233,134 matches
-
din mai multe civilizații virtuale: șerpiliană modificată, viperiană, balauriană, dragoniană, peștiliană, delfiniană, acvilaină, grifoniană, goriliană. Fortuna a declarat că aparține civilizației Goriliene. Fortuna susține că de peste zece ani are comunicare telepatică cu ierarhiile superioare ale civilizației Goriliene, la nivel galactic central care „l-au luat în evidență, au început să-i transmită informații”. Conform acestuia, Traian Băsescu a fost sprijinit de civilizația iguaniferă violet la alegerile prezidențiale din anul 2009. Fortuna a declarat că sfârșitul lumii va veni în anul 2012
Lorin Fortuna () [Corola-website/Science/335018_a_336347]
-
anterioare sunt scurte, rotunjite. Picioarele posterioare mari cu degete scurte, rotunde, turtite și cu membrane interdigitale înotătoare ce ajung până în vârful degetelor. Spatele foarte verucos, acoperită cu numeroși negi, rotunzi sau ovali, proeminenți, de cele mai multe ori cu un punct negru central. Acești negi se pot grupa în formații liniare, de obicei formând 2 umflături scurte între umeri, care converg posterior și câte o umflătură cu aspect parotoid după ochi. Abdomenul mai neted, cu granule prevăzute cu un punct negru central. Coloritul
Buhai de baltă cu burtă roșie () [Corola-website/Science/335026_a_336355]
-
negru central. Acești negi se pot grupa în formații liniare, de obicei formând 2 umflături scurte între umeri, care converg posterior și câte o umflătură cu aspect parotoid după ochi. Abdomenul mai neted, cu granule prevăzute cu un punct negru central. Coloritul spatelui este cenușiu, cenușiu-bej, negru-cenușiu sau brun-cenușiu (mai rar cu porțiuni colorate în verde-deschis), cu pete negre sau măslinii. Membrele anterioare și cele posterioare ca și degetele, vărgate închis transversal, vârfurile degetelor negre. Abdomenul negru-albăstrui cu galben-portocaliu până la roșu
Buhai de baltă cu burtă roșie () [Corola-website/Science/335026_a_336355]
-
organizarea de unități ucrainene locale, măsuri al căror scop era crearea unor unități de încredere, care urmau să formeze nucleul viitoarei armate ruse. Organizarea lor a fost condusă, la început, chiar de Șcerbaciov. În noiembrie 1917 a sprijinit decizia Radei Centrale ucrainene - ce proclamase independența Ucrainei - de fuzionare a forțelor ruse de pe fostele Fronturi de Sud-Vest și Românesc într-un front unic - Frontul Ucrainean, numindu-l, totodată, pe Șcerbaciov comandant al acestui nou front și ocupat de Armata Republicii Populare Ucrainene
Dmitri Șcerbaciov () [Corola-website/Science/335012_a_336341]
-
Șcerbaciov comandant al acestui nou front și ocupat de Armata Republicii Populare Ucrainene, nou-formată. Generalul Henri Berthelot, șeful Misiunii Militare Franceze din România, l-a sprijinit pe Șcerbaciov, fiind de acord cu începerea de către acesta a negocierilor cu reprezentanții Puterilor Centrale. La 20 noiembrie/3 decembrie 1917, Șcerbaciov s-a adresat lui Mackensen și Arhiducelui Iosif, cu propunerea de a începe imediat negocieri de pace. Discuțiile s-au finalizat la 26 noiembrie/9 decembrie 1917, prin semnarea Armistițiului de la Focșani. Semnarea
Dmitri Șcerbaciov () [Corola-website/Science/335012_a_336341]
-
finalizat la 26 noiembrie/9 decembrie 1917, prin semnarea Armistițiului de la Focșani. Semnarea armistițiului i-a permis lui Șcerbaciov să treacă la eliminarea influenței bolșevice din armata sa. În noaptea de 5/18 decembrie, el a ordonat trupelor loiale Radei Centrale să aresteze pe conducătorii bolșevici. Aceasta a fost urmată de dezarmarea trupelor bolșevice de către forțele Armatei Române. Lăsați fără arme și hrană, soldații ruși au fost nevoiți să plece în Rusia, pe jos, în decembrie 1917. La începutul anului 1918
Dmitri Șcerbaciov () [Corola-website/Science/335012_a_336341]
