică și Istorie Literară „Sextil Pușcariu” din Cluj-Napoca și apoi la Universitatea „1 Decembrie 1918” din Alba Iulia. A condus peste 40 de teze de doctorat. Este membru al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Cluj, și președinte al Despărțământului Cluj al "Astrei" (din 2000), conducând în această calitate revista Astra clujeană. A fost numit președintele Federației Ortodoxe Române, vicepreședintele Asociației Române de Istorie a Presei, fiind
Mircea Popa () [Corola-website/Science/337160_a_338489]
-
ajunge până în faza finală pe țară. Lucrează la Oficiul de Stat pentru Invenții și Inovații în perioada dintre anii 1959 și 1965. Angajat la Consiliul Național al Cercetării Știintifice (1969-1973), perioadă în care își pregătește și susține în anul 1969 doctoratul cu profesorul Alexandru Spătaru, autor al unor importante volume de teoria informației. În 1972 face o specializare în Anglia la Atlas Computer Laboratory. După înființarea Institutului Central pentru Informatică devine cercetător știintific principal, șef al Laboratorului de Modele Matematice pentru
Constantin Virgil Negoiță () [Corola-website/Science/337163_a_338492]
-
și de botanică precum director al institutului tehnic la Universitatea din Padova. Abrevierea numelui său de autor este Sacc.. Saccardo a urmat liceul din Veneția și, după bacalaureat, a studiat la Institutul Tehnic al Universității din Padova, unde a obținut doctoratul în 1867, iar în 1869 a devenit profesor de istorie naturală. În 1872 a înființat revista "Michelia" în care a publicat multe dintre lucrările sale micologice timpurii precum cele despre istoria botanicii. Un an mai târziu a scris "Mycologiae Venetae
Pier Andrea Saccardo () [Corola-website/Science/337242_a_338571]
-
În cele din urmă și-a putut relua studiile pe care le-a terminat cu titlul de master în anul 1958. În anul 1959 Freund și părinții săi au obținut permisiunea de a emigra în Austria. Acolo el a terminat doctoratul in fizica teoretică la Universitatea din Viena, sub îndrumarea lui Walter Thirring. După o perioadă în care a lucrat ca cercetător la Viena alături de Thirring, și apoi la Universitatea din Geneva, Freund a emigrat în Statele Unite. El s-a perfecționat
Peter Freund () [Corola-website/Science/337245_a_338574]
-
este o profesoară universitară, o romanista și o romanista franceză, care actualmente preda la Universitatea din Calabria, Italia. Doamna profesoară Gisele VANHESE a absolvit un doctorat la Universitatea din Liege cu o teza de filologie romanica prezentînd o teza privind literatura franceză sub conducerea Prof. Maurice Piron ( editor al ultimului volum dintr-o Istorie a Limbii Franceze, avîndu-i coautori pe Brunot și Bruneau) și a profesorului
Gisele Vanhese () [Corola-website/Science/337237_a_338566]
-
generală", autorii unui oarte cunoscut volum de retorica. În paralel a absolvit cursurile doctorale ale Facultății de Litere și Filosofie a Universității din Pisa, fiind și doctor în "Lingue e Letterature Straniere Moderne - Indirizzo europeo". E de asemenea posesoarea unui doctorat în Comunicare socială la Universitatea Catholică din Lovanio. A cîștigat o bursă de perfecționare la Școală Normală Superioară din Pisa, a ținut seminarii la cursurile profesorilor Contini, Nencioni și Stussi și a fost cercetătoare de rol pentru rerupareaa Filologiei Romanice
Gisele Vanhese () [Corola-website/Science/337237_a_338566]
-
Vesto Melvin Slipher () a fost un astronom american care a efectuat primele măsurători ale vitezelor radiale pentru galaxii, oferind baza empirică pentru expansiunea universului. Slipher a fost născut în , și a finalizat doctoratul său la , în 1909. El și-a petrecut întreaga carieră la din Flagstaff, Arizona, unde a fost promovat director adjunct în 1915, director de activități din 1916, și în cele din urmă director din 1926 până la pensionarea sa, în 1952
Vesto Slipher () [Corola-website/Science/337291_a_338620]
-
la 1 noiembrie 1930. A absolvit, în 1954, Facultatea de Filologie, secția Limba și Literatura Română, a Universității din București și din acel an funcționează în învățământul superior, domeniile de specialitate fiind "Estetica", "Estetica și Teoria teatrului" și "Teatrologie — Spectacologie". Doctoratul l-a obținut, în 1963, în filosofie, specialitatea estetică. În perioada 1968-2000, a fost profesor titular și șef de catedră de Estetică și Teatrologie, decan între anii 1967 și 1970, apoi prorector (1970-1974) al Universității Naționale de Artă Teatrală și
Ion Toboșaru () [Corola-website/Science/337304_a_338633]
-
estetică. În perioada 1968-2000, a fost profesor titular și șef de catedră de Estetică și Teatrologie, decan între anii 1967 și 1970, apoi prorector (1970-1974) al Universității Naționale de Artă Teatrală și Cinematografică „I. L. Caragiale” din București. Din 1990 conduce doctorate de Estetică și Teorie a teatrului în cadrul acestei universități. În anul 1992 a devenit membru al Consiliului Național de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare din cadrul Ministerului Educației Naționale. Printre funcțiile onorifice pot fi enumerate: membru al Uniunii Scriitorilor
Ion Toboșaru () [Corola-website/Science/337304_a_338633]
-
natural, structura discursului, parsarea de discurs, rezoluția anaforei, lexicografie computațională, aplicații și resurse pentru prelucrarea limbajului natural. A efectuat numeroase studii si cercetări, însumând peste 200 lucrări și rapoarte științifice în țară și străinătate și 8 cărți. Este conducător de doctorat în domeniul Informatică din anul 2001 și coordonator a numeroase contracte de cercetare în domeniul Lingvisticii Computaționale. În 2009 a debutat și în beletristică, primind premiul de debut al Editurii Cartea Românească pentru romanul de ficțiune “Scaune de pluș”. Este
Dan Cristea () [Corola-website/Science/337317_a_338646]