233,134 matches
-
de 12 ani, atunci când tatăl său a fost ucis, pe 22 noiembrie 1286, de către unii asasini necunoscuți. Din moment ce Eric avea vârsta de 12 ani, mama sa a guvernat pentru el până în 1294. Domnia lui Eric a avut loc în perioada centrală a "Epocii de descompunere" a Danemarcei, 1241 - 1340. Domnia sa timpurie, în timp ce mama sa era regentă împreună cu rudele ei germane, a fost afectată de tulburări și războaie care au dus la asasinarea tatălui său. În urma unei cercetări a cazului, verdictul a
Eric al VI-lea al Danemarcei () [Corola-website/Science/331277_a_332606]
-
nobili decât fusese tatăl său. Însă Valdemar a fost un om inteligent și hotărât și și-a dat seama că singura modalitatea de a conduce Danemarca era de a obține controlul asupra teritoriului său. Ebbesen a încercat să elibereze Iutlanda centrală de la Holstein, asediând Castelul Sønderborg la 2 noiembrie 1340, dar Ebbesen și frații săi au fost uciși. Sub Christopher al II-lea, Danemarca era în faliment și a fost ipotecată pe bucăți. Valdemar a căutat să ramburseze datoria și să
Valdemar al IV-lea al Danemarcei () [Corola-website/Science/331280_a_332609]
-
front de partide și structuri reprezentative, într-un moment în care comuniștii reprezentau o minoritate insignifiantă în peisajul politic, care putea să se bizuie doar pe sprijinul Uniunii Sovietice și a armatei sale care ocupase România. La 26 septembrie Comitetul Central al PCR a publicat în oficiosul său Scânteia o „platform-program” la care erau invitate toate forțele democratice să adere. Programul avea 15 puncte: Societatea Scriitorilor Români a aderat la această platformă la data de 30 septembrie 1944. Prin adeziunea Partidului
Frontul Național Democrat () [Corola-website/Science/331308_a_332637]
-
cu plătica. Trăiește în apele dulci și ușor salmastre, stagnante sau lent curgătoare, cu funduri cu mult nămol și vegetație abundentă (mai ales în stufăriș) în cursurile inferioare ale râurilor, în lacuri și bălți. Este răspândit în râurile din Europa Centrală și Europa de Est, care se varsă în Marea Nordului, Marea Baltică, Marea Neagră, Marea Azov și Marea Caspică. Arealul se întinde de la Rin spre răsărit până la Urali. În Suedia și Finlanda, numai la sud (Lacul Ladoga). În România se întâlnește în Dunăre și în
Cosac () [Corola-website/Science/331309_a_332638]
-
întâlnește în Dunăre și în toate bălțile ei până la mare; în cursurile inferioare ale râurilor Mureș, Olt, Tisa, Someș, Criș, Timiș. Este un pește gregar (trăiește în cârduri) în Europa de Nord și în partea de est a arealului, iar în Europa Centrală are o densitate numerică scăzută a populației care nu permite constituirea de cârduri. În timpul iernii caută adâncimi mai mari unde rămâne în stare latentă și nu se hrănește. Are o lungime de 20-30 cm, rar atinge 45 cm; în acest
Cosac () [Corola-website/Science/331309_a_332638]
-
Eric a încercat să pună în aplicare puterea asupra Bisericii și a nobilimii. În 1270, Eric a atacat regiunea Småland. Conflictul său cu biserica a adus la un rezultat satisfăcător, cu ajutorul Papei. Domnia lui Eric a avut loc în perioada centrală a "Epocii de descompunere" a Danemarcei, 1241 - 1340. Domnia sa timpurie, în timp ce mama sa era regentă împreună cu rudele ei germane, a fost afectată de tulburări și războaie care au dus la asasinarea tatălui său. Conflictele ecleziastice au apărut din cauza ambițiosului Arhiepiscop
Casa de Estridsen () [Corola-website/Science/331281_a_332610]
-
nobili decât fusese tatăl său. Însă Valdemar a fost un om inteligent și hotărât și și-a dat seama că singura modalitatea de a conduce Danemarca era de a obține controlul asupra teritoriului său. Ebbesen a încercat să elibereze Iutlanda centrală de la Holstein, asediând Castelul Sønderborg la 2 noiembrie 1340, dar Ebbesen și frații săi au fost uciși. Sub Christopher al II-lea, Danemarca era în faliment și a fost ipotecată pe bucăți. Valdemar a căutat să ramburseze datoria și să
