233,134 matches
-
sistem de control distribuit (SCD) este un sistem de control pentru un proces sau o instalație, în care elementele de control sunt distribuite în întregul sistem. Acest lucru este în contrast cu sistemele non-distribuite, care utilizează un singur controlor într-o locație centrală. Într-un SCD, ierarhia controlerelor din sistem se constituie și este realizată fizic prin conectare în cadrul unor rețele de comunicații pentru comandă și monitorizare. Scenarii exemplu în care ar putea fi folosite SCD-uri includ:
Sistem de control distribuit () [Corola-website/Science/334074_a_335403]
-
s-a deplasat în Orientul Îndepărtat, unde a activat timp de doi ani. Toma Ciorbă a introdus în Basarabia vaccinarea obligatorie a populației contra variolei și seroterapia contra difteriei. S-a stins din viață în 1936. Este înmormântat în Cimitirul Central (Armenesc) din Chișinău. Toma Ciorbă este autor al unei serii de lucrări despre situația sanitară a orașului Chișinău, despre activitatea spitalului de boli infecțioase condus de el și a secției psihiatrice a spitalului ținutului Basarabia. Numele lui Toma Ciorbă îl
Toma Ciorbă () [Corola-website/Science/334057_a_335386]
-
, cunoscut și sub numele de Insula Fanning sau Atolul Fanning, este una din Insulele Line centrale și parte din Kiribati. Este un atol localizat la . Suprafața este de 33,73 km, iar populația, în 2010, era de 1.960 de locuitori. Cota maximă este de aproximativ 3 m. Aflată la 900 de mile distanță, este una
Tabuaeran () [Corola-website/Science/334075_a_335404]
-
care este acuzat de trădare, deoarece avertismentul dat generalului Gau ar fi putut să-l pună pe acesta în gardă, zădărnicind planul Uniunii Coloniale. El este eliberat în cele din urmă, dar află neoficial că Roanoke a devenit un pion central în lupta dintre Conclav și Uniunea Colonială. Primul dorește distrugerea coloniei pentru a spăla rușinea generalului Gau, în timp ce a doua dorește același lucru pentru a sensibiliza celelalte colonii umane de a trimite cât mai mulți recruți pentru bătălia cu Conclavul
Povestea lui Zoë () [Corola-website/Science/334054_a_335383]
-
(n. 30 aprilie 1950, Darabani, județul Botoșani) este un matematician român cunoscut pentru lucrările sale în domeniile ecuații diferențiale ordinare, ecuații cu derivate parțiale și alte domenii ale matematicii. Din anul 2002 este profesor la Universitatea Central Europeană, Budapesta. a urmat clasele I-VIII în perioada 1957-1965 la Școala Generală din satul Teioasa, ulterior integrat în localitatea (orașul) Darabani. Apoi, a continuat studiile la Liceul Teoretic din Darabani în perioada 1965-1969. A obținut premiul I în toți
Gheorghe Moroșanu () [Corola-website/Science/334058_a_335387]
-
Iași. În 1980 devine asistent universitar la Facultatea de Matematică a aceleiași universități, urcând apoi toate treptele academice până la poziția de profesor universitar (1991). În perioada 2000-2001 este cercetător la Universitatea din Stuttgart, iar din 2002 este profesor la Universitatea Central Europeană din Budapesta (o universitate internațională cu predare în limba engleză, acreditată în SUA). În 2008, Gheorghe Moroșanu primește titlul de „egyetemi tanár” (cel mai înalt titlu academic în învățămîntul superior din Ungaria) de la președintele Ungariei. A deținut mai multe
Gheorghe Moroșanu () [Corola-website/Science/334058_a_335387]
-
înalt titlu academic în învățămîntul superior din Ungaria) de la președintele Ungariei. A deținut mai multe poziții administrative între care aceea de șef de catedră la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași (1992-1996) și șef al Departamentului de Matematici al Universității Central Europene din Budapesta (2004-2012). Gheorghe Moroșanu începe, din proprie inițiativă, colaborarea cu revista „Gazeta Matematică”, seria B, încă din anii de liceu, continuând mai târziu în seria A a aceleiași reviste. Se înscrie la doctorat în 1977 la profesorul Adolf
