23,406 matches
-
undă de șoc traversîndu-i chipul practic imobil. Asta o s-o facă să-i sară copcile. Sau capsele. Sau orice o ține așa Întinsă. — Nu ți-a spus Luke despre tatuajele pe care vrem să ni le facem? spun pe un ton mirat. Am găsit un specialist În tatuaje pentru nou-născuți, care vine chiar În sala de naștere. Ne-am gîndit să-i desenăm un vulturaș pe spate, cu numele noastre scrise În sanscrită... — Nu vă las să-mi tatuați nepotul. Cuvintele
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
sau așa ceva. Nu-ți aduci aminte? Ochii lui Luke Îmi scrutează intens chipul, de parcă ar vrea să afle niște răspunsuri. Discuția noastră de la spital, zice brusc. Înainte să plec. Da! Te-au năpădit, În fine, amintirile? nu-mi pot reprima tonul sarcastic. Plănuiseși să-mi spui totul după naștere. Voiai să vezi cum „se aranjează lucrurile“. Practic, ai recunoscut deschis... — Nu vorbeam despre nici o aventură! explodează Luke. Vorbeam despre situația de criză legată de Arcodas! Rămîn fără grai. — P... poftim? Deodată
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
Rămîn fără grai. — P... poftim? Deodată, observ pe trotuar doi copii, care se zgîiesc curioși la noi. Bănuiesc că sărim destul de tare În ochi, mai ales eu cu burta mea kilometrică. Hai să continuăm discuția În casă, spun pe un ton demn. Luke Îmi urmărește privirea. — Aha. Da. Hai să... facem asta. Intră În casă, iar eu Închid ușa. O clipă, nici unul dintre noi nu spune nimic. Nu știu ce aș putea spune. Mă simt complet deconcertată. — Becky... nu știu de unde-ai putut
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
Îmi spune simplu. Dar credeam că totul merge ca pe roate, zic, uimită. Credeam că de-asta vă deschideți alte filiale. — Regret din suflet c-am avut ideea idioată de a participa la pitchul pentru ei, o spune pe un ton atît de enervat că mă cuprinde spaima. — Luke, ce s-a Întîmplat? zic neliniștită. Hai să stăm jos. Pornesc spre salonul Fabiei și mă afund Într-o canapea moale de antilopă. — O groază de chestii, spune Luke, urmîndu-mă. Ridică ușor
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
pași mari spre ușa de la intrare. — Vezi că ei cred că e casa noastră! șoptesc panicată În urma lui. Le-am spus că stăm aici. Luke Îmi aruncă peste umăr o privire gen drept-cine-mă-iei? și deschide larg ușa. Bună ziua! spune, pe tonul cel mai sigur din lume de director-al-unei-companii-uriașe-importante. Bine ați venit acasă la noi. Prin prezenta, declar fără pic de echivoc că make-up artiștii ar trebui să primească premiul Nobel pentru enorma lor contribuție la fericirea umană. Ca și hair-styliștii. Și
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
e, Bex, oftează Suze. Indiferent ce-a zis Venetia... indiferent dacă a zis sau nu asta... — Așa a zis! ridic ochii, indignată. Asta a zis, cuvînt cu cuvînt! Nici tu nu mă crezi? — Sigur că te cred! spune Suze, Îndulcind tonul. Sigur că te cred. Dar știi și tu, atunci cînd ești gravidă, lucrurile Îți pot părea mai grave decît sînt de fapt. Poți să reacționezi exagerat... — Ba nu reacționez deloc exagerat! A Încercat să-mi fure bărbatul! Ce, crezi că
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
pentru mine. Da, dar așa magazinul n-o să dea faliment, subliniez, Însă Jasmine nu pare cîtuși de puțin impresionată. — Mă rog. Rămîne brusc trăznită. O secundă, a rămas fără grai. — Becky... ți-ai făcut cumva sprîncenele? — A, zic pe un ton firesc, da, mi le-am făcut. SÎnt ca lumea, nu? Îmi mîngîi o sprînceană cu degetul. Unde ți le-ai făcut? mă Întreabă. Mi-e teamă că nu-ți pot spune, zic cu regret. E un secret. Scuze. Jasmine mă
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
Își scoate mobilul. Formează un număr și, În clipa În care telefonul fix Începe să sune, tresar vinovată și mă Îndepărtez de fereastră. Ok. Poartă-te firesc. Inspir adînc, apoi ridic receptorul. — A, bună, Suze! zic, cu cel mai normal ton din lume. Ce mai faci? Bănuiesc că ești În Hampshire, pe calul tău, sau undeva așa. — De unde știai că sînt eu? zice Suze bănuitoare. Rahat. — Păi... Îmi apare identitatea apelantului pe ecran, bag din top. Și zi, ce mai faci
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
florile. Uite ce e, Becky, tocmai am auzit că nu puteți plăti cu bani gheață pentru casă. Probabil că Luke l-a sunat pe agent, care i-a spus. Veștile circulă repede. — Așa e, Încuviințez, străduindu-mă să-mi păstrez tonul relaxat. A avut loc o ușoară schimbare În viața noastră, dar ea n-ar trebui să ne facă să Întîrziem mai mult de vreo două săptămîni. — Mda, Îngînă Fabia destul de absentă. Ideea e că am hotărît să Încheiem tranzacția cu