Casa de Estridsen () [Corola-website/Science/331281_a_332610]
-
decorație clasică cu influențe baroce și o impresionantă pictură interioară. Somptuozitatea picturii este resimțită tot mai mult pe măsură ce se ajunge la etaj și culminează cu decorația „Sălii de Consiliu”. Bogata pictură murală, cu care este decorată Sala de Consiliu, situată central la etajul clădirii, prezintă motive neoclasice, vegetale și florale cu influențe clare ale barocul italian. Deasupra celor cinci căi de acces în sală se întâlnește pictat câte un peisaj cu monumente reprezentative din Târgoviște (Curtea Domnească, Mitropolia nouă) ori împrejurimi
Muzeul de Artă din Târgoviște () [Corola-website/Science/331337_a_332666]
-
sală se întâlnește pictat câte un peisaj cu monumente reprezentative din Târgoviște (Curtea Domnească, Mitropolia nouă) ori împrejurimi așa cum le-a văzut pictorul de origine italiană Giovanni Battista del Basso la 1894 - 1895, o excepție constituind-o prezența, deasupra ușii centrale, a căpriorului ca stemă a județului Dâmbovița. Din anii ’70, după mutarea Prefecturii în noul sediu modern și mult mai mare, aici a funcționat până spre sfârșitul anilor ’80 Secția pentru Adulți a Bibliotecii județene, după care a primit o
Muzeul de Artă din Târgoviște () [Corola-website/Science/331337_a_332666]
-
32 metri în lungime și 23 lățime), este o construcție de plan dreptunghiular în a cărei compunere intră o pivniță boltită, un parter și un etaj. Pivnița este o construcție vastă, acoperită de patru calote sferice sprijinite pe un stâlp central prin intermediul pandantivilor. Parterul este alcătuit din trei încăperi spațioase și alte două mai reduse ca dimensiuni. Accesul la etaj se face prin foișorul deschis, situat pe fațada sudică, de aici se intră într-o cameră prelungă ce separă cele două
Ansamblul Palatului Brâncovenesc din Potlogi () [Corola-website/Science/331336_a_332665]
-
la etaj se face prin foișorul deschis, situat pe fațada sudică, de aici se intră într-o cameră prelungă ce separă cele două apartamente inegale, cel al domnitorului, de dimensiuni mai mari în stânga și cel al doamnei în dreapta, în partea central nordică a etajului se află loggia, iar în mijlocul acestuia se află o cameră de formă pătrată, așa numită a chelarului, după cum ne relatează Paul de Alep, secretarul domnitorului, unde erau ținute lucrurile de valoare în lipsa stăpânilor casei. Încăperile de la etaj
Ansamblul Palatului Brâncovenesc din Potlogi () [Corola-website/Science/331336_a_332665]
-
40 de reputate „colonii” europene de la cumpăna secolelor XIX-XX, fiind printre puținele în care viața artistică s-a desfășurat neîntrerupt timp de mai bine de un secol, aici lucrând peste 3.500 de artiști plastici din țară și din spațiul central și est-european. Clădirea în care funcționează a fost ridicată în 1748, fiind modernizată în decursul vremii. De la 195 de piese înregistrate în anul 1960, când a fost înființată Colecția de artă românească modernă și contemporană în cadrul Muzeului Regional Maramureș, în
Muzeul de Artă din Baia Mare () [Corola-website/Science/331354_a_332683]
-
românesc este redată prin surprinderea evoluției obștilor de moșneni și a satelor aservite, prin procesul de constituire al marilor familii de dregători și prin apariția habitatului citadin râmnicean. Viața evului mediu vâlcean poate fi cunoscută prin intermediul descoperirilor făcute în parcul central al orașului, din cele de la schitul Inătești, schitul Ostrov și de la Budești, unde s-au găsit tezaure monetare din sec. al XVI-lea, ca și din unele exponate reprezentând în original și în facsimil documente din secolul al XVIII-lea
