24,310 matches
-
împreună: Revoluția. Am început să ne amintim momente din acele zile și am comentat și marile mituri apărute în jurul acestora. "Vedeți, pe noi nu ne-a întrebat nimeni nimic, domnule Bocancea", a spus generalul cu o undă de reproș în glas. Nu, dar putem să dăm un răspuns la întrebările care nu ni s-au adresat", am replicat. Așa ne-am pus de acord că trebuie să scriem o carte în care să povestim ce am făcut noi la Revoluție: domnia sa
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
un zgomot mediatic în care se întâlnesc într-un mixaj cacofonic bruitismele atâtor senzaționalisme și superfi- cialități țipătoare, formula specifică de exorbitare pe care spațiul mediatic o creează. Avangardiștii se vor bucura de acest zgomot al urbei ca de un glas vital al modernității, pentru omul finisecular însă zgomotul civilizației este înre- gistrat cu paraziți. O întreagă serie de vulgate științifice unele vehiculând milenarisme, utopisme și ocultisme pe înțelesul tuturor demarează o neliniște generalizată, o deconcertare sistematică, dar și o anxietate
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
romantică, profesând acel titanism tragic al dezmoșteniților soartei. Aceste bilete de loterie transcriu paradigmatic economia șansei care-l desparte pe cel bogat de cel sărac, economie însoțită de o întreagă metafizică topită ulterior în ideologie. „Ș-apoi, schimbând tonul, cu glasul tunător : - Rușine pentru acest început de secol ! de trei ori rușine !” Și Nae din Situațiunea indica cu un ton profetic forma de sote- riologie radicală, „ne-ar trebui o tiranie ca în Rusia”, însă fără aplomb. Lefter condamnă secolul pentru
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
care, potolită în sfârșit, vrea să se odihnească după zbuciumul unui năprasnic uragan. Bătrânelul se plimba regulat, - dimineața, de colo până colo pe dinaintea Uni- versității - seara, cum răsăreau aștrii, de jur împrejurul Observatorului pompierilor de la bifurcarea bulevardului Pake, - șoptind mereu, cu un glas blajin, același cuvânt : «Viceversa !... da, vice-versa !»... - cuvânt vag ca și vagul vastei mări, care sub fața‑i fără creț, ascunde‑n tainicele‑i adâncuri stâncoase cine știe câte corăbii, zdrobite înainte de a fi ajuns la liman, de‑a pururi pierdute !” ăs. n.
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
speranței, Ada s-a logodit însă cu Domnul, împlinindu-și astfel visul. Retrasă în culisele eternității, o auzim parcă recitându-ne, spre dumirirea noastră: Și chiar de uneori oi fi uitat versetul, onoarea mi-a salvat-o Marele sufleor prin glasul Său, cu trupul Său nemuritor. De ce mă plângeți? N-am învățat, nu știu să mor. Am adormit din întâmplare. Rugați-vă! Curând mă voi trezi... cu dor! pr. prof. MARIUS ȚION, Cluj-Napoca, 22 iulie 2006 Ada, o ființă telurică, înzestrată
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
cu suflet, cu frământări, cu sentimente, numai și numai din pricina harului de actriță. Magnetismul aparent spontan cu care își purta personajele prin scenă, intensitatea fanatică a trăirilor, echilibristica periculoasă și devastatoare pe firul transparent de ață dintre tragic și comic, glasul cu densități de bocet ancestral (uneori) sau cu gângureli de porumbiță ofensată (alteori), implicarea devotată până la nesăbuință în repetiții, au fost câteva din atuurile Adei la această vastă, colosală și obscenă „ruletă rusească” pe care, zi de zi și viață
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
vasali la Molotov și Ribbentrop. Eram cu toții cruzi, plăpânzi și nu știam ce e durerea, citeam în ochii mamei blânzi că i-am rămas toată averea. Și tata, brav soldat român purtând pe epoleți o țară, scrâșnea din dinți la glas păgân scuipând sudalme și ocară. Era în pradă România rupeau șacalii hălci din țară, se zbuciuma în lacrimi glia jelind istoria amară. Și tresăreau iar în morminte bravi voievozi și domni și sfetnici, că ce-au clădit în veacuri sfinte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
vorbim germana "chiar și în somn", ceea ce ne-am conformat. Îmi amintesc de un coleg care chiar și în pauze își continua studiile de germană, înscriindu-și cu pixul în palmă o conjugare mai dificilă, pe care o psalmodia cu glas tare nu numai pe culoare ci și în cabina de toaletă, spre hazul tuturor. Pe baza aceleiași indicații didactice, într-o frumoasă zi de primăvară aflându-mă cu colegul de cameră în tramvaiul ce ne purta de la Grozăvești spre centru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