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
se poate. — Ești foarte stoică, Rebecca, spune Paula, punîndu-și o mînă pe umărul meu, Înțelegătoare. Dar nu te putem lăsa singură! Nici măcar nu ai un partener de naștere! — N-am să pățesc nimic, pe cuvîntul meu, Încerc să nu ridic tonul. Doar cîteva minute. E... e chestie legată de religia mea. Femeia care naște trebuie să fie singură, În fiecare oră, să rostească o incantație specială. „Plecați“. Încerc să le transmit telepatic. „Atîta vă rog, lăsați-mă singură...“ — Păi, cred că
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
rog să-mi dai sacoșa aia? zic cu glasul tremurîndu-mi de nervi. Sacoșa de sub pat. — Da! Poftim. Suze Îmi dă sacoșa. — Ea e? Îmi zice În ureche. — Îhîm, Încuviințez. — Vacă. — E o idee foarte bună, Becky! spune Paula pe un ton vesel, dar nesigur. Stînd În fund, vei ajuta copilul să se poziționeze mai bine... — Venetia, am să-ți dau ceva Înapoi. Rostesc cuvintele cu voce ușor Împleticită, de la masca aia idioată de oxigen. Și mă tot trezesc surîzÎnd tîmp, ceea ce
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
În felul ăsta! Are un glas atît de aspru, că mă și sperii. — Să nu Îndrăznești. — Haide, Luke, pufnește Venetia Într-un rîs ironic. SÎnt de acord, e frumușică... — Venetia, habar n-ai despre ce vorbești, spune Luke pe un ton egal. — E frivolă la puterea a zecea! țipă Venetia. E un nimeni cu buletin! De ce naiba te-ai Însurat cu ea? Toți cei de față Își țin respirația. Treizeci de secunde, nimeni nu face nici o mișcare. Luke pare ușor bulversat
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
e până la urmă normal la un scriitor foarte bun, avea și Alexandru Paleologu. În 1990, toamna, i-am luat un interviu la Paris și, la transcriere, n-am avut nici o dificultate, până și virgulele erau la locul lor, puse cu ajutorul tonurilor și pauzelor de respirație. Cred că liceul interbelic era foarte scrupulos în această privință. Toți oamenii remarcabili pe care i-am cunoscut de-a lungul vieții, care au studiat în interbelic, care au făcut măcar liceul în acea perioadă, erau
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
irită la lectură. Deși, recunosc, sunt în carte și unele pagini tușante. Da, cred că scrisorile acelea sunt excesive, mai ales prima, și mă bucur că s-a oprit din genul epistolar legat de deconspirări și autodeconspirări. Prima scrisoare avea tonul unui îndrăgostit dezamăgit de marea sa iubire și, chiar prin asta, era complet nepotrivit pentru cauza respectivă. Pe deasupra, cred că doar cineva care se situează deasupra lumii, în poziția moralității absolute, poate emite judecăți atât de radicale. Și, în opinia
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
urmă, guvernul acesta nu exista fără efortul său de persuasiune asupra PC, putem începe cu asta. Un alt câștig ar putea fi un anume aplomb al politicii externe, absent la predecesorii săi, Iliescu și Constantinescu, în care intră și un ton mai ferm față de Rusia, dar și intensificarea relațiilor cu Statele Unite. Nu spun că toate răstelile la ruși sunt neapărat oportune, nici că referirea la Marele Licurici a fost cea mai fericită formulare, dar măcar se conturează o politică externă cât
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
bisericească nu mi s-a părut la fel de reținută. Mă rog, nu e treaba mea, decât ca simplu credincios membru totuși al bisericii să spun aceste lucruri. Nu mai insist, că am preferat să am în această discuție a noastră un ton mai măsurat... Dorin Popa: De multă vreme doresc să te "atac" tocmai pe această insulă a bucuriei. Din acest punct de vedere, studenții cum îți par? Mi-ai spus de câteva ori că nu ai avut succes, ca psiholog, decât
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
starea cea mai exaltată, trebuie să ai de-a face cu francezii, îndeosebi cu intelectualii de acolo. E în acest antiamericanism și o formă de manifestare a atitudinilor procomuniste de pe vremuri, care acum n-ar mai fi chiar de bon ton. Pe mine, antiamericanismul ăsta, în fond deloc intelectual, cam visceral, primitiv, mă dezgustă profund. Am și eu destule critici legate de modul de viață american, de politicile Americii, pe unele le-am și amintit aici, dar pornind de la recunoașterea succesului
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
de o valoare apropiată cu a lui Pleșu, pe care de asemenea îl respect mult, nu este de acord cu articolul meu, pentru cine și pentru ce să mai scriu la ziar?! Poate că voi putea reveni cu acest prilej. Toni Hrițac, redactorul șef, și Cerasela Cirimpei, coordonatoarea paginii, mi-au spus mereu că nu mi-au închis rubrica și că pot reveni oricând. De fapt, la rugămintea Ceraselei, abia am reușit să scriu chiar și despre bunul părinte Constantin Galeriu
