233,134 matches
-
soldaților" («Извѣстія ЦИК Совѣтовъ рабочихъ и солдатскихъ депутатовъ») și a fost reintitulat în cele din urmă "Știrile Sovietelor de deputați ai poporului". După cel de-al Doilea Congres Unional al Sovietelor, "" a devenit un ziar oficial al guvernului sovietic (Comitetul Central Executiv al Sovietului Suprem al Uniunii Sovietice și al Sovnarkom). În timpul epocii sovietice cotidianul "Pravda" îndeplinea rolul de purtător de cuvânt oficial al Partidului Comunist, în timp ce "Izvestia" exprima punctele de vedere oficiale ale guvernului sovietic așa cum erau publicate de către Prezidiul
Izvestia () [Corola-website/Science/337009_a_338338]
-
Națională din Madrid și unul în Florența, Italia. Codexul "E" din "El Escorial" este decorat cu miniaturi colorate, reprezentând perechi de muzicieni cântând la o marie varietate de instrumente. "Códice Rico "(T) din "El Escorial" și cel de la Biblioteca Națională Centrală a Florenței ("F") sunt bogat decorate cu mici ilustrații narative. "Cantigas" sunt scrise în portugheza veche, tipică la vremea aceea ca limbă literară în Castilia. "Cantigas" cuprind 420 de poezii, dintre care 356 sunt narative, povestind minunile Mariei; restul, exceptând
Cantigas de Santa Maria () [Corola-website/Science/337012_a_338341]
-
că are nevoie de o perioadă de pauză. După câteva luni, a declarat că vrea să fondeze un partid politic, dar a amânat inițiativa datorită anunțării alegerilor prezidențiale în republică. În octombrie 2016, Silvia Radu depune cerere la Comisia Electorală Centrală și este acceptată ca candidat independent la alegerile prezidențiale din 2016. În discursul său electoral, ea declară că „încrederea în actuala clasă politică e foarte scăzută” și soluția ar fi ca „Președintele țării [...] să fie în totalitate apolitic”. În campania
Silvia Radu (manager) () [Corola-website/Science/337017_a_338346]
-
fost atacați în Rusia. Marek Reszuta, secretarul ambasadei polone, a fost bătut la Moscova iar acesta a spus că și-a pierdut conștiința iar când s-a trezit, atacatorii se risipiseră. Partidul Național Britanic a cerut ca imigrația din Europa Centrală și de Est să fie oprită iar polonezii să fie deportați.
Antipolonism () [Corola-website/Science/337026_a_338355]
-
agregate. Pe brațul secundar Gogoșu este amplasat, în mijlocul albiei, un baraj din șapte câmpuri deversoare și, alăturat, pe partea dreaptă a brațului, o centrală suplimentară cu două agregate. Cele două centrale de bază de la cu 2x8 agregate (centrala românească și centrala sârbă), de pe brațul principal al Dunării și cele două centrale suplimentare cu 2x2 agregate de pe brațul principal și de pe brațul Gogoșu sunt identice ca dispunere interioarș și ca soluții constructive și sunt echipate cu același tip de agregat, bulb orizontal
Porțile de Fier II () [Corola-website/Science/337024_a_338353]
-
în foraj”, produs-program preluat de Institutul de Cercetări și Proiectări de la Câmpina (filiala Ploiești) al Ministerului Petrolului și care a fost utilizat ani de zile pentru proiectarea de sonde în foraj din România. Din 1976 până în 1992 lucrează la Institutul Central pentru Conducere și Informatică (ICI) din București ca analist principal grad II (1976-1979), cercetător științific principal grad I (1979-1992) și șef de atelier (1985-1992). Între anii 1982 și 1985, a coordonat activitatea de „Cercetare și Proiectare Ajutate de Calculator” (CPAC
Gorun Manolescu () [Corola-website/Science/337424_a_338753]
-
Bezirkul Storozynetz (în română "Storojineț", în ruteană "Storożynec") a fost un bezirk ("bițârc"-în graiul bucovinean) în Ducatul Bucovinei. Acesta cuprindea partea centrală a Bucovinei, situată la sud-vest de Cernăuți. Reședința bezirkului era orașul Storojineț ("Storozynetz"). După Primul Război Mondial a devenit parte a României, iar în prezent este parte a Ucrainei. Districtele politice moderne ale Monarhiei Habsbugice au fost create în jurul anului
Bezirk Storozynetz () [Corola-website/Science/337455_a_338784]
-
Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene (MDRAPFE) este organ de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate juridică, în subordinea Guvernului României, înființat pe data de 4 ianuarie 2017 prin reorganizarea Ministerului Dezvoltării Regionale și Administrației Publice (România) și prin preluarea activității, atribuțiilor și personalului de la Ministerul Fondurilor Europene (România). Conform HG nr. 15/2017
Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene (România) () [Corola-website/Science/337466_a_338795]
-
în germană sau Stadhouder în neerlandeză (în traducere directă "locțiitor") a fost inițial un administrator al unei anumite regiuni, delegatul unei puteri centrale (rege, împărat etc.) pentru a administra o regiune sau un teritoriu. Cuvântul compus "Statt-halter" / "Stad-houder" este un calc după latinescul "locum tenens", "locus" fiind echivalentul lui „Stätte” iar "tenere" a lui „halten”. Funcția primilor -i corespundea aceleia de regent sau
Statthalter () [Corola-website/Science/337476_a_338805]
-
