24,597 matches
-
a adăuga creațiile lor la monumente istorice existente (Palatul Regal și Luvru). Punerea în practică: comisii și concursuri Orice capitalizare adoptă căi specifice. Ea se concretizează în "forme" durabile și se investește în acestea (Thévenot, 1986). • Forma "comisii" Aceasta permite dobândirea bunurilor prin clasare, inventar sau achiziție în cazul Fondurilor Regionale de Artă Contemporană (FRAC), studiate de Pierre-Alain Four (1993), Philippe Urfalino și Catherine Vilkas (1995) sau Nathalie Heinich (1997). La fel, comisiile regionale, de tipul Comisiei Regionale pentru Patrimoniu Istoric
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
cu aceste ocazii, bunurilor le poate fi atribuită o altă finalitate. În definitiv, prin cele două forme, înscrierea în excepționalitate și conservarea stării bunurilor culturale, statul, care deține monopolul, acționează asupra timpului, a spațiului și a numărului. Valorizarea Obiectivele După dobândirea, conservarea și protejarea de către puterea publică, urmează timpul valorizării. O cultură nu poate exista fără publicuri care să permită valorizarea ei, adică să o consume, să o aprecieze și să vorbească despre ea. Ratele de frecventare, diferitele ajutoare acordate acelor
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
absurdă separația între sociologia educației și sociologia culturii" (1987, p. 52). În concluzie, Bourdieu a trecut de la economia bunurilor simbolice în societățile precapitaliste la noțiunea de capital cultural în societățile capitaliste. Capitalul școlar (sau cultural) este aici o condiție pentru dobândirea, conservarea și valorizarea unui capital simbolic. "Cultura" este deci înțeleasă în sensul de "cultură școlară". Bourdieu va arăta că, în societățile industriale, capitalul cultural este un principiu explicativ major al structurii sociale (1970, 1979) și, a fortiori, al "practicilor culturale
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
mi-o venit așa, puterea asta") sau se "fură" ("lângă mine stătea o babă care știa descânta și face vrăji; avea multă lume... Eu vedeam cum face și am "furat meserie""). Unele persoane își argumentează capacitatea de a ghici prin dobândirea unor capacități paranormale care le ajută să deslușească semnele, să "simtă" energiile pozitive și negative, să miște obiecte sau să-și folosească capacitățile telepatice. Nu mai spun că am mutat vreo douăzeci de centimetri ceașca de cafea, la școală, sub
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
înțelegere frățească, HarapAlb își câștigă și alți prieteni carei vor fi ajutoare prețioase în confruntarea cu împăratul Roș. Chiar dacă acțiunile sale nu sunt spectaculoase (protejează furnicile trecând prin vad, construiește stup albinelor), ele contribuie la desăvârșirea experienței inițiatice și la dobândirea calităților definitorii pentru eroul basmic. Item 3: ilustrarea a patru elemente de structură și de compoziție ale textului narativ studiat semnificative pentru con strucția personajului ales Parcursul inițiatic al lui HarapAlb este urmărit întro narațiune care preia tiparul narativ specific
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
al cărților, fără AlbăcaZăpada ori Romeo și Julieta, fără poezie, fără cărțile de istorie sau de alte științe? Cum am evolua fără să citim? În opinia mea, lectura este o activitate cu puternic rol formativ, având o importanță majoră în dobândirea diverselor informații, în dezvoltarea gândirii și a imaginației, a limbajului și creativității. În primul rând, actul lecturii asigură transmiterea unor informații din cele mai diverse domenii, fiindcă atât creațiile artistice, cât și textele nonliterare comunică - direct sau indirect - idei, concepții
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
volatilitate. Am spune că aceasta este cea mai importantă discrepanță dintre școală și mediul virtual, discrepanță care le plasează inevitabil într-o inadecvare reciprocă; se constituie astfel o "epistemologie" a învățării, care pleacă de la activitate pentru a dobândi cunoaștere (precizăm, dobândirea de regularități empirice, care sunt eficiente în situații concrete) trimițând în același timp la nevoia de explorare continuă, de investigare și cartografiere a teritoriului, calități esențiale pentru supraviețuirea și evoluția individului și a umanității. Raționalitatea uscată a demersului educațional (redus
