25,627 matches
-
fobiile evreului ar fi justificate istoric : „În bimilenara lor dramă - scrie criticul, comentând romanul lui Emil Dorian Profeți și paiațe -, evreii au cunoscut pogromuri adevărate și e greu de a-i vindeca de fobie” <endnote id="(130, p. 851)"/>. Paradoxal, frica evreului generează uneori curajul său disperat. Cel puțin așa stau lucrurile În cazul hangiului din Moldova de Nord, Leiba Zibal, din nuvela lui Caragiale O făclie de Paști (1889). „Spaima are adesea efectele curajului”, susține Călinescu. „Leiba Zibal aparține unei
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
zdruncinați și cu imaginația Înspăimântată de lungi persecuții. Nu e rar evreul fricos prin atavism și suspector de «goi» [= neevreu]”. Refăcând fișa clinică a neurasteniei „evreului colectiv” și cea a „evreului individual” Leiba, Călinescu decelează două tipuri calitativ diferite de frică. „Evreii normali sunt timorați În forme defensive, văităreți, acomodanți [...]. Zibal suferă de spaimă atavică și de teroare cronică de origine traumatică” <endnote id="(130, p. 496)"/>. De aici s-ar naște curajul ieșit din comun al hangiului evreu, care-l
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
cronică de origine traumatică” <endnote id="(130, p. 496)"/>. De aici s-ar naște curajul ieșit din comun al hangiului evreu, care-l răpune pe argatul Gheorghe chiar În noaptea de Înviere, atunci când de regulă evreii erau cei răpuși. Evident, frica este personajul principal al nuvelei lui Caragiale. Nu e de mirare că, atunci când regizorul Radu Gabrea a realizat un film după această poveste, el a simțit nevoia să pună acest termen chiar În titlu : Fürchte Dich Nicht, Jacob ! (Nu-ți
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
personajul principal al nuvelei lui Caragiale. Nu e de mirare că, atunci când regizorul Radu Gabrea a realizat un film după această poveste, el a simțit nevoia să pună acest termen chiar În titlu : Fürchte Dich Nicht, Jacob ! (Nu-ți fie frică, Iacob ! / Fear Not, Jacob !, film artistic de lung metraj realizat În Germania de Vest În 1981). Tot un hangiu din nordul Moldovei este și Ițic Ștrul, de data aceasta protagonistul unei nuvele de Liviu Rebreanu (Ițic Ștrul, dezertor, 1920). Inițial
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
rugându-l frumos să-și mai astâmpere vitejia, c-or să-i rămâie copiii pe drumuri” <endnote id="(263, pp. 172-174)"/>. Cinofobia și licofobia Câinele este cel mai bun prieten al omului. Nu și al evreului. Dimpotrivă. Pentru imaginarul colectiv, frica de câini a evreului a devenit proverbială. În paremiologia populară poloneză, un om fricos este „Curajos ca un evreu În fața câinilor” <endnote id="(70, p. 179)"/>. Dar de unde provine cinofobia de care suferă evreii ? La sfârșitul secolului al XIX-lea
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
e vorba Dacă-l știe și Grivei ! <endnote id="(440, p. 64)"/>. Am văzut că, de regulă, evreul este considerat deștept și că, În imaginarul colectiv, acesta este un stereotip foarte puternic și stabil. Or, În cazul snoavelor care ridiculizează frica evreului, el devine brusc naiv, dacă nu chiar prost. Lașitatea proverbială a evreului Îi anulează inteligența proverbială, transformând-o În opusul ei. Astfel, un clișeu foarte puternic referitor la frica evreului este În stare să răstoarne un alt clișeu puternic
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
foarte puternic și stabil. Or, În cazul snoavelor care ridiculizează frica evreului, el devine brusc naiv, dacă nu chiar prost. Lașitatea proverbială a evreului Îi anulează inteligența proverbială, transformând-o În opusul ei. Astfel, un clișeu foarte puternic referitor la frica evreului este În stare să răstoarne un alt clișeu puternic, referitor la inteligența acestuia. Iată un mic exemplu, preluat dintr-o snoavă versificată de Speranția În 1888 : un evreu țipă Îngrozitor, plângându-se că un copil l-a lovit și
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
fie, ș-apoi ? Da-i frumos ? De-ar fi fost acolo ochiul, nu l-ar fi scos ? <endnote id="(80, p. 133)"/>. În unele producții folclorice, pădurea ia locul târgului, lupul ia locul câinelui, iar licofobia evreului ia locul cinofobiei. Frica de care suferă evreul rămâne aceeași, și aceeași rămâne și naivitatea lui. Într-o snoavă populară răspândită În folclorul românesc, Pușca jidanului, Întâlnindu-se cu un lup Într-o pădure, un evreu și-a pus bățul la ochi, ca pe-