Gheorghe Moroșanu () [Corola-website/Science/334058_a_335387]
-
general de brigadă (Generalmajor), care a avut sediul principal în München. Așezămintele de producție au fost decentralizate: Fabrica de arme la Amberg, atelierul de construcție pentru artilerie la München, iar turnătoriile de tun, fabricile de pulbere și muniții precum laboratoriul central la Ingolstadt. De asemenea această „Feldmeisterei” a existat în Saxonia. Și acolo șeful a avut numai gradul de general de brigadă (Generalmajor). Sediul a fost la Dresda. De la începutul Republicii de la Weimar titlul a fost abolit și nu mai este
Feldzeugmeister () [Corola-website/Science/334052_a_335381]
-
cele mai înalte virtuți morale ale neamului românesc: iubirea față de țară, omenia, cinstea și setea de cultură. Cu toate acestea, el nu ignoră situația grea a țărănimii remarcată de Matei Damian. În opinia lui Paul Cornea, Matei Damian este pivotul central al romanului, cel care moderează conflictele sociale și garantează un echilibru social între clase, dar nu poate înlătura cauzele profunde ale conflictelor. Personajul are o adâncime analitică, fiind caracterizat printr-o sete de identitate. Autorul greșește în prezentarea conflictelor sociale
Viața la țară () [Corola-website/Science/334021_a_335350]
-
în calitate de Guvernator al Basarabiei; b) perioada autonomiei Basarabiei și Unirii cu România - perioadă în care s-a dedicat în mare parte moșiei sale de la Bulboaca; c) în cea de-a treia perioadă s-a manifestat ca funcționar în cadrul administrației românești centrale, activând în calitate de director în cadrul Băncii Naționale Române. La 26 de ani își începe activitatea profesională în cadrul Zemstvei județului Bender (Zemstva era o reprezentanță a populației locale care activa ca organ al administrației locale). A deținut funcția de consilier al Zemstvei
Constantin Mimi () [Corola-website/Science/334091_a_335420]
-
binevoitori). Al treilea nivel are 40 de "awliyii'" numiți "abdiil" (înlocuitori), al patrulea - 7 numiți "abriir" (cei îndatoritori), al cincilea - 4 numiți "awtiid" (stâlpi), al șaselea are 4 numiți "nuqaba"' (comandanți, lideri). Al șaaptelea nivel este ocupat de către "qutb" (pilonul central, axul), care este deținătorul celei mai mari autorități spirituale în cadrul "awliya" '. Fiind sursa fundamentală a grației divine către omenire, el este numit și "al-ghawth" (salvatorul). Șiiții au văzut aici referința către . Sufiții au văzut aici referința către oricare dintre cei
Muhammad ibn `Ali al-Ḥakīm at-Tirmidhi () [Corola-website/Science/334100_a_335429]
-
act societatea își schimbă numele în "Societatea generală de gaz și electricitate S.A.R. din București", cu un capital de 10.000.000 de franci francezi. Noul concesionar a întocmit proiectul și în scurt timp a început construirea unei uzine electrice centrale și a unei rețele generale de distribuție pentru întreg orașul. Uzina electrică a fost amplasată pe vechiul teren al Uzinei de gaz de la Filaret și a fost pusă în funcțiune în septembrie 1908, o dată cu deschiderea stagiunii anuale a Teatrului Național
Uzina electrică Filaret () [Corola-website/Science/334120_a_335449]
-
parte, emigrărilor ardelenești la est de Carpați. Fonetic, din punct de vedere lexical, precum și din punct de vedere morfologic sau sintactic, Moldova nu are un grai unitar. Astfel, graiurile din Bucovina au un aspect de mozaic (îmbină trăsături ale graiurilor centrale, bucovinene și în unele localități ale graiurilor maramureșene), iar la est și nord de Prut au un specific aparte (dar nu au statut autonom - aparținând ariei dialectale a masivul moldovenesc și, luate în ansamblu n-au fost atrase într-o
Moldova () [Corola-website/Science/334107_a_335436]
-
