KorAP: Find »[drukola/base=ton & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...923 924 925 ...937 >

23,406 matches

Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660

că sînt atît de relaxată că poate chiar o să aduc vorba despre subiectul ăsta. Așa, În treacăt. Ca să demonstrez că nu-mi fac nici cea mai mică grijă. — Cred că... a fost un pic ciudat pentru tine ieri, zic pe tonul cel mai firesc din lume. Să dai nas În nas cu Venetia, după toți anii ăștia. — Îhîm, Încuviințează Luke absent. — De ce v-ați despărțit? zic, cu aerul că nici că-mi pasă. Așa, din pură curiozitate. — Dumnezeu știe, ridică Luke

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
gigantice cu bebeluși, standuri colorate și hostese care ne Întind sacoșe cu diverse. Din difuzoare se aude melodia din The Lion King, dată la maximum, iar un clovn pe catalige jonglează cu banane de spumă. — Deci, zice Suze pe un ton foarte profi În clipa În care ne așezăm la coadă, ți-ai făcut o listă? — O listă? o Îngîn nedumerită. Nu mă pot abține să nu mă uit În jur la cărucioare și mămici care schimbă o geantă cu alta

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
să-mi injectez niște căldură În glas. Are dreptate, ar trebui să ne Întîlnim cu toatele și să punem țara la cale. Poate n-ar fi rău să stăm mai Încolo la un ceai sau ceva de genul ăsta. — Nu vreau. Tonul mohorît al lui Suze mă ia prin surprindere. Mă uit la ea și o văd că nu-ndrăznește să-și ridice ochii din cappuccino. Deodată, Îmi amintesc și de reacția ei acasă la ai mei, cînd am pomenit de Lulu

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
de ea În casă, să le dea la copii. Iar ei nu sînt niciodată obraznici, și sînt extrem de inteligenți... Dar și copiii tăi sînt foarte inteligenți! răspund indignată. — Puștii lui Lulu citesc deja cu toții Harry Potter! spruse Suze pe un ton disperat. Pe cînd Ernie abia dacă zice cîteva cuvinte, darmite să citească! Cel mai bine știe niște expresii pe care le-a prins din Wagner. Iar Lulu mă tot Întreabă dacă i-am cîntat Mozart pe vremea cînd era În

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
vopsit deja părul În altă culoare și i-au schimbat hainele, spune blonda cuprinsă de isterie. Acum e deja În drum spre Tailanda! — Doamnă, intrările În tîrg au fost Închise imediat ce-am primit Înștiințarea, spune un paznic pe un ton cît se poate de grav. Nu intră și nu iese nimeni pînă nu găsim acest copil. Ok, ar cam fi cazul să iau situația În mîini. Trebuie să le spun c-a fost alarmă falsă. Da. Pur și simplu, o să

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
de lînă. O vreme, rămînem amîndouă În tăcere, fără măcar să ne privim. — Cel puțin... zic În cele din urmă. — Ce? Înghit de cîteva ori, neavînd nici un chef să recunosc. Mă rog, zic Într-un final, Încercînd să-mi iau un ton firesc. Și dacă... să presupunem... că n-aș fi atît de convinsă? Suze ridică ușor capul și-mi Întîlnește privirea. — E frumoasă? zice, pe același ton neutru. — Nu e doar frumoasă. Îți ia ochii. Are păr roșu strălucitor, ochi verzi

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
chef să recunosc. Mă rog, zic Într-un final, Încercînd să-mi iau un ton firesc. Și dacă... să presupunem... că n-aș fi atît de convinsă? Suze ridică ușor capul și-mi Întîlnește privirea. — E frumoasă? zice, pe același ton neutru. — Nu e doar frumoasă. Îți ia ochii. Are păr roșu strălucitor, ochi verzi incredibili și brațe bine lucrate... — O vacă, spune Suze automat. Și e deșteaptă, se Îmbracă super, și Luke o place... Pe măsură ce vorbesc, mă simt tot mai

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
În jos ușor, spre perna cu fasole. O să facem turul Încăperii, prezentîndu-ne. Laetitia tocmai ne-a spus că ea va naște acasă. Tu unde o să naști? — La Cavendish, cu Venetia Carter, zic, făcînd eforturi să-mi iau cel mai normal ton din lume. — Uau, spune o fată În rochie roz. Nu ea e cea care se ocupă de toate starurile? — Ba da. Adevărul e că sîntem prietene destul de apropiate, nu rezist să nu adaug. Întîmplarea face că ieșim În oraș Împreună