Dar iat) moară de vânt, un monument al inimosului vis)tor Șir Moses, cu barbă lui, cu cizme și joben englezesc pe capul s)u de evreu; și iat) și copilașii, turiștii, profesorii și ghizii. Adesea ei dau explicații cu glas tare chiar În pragul ușii noastre, În fața Mishkenot Sha’ananim. În drum spre cas), resimțind efectele votcii b)ute cu Silk și Schimmel, trec printre șirurile de turiști. Ins) tocmai am petrecut câteva ore odihnitoare cu doi poeți, care m-
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
pr)fuite vezi m)gări și uneori câte o c)mil). Partea de vest a zidului Orașului Vechi, care dateaz) din secolul al XVI-lea, se termin) Într-o str)duț) pavat). Nu-i nici un temei pentru că dealul s) aib) glas, s) scoat) un sunet pe care s)-l aud) numai un om care ar sta În fața lui, de partea cealalt) a v)îi. Ce se poate comunica? Probabil faptul c) o lume din care a fost extirpat misterul Îți produce
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
B)rboși, cu tenul m)sliniu, stau așezați de-a lungul peretelui. Pe rezem)toarele pentru picioare ale pupitrului de citit al sinagogii le vezi picioarele Inc)lțate cu ciorapi. Tradiția cere că vinerea dup)-amiaz) s) se citeasc) cu glas tare Cântarea Cânt)rilor. Tocmai o recit) sau o psalmodiaz), cu o intonație neeuropean). Aceast) psalmodiere seam)n) cu recit)rile colective pe care le auzi când treci pe lang) școlile arabe. Ben-David cunoaște o sumedenie de lucruri despre viața
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
cu ele, pe rând. Așa c) fața lui era adesea umflat) de nesomn, congestionat); ochii Îi erau și ei umflați; era r)gușit, cu greu se putea Înțelege ce spune, pentru c) le citea fetelor povești. Spunea, aproape f)r) glas, cât sufereau, cât de mult Înțelegeau copiii. P)rea c) Își dau seama c) vor muri. Apoi, cu lacrimi În ochi, se retr)gea gr)bit la studiile lui. Din când În când m) mai duceam și la el acas
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
Acolo se refugiază Oedipe: În atelierul din Paris al lui Brâncuși.“ Citesc nedumerirea pe chipul președintelui: „Ce să caute Oedipe la Paris, la Brâncuși?...“, dar merg Înainte, Înflăcărat pe ultima sută de metri: „Ideea mea este cea a triumfului artei (glasul bine impostat - acum, la nevoie, se vede că am Învățat ceva de la maestrul Finteșteanu), și asta vine din faptul că nici o soluție politică nu e ideală, că nici un sistem social - nici cel sovietic, nici cel capitalist - nu pot satisface Întrebările
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
noua clădire din piatră a școlii, lângă cea veche din lemn; și În timp ce treceam În viteză cu mașina, cățelușul negru cu dinți foarte albi care a țâșnit dintre căsuțe cu un elan Înfricoșător, dar Într-o tăcere absolută, păstrându-și glasul pentru scurta izbucnire de care avea să se bucure În clipa când avântul lui mut l-a adus În sfârșit aproape de mașina care gonea pe lângă el. 5 Vechiul și noul, tenta liberală și cea patriarhală, o sărăcie fatală și o
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
se putea Întâmpla ca, În mijlocul prânzului, În luminoasa sufragerie cu multe ferestre, Îmbrăcată În panel de stejar, de la primul etaj al conacului nostru de la Vira, majordomul Alexei să se aplece cu o figură nefericită, ca să-l informeze pe tata, cu glas scăzut (deosebit de scăzut când aveam companie) că un grup de țărani dorește să vorbească afară cu barin. Tata Își dădea repede la o parte șervetul de pe genunchi și o ruga pe mama să-l scuze. Una din ferestrele dinspre apus
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
și o ruga pe mama să-l scuze. Una din ferestrele dinspre apus ale sufrageriei dădea spre o porțiune a aleii de lângă intrarea principală. Se vedeau vârfurile tufelor de caprifoi din fața verandei. Din direcția aceea ajungea la urechile noastre zumzetul glasurilor de țărani, invizibili pentru noi, dându-i politicoși binețe tatei, și el invizibil pentru noi. Parlamentările ulterioare, duse pe un ton obișnuit, nu se auzeau, Întrucât ferestrele sub care aveau loc erau Închise ca să nu intre căldura În casă. Era
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
se spunea să ne vedem de mâncarea noastră. Mama, rămasă cu o delicatesă Între două degete, arunca o privire sub masă, să vadă dacă nervosul și posacul ei dachshund era acolo. „Un jour ils vont le laisser tomber“ se auzea glasul domnișoarei Golai, o cucoană bătrână, afectată și pesimistă, care fusese guvernanta mamei și mai locuia Încă la noi (certându-se Îngrozitor cu guvernantele noastre). Din locul meu de la masă vedeam brusc, printr-una din ferestrele dinspre apus, un miraculos caz