localități ale graiurilor maramureșene), iar la est și nord de Prut au un specific aparte (dar nu au statut autonom - aparținând ariei dialectale a masivul moldovenesc și, luate în ansamblu n-au fost atrase într-o altă arie lingvistică). Graiurile centrale din Basarabia au trăsături similare cu cele consemnate în dreapta Prutului, iar mare parte dintre particularitățile din zona sud-vestică (pe linia Cahul-Reni-Chilia) fac arie comună cu graiurile muntenești. În zona nord-vestul Basarabiei, nordul Bucovinei, ținutul Herța, graiurile fac arie comună cu
Moldova () [Corola-website/Science/334107_a_335436]
-
păstrarea la toate nivelele a multor elemente vechi la toate compartimentele limbii, dar și prin dezvoltarea unor particularități specifice. Există deasemeni o împărțire a graiului Moldovenesc într-un areal nordic și unul sudic, graiul moldovenesc tipic fiind reprezentat în zonele centrală și de nord ale Moldovei. Despre Transnistria - zonă aflată înafara arealului istoric moldovenesc, dar unde se află vorbitori de limbă română, există opinia (cf. M. V. Serghievskii), contestată, a unei evoluții de sine stătătoare a limbii vorbite, etichetată drept „moldovenească”. Din
Moldova () [Corola-website/Science/334107_a_335436]
-
ecologice europene Natură 2000 în România). Situl include cinci lacuri: Bacău ÎI, Galbeni, Lilieci, Răcăciuni și Berești, ultimele patru fiind declarate rezervații naturale. Aria protejată (cu o suprafață de 5.576 hectare) este încadrată în bioregiunea geografică continentală a Podișului Central Moldovenesc, la confluenta Bistriței cu Șiretul și în aval de aceasta. Situl reprezintă o zonă naturală (râuri, lacuri, mlaștini, turbării, terenuri arabile cultivate, păduri aluviale, pajiști și pășuni) în lunca mijlocie a Șiretului; ce asigură condiții prielnice de hrană, cuibărit
Lacurile de acumulare Buhuși - Bacău - Berești () [Corola-website/Science/334143_a_335472]
-
supraveghetorul deposedat de finanțe, Nicolas Fouquet, a fost deținut în donjonul în timpul procesului său pentru însușirea ilegală de fonduri ale statului și lezmajestate, înainte de a fi transferat la donjonul de la Moret-sur-Loing. În perioada respectivă, fiecare etaj se afla o cameră centrală, la care conduceau patru celule în cele patru colțuri. Condițiile de detenție erau destul de blânde: prințul de Condé era autorizat să vâneze și să locuiască cu soția sa, cu care a avut trei copii în cursul detenției sale. Închisoarea adăpostea
Castelul Vincennes () [Corola-website/Science/334144_a_335473]
-
colțuri ale incintei se află o gherită. Terasa vastă poate să adăpostește mașini de război. Cazematele pe lângă zidurile au fost construite în secolul al XIX-lea. Fiecare etaj donjonului urmează același model: constat într-o singură cameră cu un stâlp central, care susține bolta pe ogive. În Evul mediu, parterul adăpostea bucătăriile și locuințele servitorilor. Pe primul etaj se află Sala Consiliului, care era folosită și pentru recepțiile oficiale. Este conectată cu cabinetul regelui printr-o pasarelă. Zidurile sălii erau initial
Castelul Vincennes () [Corola-website/Science/334144_a_335473]
-
Contrar a Sainte-Chapelle din Paris, nu are niciun etaj. Fațada vestică, construită ultima în sec. al XV-lea, este de stil gotic flamboaiant. Pe vârful contraforților se află salamandre și litere „F”, simboluri ale lui Francisc I. Timpanul și stâlpul central sculptat ale portalului au fost eliminate în timpul unei reamenajări în sec. al XVIII-lea. Decorul sculptat exterior datează din perioada 1390-1410. Arhivolta, realizată de sculptori necunoscuți, reprezintă Sfânta Treime cu ierarhia angelică. Interior este compus dintr-o singură navă cu
Castelul Vincennes () [Corola-website/Science/334144_a_335473]
-
semnelor caligrafice. Ca tehnică, după 1965, îl captivează pictura acrilică aceasta permițându-i să realizeze tablouri viguroase, cu un colorit aprins, așa cum a fost compoziția În doi, remarcată pozitiv la Bienala de la Veneția. Lucrări importante: În țara tușului, Sub foc, Central Park, cerneală la două peneluri, Turnurile, Logograme - desene, Voce mică.