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
rog... Nu mai știu ce să zic. Poate că are dreptate. Nu se cunosc decît de cîteva săptămîni. Și doi ani Înseamnă foarte mult. — Nu pot să dau cu piciorul unei asemenea șanse pentru nu știu ce... bărbat. O spune pe un ton de parcă ar vrea să se convingă că face bine. Poate e mai Îndoită decît lasă să se bănuiască. Poate că, dincolo de tot și de toate, e Îndrăgostită pînă peste cap de Tom. Dar pînă și eu Îmi dau seama. Munca

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
ieșind din luptă cîștigători. Ca o echipă. Ca o familie. (Partea asta eu am scris-o.) Ajung la birou cu puțin Înainte de ora unu, și traversez ca o gazelă holul de marmură spre Karen, recepționera. Aceasta se Întreține pe un ton scăzut cu colega ei Dawn, Îmbujorată și supărată. Sper că nu s-a Întîmplat nimic. — Nu-i corect, o aud zicînd În șoaptă În timp ce mă apropii de biroul ei. Pur și simplu, nu-i corect. Nimeni n-ar trebui să

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
de Gary, adjunctul lui și de cealaltă de nu știu ce tip, pe care nu-l cunosc, urmați de un grup de persoane. Nici unul dintre ei nu pare din cale-afară de vesel. — SÎnt bine! zic, trăgînd de mine să-mi iau un ton vioi. M-am gîndit... că n-ar fi rău să facem un picnic În biroul tău. Acum, cînd o spun, În fața Întregului personal, pare destul de stupid. Mă simt ca Pollyanna, cum stau așa cu coșul ăsta idiot de răchită În

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
ușa și Luke intră, mirosind a fum și a băutură și... o, Doamne. A Allure. Ok. Nu intra În panică. Simplul fapt că miroase a Allure nu Înseamnă nimic. — Bună! Cum a fost la masă? Mă asigur că am un ton prietenos și Încurajator, și nu unul arțăgos, ca al unei neveste ciufute din EastEnders. — Bine, Își dă jos Luke sacoul. Venetia e foarte deșteaptă. Are mintea foarte ageră, prinde din zbor tot. — Nici nu mă Îndoiam. Îmi frămînt mîinile sub

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
nevastă. — Te-a cerut de nevastă? zic, atît de Încîntată Încît mai să rămîn fără glas. Iar eu, evident, i-am spus să termine cu prostiile, zice Jess. Și acum... nu mai vorbim unul cu altul. O spune pe un ton detașat, dar văd În ochii ei tristețea. — Asta e. Ia o gură mare de vin, ceea ce ea nu face nici s-o pici cu ceară. Îi arunc o privire lui Suze, care se Încruntă sugestiv spre mine. — Jess, ești sigură

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
și mă fac covrig pe sofa cu telecomanda În mînă. Tocmai zapez, căutînd Povești despre naștere, de care sînt total dependentă (doar că, atunci cînd vine momentul crucial, mă uit printre degete), cînd sună telefonul. — Salut. E Luke, cu un ton grăbit. — Becky, am uitat să-ți spun, sînt la Finance Awards. Mă-ntorc tîrziu. — A, da. Acum Îmi amintesc, știam despre premiile astea. De fapt, Luke mă invitase și pe mine, dar n-am putut suporta gîndul de a petrece

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
mobilul. Îl deschid. — Alo? — Bună, Becky. SÎnt Buffy. Îmi Înăbuș cu greu un oftat. Buffy e asistenta lui Danny și m-a sunat În fiecare seară, ca să verifice un detaliu sau altul. — Bună, Buffy! mă chinui să-mi iau un ton vesel. Cu ce pot să te ajut? — Voiam doar să verific dacă a fost rezervată camera de hotel a domnului Kovitz, așa cum a dorit? Temperatura, douăzeci și șapte de grade, televizorul dat pe MTV, trei cutii de Dr Pepper lîngă

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
unul de fițe. Stuart se uită cu dispreț la landoul cu poza lui Lulu Guiness, pe care Îl țin În mînă eu. — Domnule Brandon, zilele trecute a venit la noi un domn care făcuse parte din SAS, adăugînd, pe un ton scăzut: ăsta e căruciorul pe care l-a ales. — Îmi place foarte mult, zice Luke Împingîndu-l În față și În spate. Becky, cred că ar trebui să-l luăm pe ăsta. — Ok, aprob, dînd ochii peste cap. Ăsta poate să

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-l prind din urmă, În porțiunea cu plajă. În timp ce mă apropii, mi se pune un nod la stomac. Îl văd În fața mea strîngînd mobilul În mînă, cu chipul Încordat și Încruntat. — Nici nu se pune problema, zice Întruna, cu același ton coborît. Nici nu se pune problema. Deodată, mă zărește și Îl văd cum tresare. — Luke... — Vorbesc la telefon, Becky. Pare extrem de tulburat. — Poți te rog să mă lași un pic singur? Se ridică și străbate zona cu nisip, iar eu