-
pe motivul protejării granițelor României și Rusiei și, totodată, menținerii ordinii în spatele frontului. La 13 ianuarie 1918, Sovietul Comisarilor Poporului emite decretul prin care Șcerbaciov este declarat „dușman al poporului și pus în afara legii”. În noiembrie 1918, după capitularea Puterilor Centrale, Șcerbaciov se deplasează la București, unde intră în negocieri cu reprezentanții puterilor Antantei, conduși de generalul Berthelot. Cu această ocazie, va fi decorat cu Marea Cruce a Legiunii de Onoare franceză. A ajuns la un acord cu Berthelot de sprijinire
Dmitri Șcerbaciov () [Corola-website/Science/335012_a_336341]
-
Dziga Vertov. Proiecția a fost acompaniată live de către Dj Dubase, care a reușit să țină publicul atent la peliculă. Construit în 1924, Cinematograful Arta este locul în care s-au desfășurat primele două ediții ale fARAD-ului. Denumit inițial Cinema Central, Tineretului în perioada comunistă, iar din 1990 Arta, cinematograful are în componență o sală mare, cu 250 de locuri, o sală mică, cu 50 de locuri și o grădină de vară, aceasta din urmă fiind, însă, nefuncțională. FORTEAZACUPRINS
Festivalul de Film Documentar fARAD () [Corola-website/Science/335019_a_336348]
-
metri proiectată inițial pentru peroane a fost redusă în timpul construcției la 60 de metri. Stația a fost deschisă pe 10 martie 1980, împreună cu stația vecină Diamant și un tronson de tunel de 1,2 km, permițând astfel corespondența cu Gara Centrală. La nivelul -1 al stației se află un mic hol unde sunt prezente casele de bilete și care permite accesul către toate direcțiile intersecției de deasupra. La nivelul -2 se află peronul pentru tramvaiele care circulă către stația Diamant și
Plantin (stație de premetrou din Antwerpen) () [Corola-website/Science/335398_a_336727]
-
Vicinei a favorizat astfel dezvoltarea Brăilei. În plus, războiul genovezo-bizantin din 1351-1352, a dat o lovitura comerțului local și a favorizat ascensiunea Chiliei. Potențialul economic semnificativ al noii rute, care unea Brașovul de Chilia a servit legării Mării Negre de Europa Centrală prin Regatul Maghiar. Acest potențial asociat integrării într-un alt circuit de comerț internațional a rutei Brașov - Brăila, a constituit o realitate economică în care Vicina s-a aflat într-o poziție dezavantajoasă în raport cu noile rute comerciale care s-au
Vicina (oraș) () [Corola-website/Science/335371_a_336700]
-
la Școala elementară de muzică, arătând o distinsă sensibilitate muzicală. În 1961-1963 a fost elevă la Liceul „Zinca Golescu” din Pitești, iar ultimii doi ani de liceu i-a terminat în București, la Liceul Teoretic „Zoia Kosmodemianskaia” (în prezent, Liceul Central). În 1965-1970 este studentă la Facultatea de Matematică a Universității din București, secția de Mașini de Calcul, înființată de academicianul Grigore C. Moisil, studiind aici sub îndrumarea lui informatica. Aici ea a excelat în domeniul informaticii și a obținut calificativul
Luminița State () [Corola-website/Science/335414_a_336743]
-
perioada iulie - august 1916, de către prizonieri de naționalitate română din Italia. Aceste memorii alăturate unor alte inițiative au continuat atât în 1917, cât și în prima jumătate a anului 1918, crescând în intensitate după încheierea armistițiului dintre România și Puterile Centrale și începerea tratativelor de pace. Dintre reprezentanții autorităților române, cea mai semnificativă activitate au desfășurat-o cei doi ambasadori ai Regatului României în Italia: până în anul 1917 Dimitrie Ghika și după 1917 Alexandru Emanuel Lahovary. În luna august 1917, cu
Legiunea Voluntarilor Români din Italia () [Corola-website/Science/335419_a_336748]
-