Pierre Alechinsky () [Corola-website/Science/334159_a_335488]
-
1949), un ciclu de desene oferind reprezentări întrepătrunse arhitectonic (amintind de proiecțiile axonometrice), care se lasă „citite“ prin inversare/răsturnare optică, după principiul cubului neckerian. În continuare, culoarea, cu legitățile ei specifice (și îndeosebi virtuțile ei plastice), va constitui tema centrală a preocupărilor artistului. Pe această linie, începând din 1950, pictorul elaborează numeroase variații constructiviste reunite în ciclul Homage to the Square (Omagiu pătratului; de pildă, Adiere verde, 1963, Köln, Wallraf‑Richartz‑Museum). Lucrările acestei serii - considerate a fi drept latura
Josef Albers () [Corola-website/Science/334155_a_335484]
-
Bătălia de la Brașov s-a desfășurat între 24 septembrie/7 octombrie 1916 - 25 septembrie/8 octombrie 1916, în ea fiind angajate forțele Armatei 2 române și forțele Armatei 9 germane. Bătălia s-a încheiat cu victoria trupelor Puterilor Centrale. Bătălia de la Brașov a făcut parte din operația de apărare a trecătorilor din Munții Carpați, cea de-a treia operație de nivel strategic desfășurată de Armata României în campania anului 1916. Ea s-a desfășurat începând cu a doua decadă
Bătălia de la Brașov (1916) () [Corola-website/Science/334174_a_335503]
-
strategică pe întreg frontul de nord și menținerea de către cele trei armate (1, 2 și de Nord) a aliniamentului Carpaților până la sosirea iernii „"când zăpezile mari ce vor cădea peste munți vor opri oerațiile"”. După victoria de la Sibiu, comandamentul Puterilor Centrale a declanșat contraofensiva împotriva dispozitivului Armatei 2 române care s-a retras prin luptă pe aliniamente succesive, pierzând tot teritoriu dintre Mureș și Olt cucerit în prima fază a operațiilor. Faza finală a acestei succesiuni de retrageri a fost bătălia
Bătălia de la Brașov (1916) () [Corola-website/Science/334174_a_335503]
-
Durata sarcinii este de 33-42 zile. Femelele nasc o singură dată pe an 2-10 (de obicei 4-5) pui golași și cu pleoapele lipite. Genul cuprinde 14 specii răspândite în regiunile palearctice și nearctice. Se întâlnesc în Europa, Asia septentrională și centrală, Canada, Statele Unite (cu excepția părților sudice), regiunile muntoase din Alaska. În Europa marmotele trăiesc în Alpi, Pirinei, Tatra, Carpații românești. Pe verticală urcă până la altitudini de - m. În România viețuiește marmota alpină, în Munții Rodnei, Făgăraș și Retezat, iar în prezent
Marmotă () [Corola-website/Science/334206_a_335535]
-
5 m. Galeriile de vară cu numeroase ramuri laterale au o lungimea de până la 15-20 m, diametrul de 0,2-0,3 m și o adâncime de 2,5-3 m, și chiar mai mult. Galeriile de vară converg spre un cuib central (camera principală sau culcușul) mare, unde se odihnește întreaga familie, inclusiv și noaptea. Această cameră principală este căptușită cu ierburi uscate. Galeriile de vară au în general mai multe ieșiri (până la 3, 4 sau chiar 7), în funcție de vârsta galeriei. La
Marmotă () [Corola-website/Science/334206_a_335535]