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
Ruislip. Toată povestea mi se pare suprarealistă. Trebuia ca acțiunea să fie anulată. Trebuia ca ei să nu găsească nimic. — Doamnă Brandon. Ridic privirea, simțindu-mă ca un pacient Înaintea unei operații. Iată-l și pe Dave Sharpness, cu un ton mai lugubru ca niciodată. — Vreți să intrați, vă rog? În timp ce mă conduce În birou, are o privire atît de compătimitoare că efectiv nu mai suport. Mă hotărăsc pe loc să-mi iau o expresie curajoasă. O să pretind că nu mă

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
fixează cu un aer sinistru. Iar soția e ultima care află. — Nu Înțelegeți! Îmi vine să-i dau o palmă. — Luke nu e așa. Pur și simplu, nu se poate! — E greu să accepți adevărul, spune David Sharpness pe un ton inexorabil. E nevoie de un mare curaj. Nu mă mai luați așa de sus! Îi zic furioasă. Eu am curaj. Dar, la fel de bine, știu că soțul meu nu e un bătăuș. Dați-mi notițele alea! Îi iau dosarul și un

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
doar să știu ceva, zic, trăgînd adînc aer În piept. Telefonul pe care l-ai dat ieri, la magazinul de cărucioare. Mi s-a părut că te-a cam afectat. E vreo problemă? — Becky, Îmi pare rău pentru povestea aia. Tonul lui este unul de regret autentic. Îmi pare foarte rău. Am... văzut negru În fața ochilor, pentru o clipă. A fost o mică problemă aici. Dar sînt sigur că s-a rezolvat. Nu-ți face griji. — Aha, expir. Nici măcar nu-mi

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
idee. — Pe bune? Radiez de mîndrie. Poate că noua lui colecție o să se bazeze În Întregime pe ideea de pene, adică a mea! — Hei, dacă vrei să faci o schiță cu mine sau ceva de genul ăsta... zic pe un ton cît pot de firesc, Însă Danny nu e atent la mine. Se plimbă În jurul meu, cu o expresie de maximă preocupare. — Ar trebui să-ți pui o eșarfă boa, zice din senin. Dar nu una normală. Ci una... uriașă. O

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
Între ochi și bate darabana pe piciorul paharului. Arată ca o directoare tînără și superbă, care tocmai e pe punctul de a-mi spune că am făcut de rîs Întreaga școală. — Așa! Îmi adun tot curajul și-mi iau un ton vioi. Ce mai faci? „Nu-ți poate citi gîndurile“, Îmi spun cu tărie. „Nu știe c-ai pus să fie urmărită. Nu are nici o dovadă că tricoul se referă la ea. Fă pe niznaiul.“ — Uite care-i treaba, Becky. Venetia

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
n-o vreau aici! Fără nici un avertisment, ochii mi se umplu de lacrimi. Nu sînt bolnavă! — Deschide, zice Venetia apropiind termometrul de gura mea. — Nu! și Întorc capul, ca un bebeluș care refuză piureul. Haide, Becky, spune Venetia pe un ton lingușitor. Nu vreau decît să-ți iau temperatura. Haide, Becky, spune Luke luîndu-mi mîna, haide. Nu ne putem asuma nici un risc. — Nu sînt bolnavă... Amuțesc pe loc În clipa În care Venetia Îmi bagă termometrul În gură și se ridică

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
Încuviințez din cap, cu buzele strînse. N-o să-i dau satisfacția de a mă vedea afectată. O să-mi păstrez demnitatea, chiar dacă asta Înseamnă să comunic doar monosilabic. — Arăți mai bine, zise, așezîndu-se pe pat. Am fost Îngrijorat. Aud din nou tonul tăios și ferm al Venetiei: Îți cîntă În strună doar ca să te facă fericită. Ridic privirea și mă uit În ochii lui, căutînd un semn care să-l trădeze, vreo fisură În fațada lui fără cusur. Însă el Își joacă

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
știut niciodată că poate fi atît de... cu două fețe. — Becky? acum el e cel care-mi cercetează chipul. E totul În regulă? — Nu. Nu e. Se lasă tăcerea În timp ce eu Îmi adun toată puterea. — Luke... știu tot. — Știi tot? Tonul lui e relaxat, Însă În privirea lui deslușesc o mică urmă de Îngrijorare. — Ce știi? Nu te mai preface, Ok? Îmi dreg glasul. Mi-a spus Venetia. Mi-a spus ce se petrece. — Ți-a spus? Luke se ridică În

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]