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Care-l am de zece ani, A fost cot, a fost biciușcă, Dar nici n-am gândit că-i pușcă ! <endnote id="(80, pp. 140-142 ; 443, II, p. 1592)"/>. Și În folclorul ucrainean sunt atestate multe snoave având ca subiect „frica obsedantă de lupi a evreului” - cum notează etnologul Petru Caraman -, spaimă care „atinge incredibile aspecte ale paroxismului” <endnote id="(184, pp. 162-163)"/>. Când țăranii ucraineni voiau să colinde negativ (să „descolinde”) pe cârciumarul evreu din sat, ei Încercau să-l
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
le practicau (o „boală profesională” deci, combinată cu una „socială”) <endnote id="(678, pp. 38-49 ; 697, p. 86)"/>. Prin urmare, deficiențele evreului care Îl Împiedică să facă armata ar fi, zice-se, mai multe : un viciu etic (lașitatea), unul psihic (frica) și un viciu fizic (platfusul). „Oastea jidovească” La sfârșitul secolului al XIX-lea, vorbind despre viciile evreilor În general (cu referire specială la cei bucovineni), folcloristul D. Dan a observat faptul că evreul s-ar teme de câini (și de
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
jidovească” La sfârșitul secolului al XIX-lea, vorbind despre viciile evreilor În general (cu referire specială la cei bucovineni), folcloristul D. Dan a observat faptul că evreul s-ar teme de câini (și de lupi, adaug eu) și de arme : „Frica lor proverbială mai ales de câini și de arme a dat naștere la multe anecdote hazlii” <endnote id="(126, p. 7)"/>. În snoava populară prezentată deja mai sus, Pușca jidanului, sunt surprinse ambele fobii. Într-o altă snoavă, un evreu
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
poartă harțagan [= iatagan]. Iată Leiba cel din cușcă, Care poartă la drum pușcă Și când vede un român, Armele-și ascunde-n fân (Surugiul ; <endnote id="cf. 427, p. 74"/>). Și În alte texte satirice populare umorul e generat de frica de tâlhari a negustorului („Negustorul vinde cu cotul și hoțul Îi fură cu totul”, spune un proverb românesc ; <endnote id="cf. 796, V, p. 442"/>) și de discrepanța dintre, pe de o parte, aparența de curaj și, pe de altă
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
de scriitori minori și a umplut calendarele și almanahurile populare din secolele XVIII-XIX. În imaginarul colectiv românesc, evreul nu este singur În această postură umilitoare. Îl acompaniază celălalt prototip al „străinului”, țiganul. Într- adevăr, multe snoave populare românești satirizează paralizanta frică a țiganului de animale sălbatice (inclusiv de lupi) sau de adversari Înarmați. La sfârșitul secolului al XVIII-lea, În epopeea Țiganiada, Ion Budai-Deleanu a descris caricatural „oastea țigănească”, pornită să se bată cu armata turcă. Temele nu sunt foarte diferite
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
a dat pe mâna Inchiziției. Amândoi au murit arși pe rug. Să recunoaștem faptul că, În privința curajului și abilităților marțiale, imaginea evreului În vestul Europei era diferită de cea din centrul și estul continentului. Atunci când occidentalii invocau totuși „lașitatea și frica evreului”, era vorba mai degrabă de evreul oriental. Referindu-se la evreii din Orientul Apropiat, englezul Henry Blount (Voyage Into the Levant, 1636) adăuga „lipsa de curaj” la clișeele psihosomatice cunoscute (degenerare fizică, egoism, răutate, Înșelătorie, aptitudini comerciale etc.). „Caracterul
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
devină un erou militar, cu o decorație În piept. Anume pe acest calapod și-a construit Liviu Rebreanu personajul din nuvela Ițic Ștrul, dezertor (1920). Sărmanul hangiu din Fălticeni (nordul Moldovei) s-a transformat dintr-un om care „trăia cu frica-n spate”, poreclit „iepurele”, Într-un soldat „Îmboldit de o Îndrăzneală sălbatică”. „Își Închipuia deseori cum o să se minuneze toată mahalaua [evreiască] când Îl va vedea cu medalia pe piept. Și parcă auzea șoaptele tuturor : «Uite iepurele... Viteaz bărbat !»” (<endnote
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
mai ales de ofițeri evrei demobilizați. Înarmați cu bâte, ei i-au alungat pe huliganii pogromiști, care alergau speriați, strigând „Fugiți, vin jidanii !” <endnote id="(280, p. 113)"/>. Pentru prima dată În astfel de cazuri, nu evreilor le-a fost frică, ci ei au provocat-o altora. Acest eveniment a fost Încorporat de scriitorul I. Peltz În cuprinsul romanului său Calea Văcărești <endnote id="(456, pp. 270 ș.u.)"/> și de avocatul A. Schwefelberg În memoriile sale <endnote id=" (537, p.