Muzeul Județean „Aurelian Sacerdoteanu” Vâlcea () [Corola-website/Science/331380_a_332709]
-
universale. Ultima sală reconstituie, într-o admirabilă ambianță de epocă, cabinetul de lucru al muzicianului. Printre exponatele de o importanță covârșitoare, se afla o excepțională piesă de patrimoniu - cel mai vechi pian din sud-estul Europei și printre primele din Europa Centrală, construit de firma F. Kaeferlie din Stuttgart. Pianul a aparținut vestitei familii Barcănescu, domiciliată în satul Bărcănești din jud. Prahova. După 1850, acest pian a intrat în posesia mai multor familii din localitate, de unde acum aproape patru decenii, a fost
Muzeul Memorial „Paul Constantinescu” () [Corola-website/Science/331370_a_332699]
-
Arhivelor Statului, urmează să găzduiască secția de artă a Muzeului Bucovinei. Clădirea are două niveluri (parter și etaj), unde încăperile sunt dispuse simetric. Atât la parter, cât și la etaj, de o parte și de alta, se deschid din holul central, coridoare longitudinale, de-a lungul cărora se înșiruie camerele (câte 25 pe nivel). Modulul arhitectural central, care depășește prin înălțime aripile clădirii, este pus în evidență și de un ușor decroș, în axul căruia se găsește la parter intrarea, iar
Muzeul Bucovinei () [Corola-website/Science/331377_a_332706]
-
și etaj), unde încăperile sunt dispuse simetric. Atât la parter, cât și la etaj, de o parte și de alta, se deschid din holul central, coridoare longitudinale, de-a lungul cărora se înșiruie camerele (câte 25 pe nivel). Modulul arhitectural central, care depășește prin înălțime aripile clădirii, este pus în evidență și de un ușor decroș, în axul căruia se găsește la parter intrarea, iar la etaj un balcon din fier forjat și un altorelief reprezentând stema Moldovei, mărginită lateral de
Muzeul Bucovinei () [Corola-website/Science/331377_a_332706]
-
secolului al XX-lea, cel de-al doilea ridicat între anii 1926-1932. Casa Națională este inaugurată la data de 8 mai 1932. Tot acum, aici se mută Muzeul orașului și Muzeul „Ciprian Porumbescu”, alături de alte instituții culturale locale precum Biblioteca Centrală (astăzi Biblioteca Bucovinei „I.G. Sbiera”), Școala Română și Însoțirea orășenilor români, Casinoul funcționarilor români. În 1947 titulatura instituției devine Muzeul Regional al Bucovinei, însă din motive politice, această nouă titulatură este păstrată doar pentru scurt timp, deoarece, în anul 1951
Muzeul Bucovinei () [Corola-website/Science/331377_a_332706]
-
este o biserică evanghelică-luterană din orașul Magdeburg, Germania. Este cea mai mare biserică din estul Germaniei și cel mai important edificiu al Bisericii Evanghelice din Germania Centrală. Pe locul actualei catedrale se afla o veche mănăstire din anul 937, dedicată Sfântului Mauriciu. În anul 968, împăratul Otto I a întemeiat Arhiepiscopia de Magdeburg, iar biserica mănăstirii a devenit catedrală. După moartea sa, în anul 973, împăratul a
Catedrala Evanghelică din Magdeburg () [Corola-website/Science/334030_a_335359]
-
specială avifaunistică Pădurea Bogata și include rezervațiile naturale: Cheile Dopca, Cotul Turzunului și Pădurea Bogății. Situl reprezintă o zonă naturală (păduri de foioase, păduri în amestec, păduri aluviale, râuri, mlaștini, turbării, pășuni, fânețe, terenuri arabile, culturi) încadrată în bioregiunea alpină centrală a Munților Perșani (subunitate geomorfologică a Subcarpații de Curbură, aparținând lanțului carpatic al Orientalilor) și cea continentală a extremității sud-estice a Depresiunii colinare a Transilvaniei. Acesta conservă mai multe specii de floră spontană și protejează o gamă diversă de faună
Pădurea Bogății (sit SCI) () [Corola-website/Science/334038_a_335367]