în viitoarea legiune. Clemenceau i-a indicat lui Gondrecourt să intervină în continuare la guvernul italian în ceea ce privește recrutarea voluntarilor ardeleni, dar cu rezerva de a nu aduce atingere interesului superior al francezilor de a fi recrutați pentru lupta împotriva Puterilor Centrale cehi sau iugoslavi. În iunie 1918 s-a constituit la Cittaducale un "Comitet de acțiune al românilor din Transilvania, Banat și Bucovina" cu sediul la Roma (prezidat de profesorul Mândrescu), cu scopul de a face propagandă unionistă și de a
Legiunea Voluntarilor Români din Italia () [Corola-website/Science/335419_a_336748]
-
între "Groenplaats", pe malul de vest, și "Zuiderplaats". Tramvaiele de pe această rută purtau un simbol galben cu indicații privind traseul, Groenplaats - Muzeu - Gara de Sud. Liniei nu îi era încă atribuit un număr. În 1903, legătura dintre Groenplaats și Gara Centrală (acum Gara Antwerpen-Centraal) a fost extinsă și a primit numărul 3. În 1904, linia a fost continuată spre "Schijnpoort" via "Carnotstraat", "Kerkstraat" și "Pothoekstraat". O prelungire spre Merksem (Oude Bareel) de-a lungul "Bredabaan" a fost inaugurată în 1906. Tramvaiele
Linia 3 de tramvai din Antwerpen () [Corola-website/Science/335444_a_336773]
-
și 65 ale NMVB către suburbiile Antwerpenului. În 1931 a fost introdusă linia suplimentară 3bis între "Schijnpoort" și "Groenplaats". Ea înlocuia linia de tramvai suspendat 23. În 1936, liniile 3 și 4 au fost contopite într-una singură Merksem - Gara Centrală - Gara de Sud - Hoboken (via "Nationalestraat" și "Lambermontplaats") deoarece prea multe linii se terminau la "Groenplaats", stârnind confuzie. După cel de-Al Doilea Război Mondial, linia comună spre Hoboken a fost din nou despărțită, ruta "Groenplaats" - Hoboken fiind preluată de
Linia 3 de tramvai din Antwerpen () [Corola-website/Science/335444_a_336773]
-
lucrărilor la premetrou în zona Meir. În 1975 a fost construit un traseu separat pentru tramvaie pe "Bredabaan", pe care se intenționa să circule și autobuzele NMVB. În 1996, după mai mulți ani de construcție a sistemului subteran între Gara Centrală și Sportpaleis, linia 3 a fost introdusă prin tunelurile premetroului, cauzând o deplasare substanțială a fostului traseu, care trecea pe străzile "Kerkstraat" și "Pothoekstraat". Pe 1 aprilie 1996, linia 3 a fost extinsă până în Linkeroever, prin Tunelul Brabotunnel pe sub Schelde
Linia 3 de tramvai din Antwerpen () [Corola-website/Science/335444_a_336773]
-
ianuarie 2015, Houlin Zhao din China. Secretarul General adjunct este Malcolm Johnson, Marea Britanie. România este membră a Uniunii Internaționale a Telecomunicațiilor din anul 1866 și în prezent este membră a Consiliului pentru al patrulea mandat consecutiv, făcând parte din regiunea Central - Estică a Europei, regiune cu un total de 20 membri, reprezentată în Consiliu prin 5 membri, alături de Rusia, Bulgaria, Ucraina, și Cehia. Obiectivele UTI sunt:
Uniunea Internațională pentru Telecomunicații () [Corola-website/Science/335450_a_336779]
-
succesor de drept al RSS Moldovenești (fapt garantat prin dreptul de a secesiona de Uniunea Sovietică în ultima versiune a Constituției sovietice). Potrivit principiului integrității teritoriale, R. Moldova susține că orice formă de secesiune din componența statului fără consimțământul autorităților centrale este ilegal. Aceasta (Republica Moldova) consideră că actualul „guvern” al RMN este nelegitim și nu reprezintă legitim populația din regiune, care are o pluralitate moldoveană [română] (39,9% conform recensământului sovietic din 1989, fără municipiul Tighina, și 32,0% conform recensământului
Statutul politic al Transnistriei () [Corola-website/Science/335446_a_336775]
-