administra în mod eficient teritorii îndepărtate unele de altele, prin intermediul unor persoane cu extinse mandate de putere executivă. În aceste condiții, un Statthalter putea fi strâns legat de directivele superiorului său, dar putea la fel de bine (în cazul unei slabe puteri centrale) să ajungă relativ sau chiar total independent. Adesea Statthalter-ii mai erau numiți și guvernatori. Și termenul franțuzesc "Lieutenant" ("lieu" + "tenant") corespunde lexical termenului "Statthalter" (vezi și locotenent). În absența monarhului, Statthalter-ul putea fi numit suveranul de drept sau regentul în
Statthalter () [Corola-website/Science/337476_a_338805]
-
organ existent al statului cu drepturi proprii în fața dietei, însă nu toate competențele sale erau definite. La propunerea guvernului cezaro-crăiesc, Consiliul Imperial al Cisleithaniei a elaborat în 1868 o legislație precisă. Prin ea s-a stabilit ca reprezentantul puterii imperiale centrale, Landeschef-ul, să se numească Statthalter în majoritatea țărilor Coroanei (astfel acest titlu s-a impus public în toate țările Coroanei); Statthalter-ul se găsea în fruntea unei "Statthalterei" (o structură administrativă asemănătoare întrucîtva unei prefecturi din sistemul românesc sau franțuzesc actual
Statthalter () [Corola-website/Science/337476_a_338805]
-
care au învățat meseria de mohel pe calea stagiului tradițional. În Europa postbelică (de dupa 1945) în 2013 a luat ființă o Uniune europeană a mohalimilor cu sediul la Viena . În Germania funcționau în anii 2000 4 mohalim autorizați de Consiliul Central al evreilor.
Mohel () [Corola-website/Science/337461_a_338790]
-
Între 1868 și 1918, a fost termenul oficial generic pentru Statthalter sau Landespräsident, adică pentru reprezentanții împăratului și ai guvernului central în țările Coroanei din Austro-Ungaria. Oficiul de "" a fost definit în "Legea asupra instituirii autorităților guvernamentale politice" (în ) emisă în baza Constituției din decembrie 1867 la data de 19 mai 1868. Anterior, cel mai târziu de la patenta imperială din 4
Landeschef () [Corola-website/Science/337477_a_338806]
-
guvernarea, în responsabilitatea Landeschef-ului cădeau în primul rând chestiunile legate de cultură și învățământ, apărarea teritorială, siguranța publică, agricultura, precum și (pe baza unor dispoziții separate) finanțele și comerțul - toate aceste domenii fiind reglementate prin legi inițiate și adoptate la nivel central, de către Consiliul Imperial. Chestiunile militare în sens restrâns intrau în sarcina autorităților militare. Landeschef-ului îi era subordonată conducerea Bezirk-ului, care controla și coordona comunele / localitățile de pe teritoriul țării. Instituția condusă de Landeschef se numea "Landespräsidium" sau "Statthalterei". Pe lângă aceasta, fiecare
Landeschef () [Corola-website/Science/337477_a_338806]
-
Molin (sârbă Chirilica: Молин) a fost un sat din Banatul sârbesc. Satul a fost fondat în 1832 și a existat până în 1961. Acesta a fost situat în Nova Crnja municipiului, Districtul Banatul Central, provincia Voivodina. Satul a fost abandonat din cauza apelor subterane. Astăzi locul fostului sat este Molin Pădure, care este folosit ca un teren de vânătoare. În sârbă satul este cunoscut ca "Molin" (Молин), în germană , ca "Molidorf", și în maghiară că
Molin, Serbia () [Corola-website/Science/337497_a_338826]
-
împărat (numit în general "Landeshauptmann"; în Arhiducatul Austriei de sub Enns, Regatul Boemiei și Regatul Galiției și Lodomeriei se numea "Landmarschall"). Lui îi făcea contrapondere Landeschef-ul cezaro-crăiesc (numit și Statthalter sau Landespräsident) care era un reprezentant al împăratului și al guvernului central de la Viena. În Austria Germană, vechile diete provinciale ale monarhiei au fost desființate în noiembrie 1918 și au fost înlocuite mai întâi prin adunări regionale provizorii ("Provisorische Landesversammlungen") până când, la 10 noiembrie 1920, a intrat în vigoare constituția federală; succesoarelor
Dieta Țării (Austro-Ungaria) () [Corola-website/Science/337478_a_338807]
-
al ordinii sociale), este importantă respectarea legilor, , și , din cauza importanței lor în menținerea unei societăți funcționale. Raționamentul moral în stadiul patru trece, prin urmare, dincolo de nevoia de aprobare individuală expusă în stadiul al treilea. Adesea, un ideal sau câteva idealuri centrale prescriu ceea ce este bine și rău. Dacă o persoană încalcă o lege, probabil, toată lumea ar face la fel—deci, există obligația și datoria de a respecta legile și regulile. Când cineva încalcă o lege, este greșit din punct de vedere
Modelul stadial de dezvoltare morală al lui Lawrence Kohlberg () [Corola-website/Science/337468_a_338797]
-
Premiului Național a fost instituită Comisia pentru decernarea Premiului Național. Componența Comisiei pentru decernarea Premiului Național se actualizează anual. În componența sa Comisia pentru decernarea Premiului Național respectă reprezentativitatea domeniilor în care se acordă și a instituțiilor relevante (autorități publice centrale, mediul academic de specialitate, societatea civilă).