-
și consolidarea unui dispozitiv defensiv pe aliniamentul Munților Carpați și crearea condițiilor pentru reluarea inițiativei strategice și trecerea la ofensivă. Având în vedere inferioritatea numerică și dorind să valorifice superioritatea tehnică și experiența de luptă, planul de campanie al Puterilor Centrale prevedea angajarea de operații succesive și înfrângerea pe rând a fiecăreia din cele trei armate române. După eșecul ruperii frontului în sectorul Armatei de Nord în Bătălia de la Oituz, centralii și-au concentrat efortul în sectorul Armatei 2. După bătăliile
Apărarea trecătorilor din munți în 1916 () [Corola-website/Science/334049_a_335378]
-
tehnică și experiența de luptă, planul de campanie al Puterilor Centrale prevedea angajarea de operații succesive și înfrângerea pe rând a fiecăreia din cele trei armate române. După eșecul ruperii frontului în sectorul Armatei de Nord în Bătălia de la Oituz, centralii și-au concentrat efortul în sectorul Armatei 2. După bătăliile din Valea Prahovei, Rucăr-Bran, Valea Oltului și această încercare de trecere a a munților a eșuat. În cele din urmă Puterile Centrale au reușit spargerea frontului în sectorul cel mai
Apărarea trecătorilor din munți în 1916 () [Corola-website/Science/334049_a_335378]
-
sectorul Armatei de Nord în Bătălia de la Oituz, centralii și-au concentrat efortul în sectorul Armatei 2. După bătăliile din Valea Prahovei, Rucăr-Bran, Valea Oltului și această încercare de trecere a a munților a eșuat. În cele din urmă Puterile Centrale au reușit spargerea frontului în sectorul cel mai slab al frontului românesc, cel al Armatei 1. Cu o conducere slabă și ezitantă, afectată de schimbările foarte dese și un dispozitiv de luptă supradimensionat, forțele Armatei 1 nu au reușit să
Apărarea trecătorilor din munți în 1916 () [Corola-website/Science/334049_a_335378]
-
din teritoriul național. Înfrângerile de pe frontul de sud în Bătălia de la Turtucaia și în Dobrogea, ca și eșecul Operației de la Flămânda au pus România într-o situație strategică dezavantajoasă. Oprirea acțiunilor ofensive pe frontul de nord a dat răgazul Puterilor Centrale să concentreze în Transilvania o forță puternică adusă de pe celelalte fronturi unde se instalase acalmia. Totodată, nu se întrevedea nici posibilitatea slăbirii presiunii asupra frontului românesc având în vedere că atât acțiunile pe frontul de la Salonic cât și Ofensiva Brusilov
Apărarea trecătorilor din munți în 1916 () [Corola-website/Science/334049_a_335378]
-
1 austro-ungară acționând între Târnava Mare și Olt și Armata 9 germană acționând în partea sudică a frontului, aflată sub conducerea generalului Erich von Falkenhayn, proaspăt demis din funcția de șef al Statului Major general. Planul de operații al Puterilor Centrale prevedea în faza inițială o dublă ofensivă. Prima dintre acestea era a Armatei 1 austro-ungară în zona Trotuș-Oituz având ca scop ocuparea acestei trecători și ulterior interceptarea comunicației de pe Valea Siretului pentru a preveni sosirea ajutoarelor ruse. Cea de-a
Apărarea trecătorilor din munți în 1916 () [Corola-website/Science/334049_a_335378]
-
19 și 27 octombrie 1916. Toate încercările de forțare a trecătorilor (Tulgheș, Bicaz, Trotuș, Oituz, etc.) au fost respinse de Armata de Nord. Înfrângerea în bătălia decisivă de la Oituz și respingerea trupelor sale peste graniță, a dus la decizia comandamentului central de a stopa operația și a trece la defensivă pe frontul din Carpații Orientali. Din cauza rezistenței forțelor române la Jiu, Olt, Bran, Valea Prahovei etc. acțiunea germană nu își atinge obiectivul fixat, Falkenheim ajungând la concluzia că „"încercarea, de a
Apărarea trecătorilor din munți în 1916 () [Corola-website/Science/334049_a_335378]