din regiune, iar susținătorii reintegrării Transnistriei cu Republica Moldova sunt supuși hărțuirii, arestărilor arbitrare și alte tipuri de intimidare din partea autorităților separatiste. În ciuda independenței autoproclamate a regiunii, majoritatea populației (400.000 din 542.000) deține cetățenia Republicii Moldova, fapt perceput de autoritățile centrale drept un semn că majoritatea populației se opune separatismului. Cu toate acestea, trebuie remarcat faptul că, din cauza recunoașterii limitate a „Republicii Moldovenești Nistreene” ca stat, transnistrenii nu pot călători în străinătate cu un pașaport transnistrean. Totodată, este posibil faptul că
Statutul politic al Transnistriei () [Corola-website/Science/335446_a_336775]
-
(conform originalului, [The] Sân Francisco Peaks) reprezintă un lanț muntos de origine vulcanică, situat în partea central nordică a statului Arizona, rezultat prin explozia unui stratovulcan, în urmă cu 1,6 - 1,8 milioane de ani. În urma acelei explozi, vulcanul inițial a devenit extinct, iar lanțul montan a fost creat. Cel mai înalt vârf al lanțului, care
Vârfurile San Francisco () [Corola-website/Science/335466_a_336795]
-
vârf al lanțului, care este simultan și cel mai înalt punct al statului Arizona, este Vârful Humphreys (conform originalului, Humphreys Peak), a cărui altitudine este de 3.851 metri (ori 12.633 de picioare). Grupul montan se găsește în partea central nordică a statului , în centrul comitatului Coconino, la circa 18 km nord de orașul Flagstaff. Deși înălțimea lanțului este constant ridicată, fiind în jur și pește 3.000 de metri, "" reprezintă un fost stratovulcan, care a explodat și care a
Vârfurile San Francisco () [Corola-website/Science/335466_a_336795]
-
propria traducere după "Daodejing" și și-a dorit să imagineze o lume mai puțin populată, păstrând câteva elemente civilizatoare idealiste. Ea a declarat că regretă faptul că descrierea antagoniștilor, shingii, nu a fost convingătoare în catalogarea lor drept răi. Elementul central al "Orașului iluziilor" îl reprezintă definirea și punerea sub semnul întrebării a adevărului, ale cărui rădăcini se regăsesc în vorbirea mentală care permite doar exprimarea adevărului introdusă în "Planeta exilului" și în modificările ambigue făcute de shingi asupra ei. Prin
Orașul iluziilor () [Corola-website/Science/335449_a_336778]
-
(în ) (pe care locuitorii din Antwerpen o mai numesc "Middenstatie", "Spoorwegkathedraal", sau mai scurt "Antwerpen-Centraal") este gara centrală a orașului Antwerpen, situată în piața Koningin Astridplein. Începând din 1873 și până în 2007, Antwerpen-Centraal a fost o gară înfundată, punctul terminus pentru toate trenurile care ajungeau în Antwerpen. Pe 23 martie 2007, un tunel cu două niveluri a fost
Gara Antwerpen-Centraal () [Corola-website/Science/335474_a_336803]
-
Astridplein. Începând din 1873 și până în 2007, Antwerpen-Centraal a fost o gară înfundată, punctul terminus pentru toate trenurile care ajungeau în Antwerpen. Pe 23 martie 2007, un tunel cu două niveluri a fost dat în exploatare pe sub gară și zona centrală a orașului, transformând Antwerpen-Centraal într-o stație de tranzit și permițând ca circulația trenurilor spre Țările de Jos să se facă direct, fără să mai fie nevoie de întoarcere și ocolirea Antwerpenului. În 2015, gara a fost a cincea cea
Gara Antwerpen-Centraal () [Corola-website/Science/335474_a_336803]
-
centură. Trenurile care soseau dinspre Mechelen în gara din Antwerpen porneau apoi în sens invers și înconjurau orașul spre a se îndrepta spre Țările de Jos. În 1898, Antwerpen dispunea deja de mai multe gări, Gara Antwerpen-Est fiind cea mai centrală dintre ele și, ca atare, principala gară pentru pasageri și marfă. Lucrările pentru construirea unei noi gări au început în 1895, iar inaugurarea s-a făcut fără ceremonial pe 11 august 1905 (15 august, după alte surse). Cu această ocazie
Gara Antwerpen-Centraal () [Corola-website/Science/335474_a_336803]