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
o perioadă când era hăițuit de astm, palpitații, tremurături, suferind de o jupuire proustiană a simțurilor, se debattant parcă, la impactul cu culorile de toamnă (descrise cu propriile lui cuvinte ca o „chapelle ardente de feuilles aux tons violents“), cu glasurile Îndepărtate din vale, cu un stol de porumbei ce brăzda cerul fraged, compusese acea romanță Înaripată (și singura persoană care a memorizat melodia și toate cuvintele a fost fratele meu, Serghei, pe care aproape că nici nu-l băga În
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
primul grilaj al scării. Pe măsură ce mai trecea o vară, mă strecuram tot mai greu; acum cred că și stafia mea ar rămâne Înțepenită acolo. O altă parte a ritualului era urcarea scărilor cu ochii Închiși. „Treaptă, treaptă, treaptă“, se auzea glasul mamei conducându-mă sus - și cu destulă siguranță, suprafața următoarei trepte primea talpa Încrezătoare a copilului orb; era de-ajuns să ridici piciorul puțin mai sus decât de obicei, ca să nu izbești cu degetele treapta următoare. Această ascensiune lentă, ca
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
spuneți absolut niciodată unui copil „grăbește-te“. Etapa finală a vagului meu curs navigabil se petrecea când ajungeam la insula patului meu. Mama urca dinspre verandă sau dinspre salon, unde viața continua fără mine, ca să-mi șoptească noapte bună cu glasul ei cald și să mă sărute. Închis Între jaluzele, cu o candelă aprinsă, Înger, Îngerașul meu, dormi În pace, copilaș, copilașul Îngenuncheat pe perna care În curând Îi va cuprinde căpșorul zumzăind de gânduri. Rugăciuni englezești și mica icoană Înfățișând
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
ele, acoperite cu stambă imprimată decolorată, razele de soare se frâng În giuvaere geometrice, după ce trec prin romburile și pătratele vitraliilor. E ora când Mademoiselle este În forma cea mai bună. Câte volume ne-a citit ea pe veranda aceea! Glasul ei firav continua să murmure, fără a-și domoli ritmul, fără cea mai vagă ezitare, o splendidă mașinărie de citit total independentă de tuburile ei bronhice bolnave. Pe toate le-am ascultat: Les Malheurs de Sophie, Le Tour du Monde
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
total independentă de tuburile ei bronhice bolnave. Pe toate le-am ascultat: Les Malheurs de Sophie, Le Tour du Monde en Quatre-Vingts Jours, La Petite Chose, Les Misèrables, Le Comte de Monte Cristo și multe altele. Ședea acolo eliberându-și glasul din temnița neclintită a propriei persoane. În afară de buze, una dintre bărbii, cea mai mică, dar cea adevărată, era singurul detaliu mobil al trupului ei voluminos ca al unui Buddha. Pince-nez-ul cu rame negre reflecta veșnicia. Din când În când, o
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
puternică pentru creionul meu desenând pe furiș, decât vaza cu flori sau rața Împăiată de pe masa din fața mea, pe care trebuia să le desenez. Dintr-odată, atenția mea hălăduia și mai departe și poate că abia atunci puritatea unică a glasului ei ritmic Își Împlinea adevărata menire. Priveam un copac și foșnetul frunzelor lui Împrumuta acel ritm. Egor se Învârtea printre bujori. O codobatură făcea câțiva pași, apoi se oprea de parcă și-ar fi amintit brusc ceva, apoi pleca mai departe
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
sete și vedeai o banală bancă albă sub niște copaci familiari. Dar dintre toate ferestrele, acesta este geamul prin care În anii următori nostalgia secătuită va tânji să privească. Mademoiselle n-a aflat niciodată câtă putere avea șuvoiul regulat al glasului ei. Impresiile pe care și le-a exprimat ulterior au fost cu totul altele. „Ah!“, ofta ea, comme on s’aimait - cât ne iubeam! Minunatele zile de odinioară din le château! Păpușa de ceară moartă pe care am Îngropat-o
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
de ocupanții mai interesantului loc din spate, maiestuoasa Mademoiselle și victoriosul Serghei, cu fața mânjită de lacrimi, căci tocmai ne luaserăm la harță. Îi atrag din când În când câteva picioare, sub acoperământul comun, până ce Mademoiselle Îmi spune cu un glas aspru să mă potolesc. Alunecăm pe lângă vitrina bijuteriei Fabergé, ale cărei monstruozități minerale, troici cu pietre prețioase cocoțate pe ouă de struț din marmură și alte obiecte asemănătoare, foarte apreciate de familia imperială, erau pentru ai noștri simboluri ale unui
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]