Premiul Național () [Corola-website/Science/337513_a_338842]
-
de 572,28 de metri și amplasat la 31,57 metri sub albia fluviului în zona cea mai adâncă, tunelul Sint-Anna mai este numit de locuitorii orașului și „tunelul pietonal”. Începând de la inaugurarea să, el asigura o legătură între zona centrală a orașului Antwerpen și cartierul Linkeroever, situat pe malul stâng al Scheldei. La ambele capete ale tunelului există lifturi pentru acces în subteran cu o capacitate de 40 de persoane fiecare și o masă maximă de 3.000 kg, precum și
Tunelul Sint-Anna (Antwerpen) () [Corola-website/Science/337514_a_338843]
-
British Library își are începuturile în colecțiile lui Sir Hans Sloane (1660-1753) donate British Museum care numărau 50.000 de documente, cărți, tipărituri și manuscrise. În 1973, când a luat ființă British Library, au fost reunite colecțiile British Museum, National Central Library și National Lending Library for Science and Technology. În 1997, colecțiile Regelui George al III-lea însumând peste 60.000 de volume, au fost și ele incorporate celor existente în clădirea din St Pancras. 1254 poate fi considerat anul
Istoria bibliotecilor () [Corola-website/Science/337531_a_338860]
-
cu 500.000 de locuitori, bulevarde largi și blocuri turn, reprezenta o contrapondere la orașul istoric de pe celalalt mal. Planul, pe care arhitectul însuși l-a considerat ulterior „unul din cele mai bune proiecte ale sale”, prevedea un larg bulevard central aliniat cu Catedrală de pe celalalt mal și conexiuni directe între Linkeroever și restul orașului Antwerpen: Comitetul de selecție, deși a notat că există multe idei bune în viziunea propusă de Le Corbusier, a respins în unanimitate proiectul, considerându-l utopic
Compania Intercomunală a Malului Stâng al Scheldei () [Corola-website/Science/337534_a_338863]
-
de selecție, deși a notat că există multe idei bune în viziunea propusă de Le Corbusier, a respins în unanimitate proiectul, considerându-l utopic și total nerealizabil cu resursele financiare ale vremii. Însă ideea bulevardelor largi și a unui ax central orientat spre catedrală de pe malul drept au fost reținute de specialiști și realizate ulterior, în perioada dezvoltării Linkeroever. În 1936, la solicitarea IMALSO, arhitecții Paul De Heem și Emiel Van Averbeke au avansat un nou plan de urbanism pe malul
Compania Intercomunală a Malului Stâng al Scheldei () [Corola-website/Science/337534_a_338863]
-
este alcătuită din șase secțiuni: egipteană, antică, galeria de sculptură veche, galeria de pictură veche, colecția modernă și colecția grafică. Instituția și-a sărbătorit centenarul în 2006. Galeria deține a doua cea mai mare colecție de artă egipteană din Europa Centrală. Ea cuprinde un număr de piese achiziționate împreună cu egiptologul maghiar Eduard Mahler în anii 1930. Săpăturile ulterioare din Egipt au dus la lărgirea colecției. Unele dintre cele mai interesante piese sunt sarcofagurile pictate ale mumiilor. Nucleul colecției a fost alcătuit
Muzeul de Arte Frumoase din Budapesta () [Corola-website/Science/328413_a_329742]
-
1877. Augustus Saint-Gaudens a realizat numeroase monumente care glorifica eroii din Războiul de Secesiune, cum sunt memorialul dedicat lui Robert Gould Shaw la Boston, cel al generalului John A. Logan la Chicago și cel al lui William Tecumseh Sherman în Central Park. Augustus Saint-Gaudens a desenat o monedă de aur cu valoarea nominală de 20 de dolari, în 1905-1907, cunoscută sub denumirea de "Saint-Gaudens Double Eagle". A fost unul dintre cei șapte fondatori ai Academiei Americane de Artă și Litere, în
Augustus Saint-Gaudens () [Corola-website/Science/328434_a_329763]
-
a Teatrului Național. Terenul ocupat de ansamblul palatului este de 10 000 m² și a fost inaugurat la data de 14 martie 2005. Suprafață totală utilă a palatului este de 64 000 m² în cele trei corpuri principale și holul central. Palatul este înconjurat de un parc în care, la nord, se află edificiul Teatrului Național, precum și o serie de monumente. La est de clădire află o parcare de mari dimensiuni, iar la vest se află faleză Dunării. Complexul format din
Palatul Artelor din Budapesta () [Corola-website/Science/328422_a_329751]