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
istorice În care a trăit acest popor În diaspora, În ultimele două milenii. Spaima paralizantă de care suferea evreul era un defect „dobândit”, nu „Înnăscut”. Cea mai bună dovadă este faptul că, odată cu dispariția condiționărilor istorice, a dispărut și „proverbiala frică a evreilor”. Faptul că Israelul are astăzi una dintre cele mai puternice și mai eficiente armate din lume este un exemplu concludent. 3. Evreul bun, evreul rău „Evreu bun” vs „jidan rău” O macabră glumă a șovinilor spune că „un
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
numai că Dracul nu poate intra În biserici, dar el nici măcar nu se poate apropia de vreuna. Toate componentele bisericii Îl țin la distanță pe Diavol sau chiar Îl omoară. Vezi, de exemplu, credințele populare românești conform cărora „Satana are frică de clopote, nu se atinge de ele, că sunt Închinate” sau „Dracul de numele lui Dumnezeu se teme [și] fuge”, zicalele „Fuge ca Dracul de tămâie” sau „Diavolul de cruce fuge” <endnote id="(259, pp. 408 și 420)"/>, denumirile populare
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
având ca subiect „Căutarea lui Isus de către Sf. Maria” apare următorul episod : aflând că Isus a fost răstignit de „jidani”, Maica Domnului pleacă să-l caute, dar când ajunge la locul răstignirii „o jidancă cu doi copii” se ascund de frica ei sub o covată. „Dacă ești tu, precum spui,/ Maica Domnului - Îi zic evreii -/ Ghici sub covata aceasta ce-i ?” „O scroafă cu purcei”, le răspunde Sfânta Maria și evreii fac haz de greșeala ei, Însă când ridică albia văd
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
fac haz de greșeala ei, Însă când ridică albia văd, Într-adevăr, o scroafă cu doi purcei. Caracterul etiologic al legendei este explicit : „Și de atunci nu mănâncă jidanii carne de porc !” <endnote id="(22, pp. 220-221 ; 10, pp. 40-42)"/>. „Frica de canibalism” ar fi, după unii comentatori <endnote id="(4, p. 103 ; 107, p. 124 ; 422, p. 249)"/>, motivația mito- rituală arhaică a acestei prohibiții culinare, dar cred că nu este cazul aici să deschid acest dosar stufos. La Începutul
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
evreii ortodocși nu au voie să mănânce raci, dar din cu totul alte rațiuni : fiind o „vietate din apă, care nu are aripioare și solzi”, racul este o „spurcăciune” (Leviticul 11, 12). O altă motivație anecdotică se referă la proverbiala frică a evreului de arme : el nu mănâncă raci pentru că sunt „Înarmați” <endnote id="(639, p. 49)"/>. „Interdicția de a mânca porc” și „avariția evreului” sunt două clișee care s-au suprapus, generând proverbe populare rusești de genul : „De ar ști
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
au cenzurat unele scene antievreiești din spectacol, iar În 1469, la Frankfurt, au pus sub protecție casele evreilor după reprezentarea publică a Patimilor lui Isus <endnote id="(41, p. 147)"/>. Probabil că situații similare au generat proverbul maghiar „Îi e frică precum evreului În Vinerea Mare” <endnote id="(3, p. 66)"/>. Un caz interesant, deși izolat, s-a petrecut În Moldova la Începutul perioadei regulamentare. Este vorba de imitarea În derâdere de către evrei a Patimilor lui Isus. Faptul s-a produs În
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
era sămnat [= pictat] chipul Domnului nostru Iisus Hristos Atotțiitorul [= pantocrator], care mai nainte o junghiase un Ovreiu cu hangeriul. Și cum o junghie, Îndată eși izvor de sânge den locul hangeriului, cât stropi și hainele acelui Ovreiu ; iară el de frică nu văzu că-i sunt hainele stropite de sânge, ce numai ce văzu sângele care era pre icoană. Și așa fiind el cuprins de spaimă ca aceasta, aruncă icoana Într-un puț care era Într-o pimniță, că și el
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
se va unge pe rană cu ulei din candela de sub icoana acestuia. Vindecându-se astfel, maho medanul căzu „la picioarele preotului [și] Îl rugă ca să-l Învredni cească cu Sfântul Botez”. Preotul creștin „l-a botezat noaptea, În taină, de frica saracinilor” <endnote id="(396, p. 15)"/>. Evident, Sfântul Gheorghe nu este Isus ; primul nu se Întrupează În icoană precum cel de-al doilea. Pentru creștini, transsubstanțierea este un apanaj al divinității. De aici decurge modificarea scenariului clasic : sân gele nu
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
din timpul marilor sărbători creștine, iată ce scrie W. Schwarzfeld despre târgurile din Moldova secolului al XIX-lea : „În serile de Crăciun mai niciun evreu nu Îndrăznea deobiceiu să iasă pe uliță, chear În timpul domniei lui Cuza- Vodă, căci aveau frică a nu fi maltratați de Irozi. De asemenea, [evreii] nu puteau fi spectatori la ceremoniile de Bobotează” <endnote id="(172, pp. 193-194)"/>. Situația nu era esențial diferită În Maramureș, În secolul XX : „Eram bătuți În seara de Crăciun... Amenințați În
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]