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
manifestă putere de convingere. Vorbește repede, fără pauze între cuvinte si trece de la un subiect la altul. A evitat să vorbească despre conflictul cu profesoara de biologie si despre tatăl său pe care mărturisește că l-a iubit foarte mult. Tonul vocii este ridicat în timpul discuției. * non-verbală - B.G.N. a avut o atitudine degajată, am reușit să stabilesc cu ușurință contactul vizual cu aceasta pe parcursul discuției. Clienta inspiră o atitudine de superioritate si aroganță. Grad de adaptabilitate Eleva se adaptează cu ușurință
Medierea în educație by Ileana Bădulescu Anastase, Cornel Grigoruț, Mircea Mastacan () [Corola-publishinghouse/Science/1700_a_3141]
-
Vârsta: 14 ani, Locul observării: Școala generală nr. X, județul S. - cabinetul de consiliere școlară, Durata observației: aproximativ două ore. Deprinderi de comunicare * verbală - eleva este comunicativă, folosește un limbaj vulgar, este incoerentă, face greșeli de exprimare. Vorbește folosind un ton ridicat chiar si atunci când discută cu o persoană necunoscută. * non-verbală - pe parcursul discuției, R.C. a fost neliniștită, s-a mișcat în permanență, lovind colțul mesei cu un creion. La începutul conversației a fost mai puțin cooperantă, deoarece a considerat că prezența
Medierea în educație by Ileana Bădulescu Anastase, Cornel Grigoruț, Mircea Mastacan () [Corola-publishinghouse/Science/1700_a_3141]
-
Deprinderi de comunicare. * verbală - clienta a refuzat inițial să furnizeze informații despre familie, susținând că este obosită si că nu are timp pentru aceasta. Nu este comunicativă, selectează informațiile înainte de a le afirma si evită să răspundă la unele întrebări. Tonul vocii se caracterizează prin fermitate, limbajul este elevat, iar replicile sunt inteligente. * non-verbală - eleva s-a simțit stingherită în cea mai mare parte a timpului iar poziția corpului a fost încordată. A avut privirea plecată aproape pe tot parcursul discuției
Medierea în educație by Ileana Bădulescu Anastase, Cornel Grigoruț, Mircea Mastacan () [Corola-publishinghouse/Science/1700_a_3141]
-
este un emoticon reprezintă o relație cu imaginea esențializată sunt fericit. Urechea este frecată cu mâna, când omul se simte nehotărât, vocea depinde de viteza de vorbire, de ritm lent sau rapid, de volum cu modificare discretă sau cu un ton convingător, ori cu un timbru plăcut sau neplăcut, cu atenție la vocale sau la consoane la articulare sau melodică, un ritm modificat regulat ori sacadat, depinde de tipul de persoană și acompaniază mâna. Utilizarea limbajului corpului depinde de relația mâinii
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
moderație și folosite uneori împotriva altor catolici, fără a distinge persoanele de opinii sau idei. Lipsa moderației nu era principalul pericol al momentului; chiar opusul constituia o amenințare: permisivitatea catolicilor. Uneori era necesar ca principiile să fie expuse pe un ton apăsat; în caz contrar, publiciștii puteau deveni părtași la greșeală, nedându-i importanța cuvenită. Fără îndoială, trebuia să existe milă față de oameni, dar o milă cerebrală, ordonată: pe primul loc trebuia să stea binele comun. Contrazicerea de idei și dezvăluirea
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
colaboreze cu publicații care semănau idei contrare moralei creștine 147; l-a indicat ca model de jurnalist catolic pe Louis Veuillot, pentru că respectase cu fidelitate doctrina Bisericii, în ciuda dificultăților și a criticilor la care a fost supus de moderniști 148. Tonul instrucțiunilor a fost dur, dar trebuie să ținem cont de faptul că aceeași severitate răzbătea și din partea publicațiilor liberale față de Biserică, iar amenințarea modernismului punea în pericol însăși existența credinței 149. Prin normele și concepția referitoare la presă s-a
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
doliu prin care s-a făcut referire la "nedreptățile comise de statul italian în 1870". Tipăritura fusese înființată la Torino de către Margotti și apoi mutată la Florența. Davide Albertario, aflat la conducerea publicației L'Osservatore cattolico,a apărat Biserica pe tonuri combative. Cu timpul, inițiativele jurnalistice s-au înmulțit și numeroase orașe au ajuns să aibă propriul ziar catolic; pe lângă acesta, s-au dezvoltat treptat reviste săptămânale și bilunare, foi volante etc. Presa a reprezentat unul dintre principalele mijloace de propagandă
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]