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
eficiente în situații concrete) trimițând în același timp la nevoia de explorare continuă, de investigare și cartografiere a teritoriului, calități esențiale pentru supraviețuirea și evoluția individului și a umanității. Raționalitatea uscată a demersului educațional (redus frecvent la instruire, adică la dobândirea unor competențe specifice unei profesii) își găsește justificarea în ceea ce John Dewey a numit "pedagogia efortului", punând cu totul în umbră entuziasmul sau investiția afectivă din partea copilului; dar, în absența implicării afective experiențele valorice și valorizante sunt imposibile, la fel
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
-l reducă pe altul la Celălalt". (Baudrillard/Guillaume, 2002, p. 6) În unele cazuri, sălbăticia trimite către uman prin posibilitatea întrezărită a "îmblânzirii", adică a interiorizării atributelor umanului; în cele mai multe cazuri însă, îmblânzirea înseamnă dresaj, adică pierderea caracteristicilor originare, fără dobândirea atributelor umanului: "Prin dresaj, animalul nu devine altceva decât este, nu devine o "ființă culturală", nu-și apropriază un mediu cultural și nici nu ajunge producător de cultură. Rămâne ceea ce este și, pe deasupra, neliber, "domesticit"". (Antonesei, 1996, p. 14) Dar
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
tainele pe care vulpea i-o spune Micului Prinț: Limpede nu vezi decât cu inima. Ochii nu pot să pătrundă-n miezul lucrurilor" (Saint-Exupéry, 2002, p. 95); dar modernitatea a privilegiat rațiunea, iar educația avea drept scop, așa cum spune Kant, dobândirea autonomiei rațiunii. Or, prin apelul la "inimă", adică la registrul afectiv (inteligența emoțională de care vorbește Daniel Goleman), vulpea denunță certitudinea că rațiunea reprezintă unica și cea mai importantă cale de relaționare a omului cu realitatea, criticând în același timp
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
considerau și sofiștii: "Contrar a ceea ce fac sofiștii, care pretind că toarnă știința în suflet așa cum ai vărsa vederea în ochii unui orb, paideia nu constă în acumularea cunoștințelor... Educația ține mai puțin de posesia cunoștințelor sau a metodelor de dobândirea acestora, cât mai ales de "convertirea sufletului (periagoge) care trece de la un fel de zi nocturnă la ziua autentică"...". (Mattéi, 2005, p. 179) Dar istoria educației demonstrează tocmai această deplasare semnificativă către "posesia cunoștințelor și a metodelor de dobândire a
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
de dobândirea acestora, cât mai ales de "convertirea sufletului (periagoge) care trece de la un fel de zi nocturnă la ziua autentică"...". (Mattéi, 2005, p. 179) Dar istoria educației demonstrează tocmai această deplasare semnificativă către "posesia cunoștințelor și a metodelor de dobândire a acestora". Punctul culminant în acest sens îl constituie ceea ce s-a numit pedagogia prin obiective: "Introducerea PPO în educație reprezintă o normalizare a tuturor procedurilor de învățare și de control al cunoștințelor, care înseamnă de fapt o împărțire a
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
profesorul, în calitate de reprezentant al lumii adulților, al culturii ca măsură a umanității din om, decade într-un rol secundar, de anexă; în al doilea rând, apariția postmodernismului, care a deconstruit educația înțeleasă ca proces de emancipare a persoanei și de dobândire a autonomiei raționale, ca fiind parte a proiectului modernității; or, așa cum scria un teoretician al postmodernismului, dacă asistăm la sfârșitul educației, atunci nu ne mai rămâne decât învățarea; în al treilea rând, este vorba de "explozia tăcută a învățării adulților
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
În numele unui pragmatism de factură economistă i se cere școlii să "producă" un absolvent redus la anumite competențe, principala problemă fiind descrierea cât mai precisă a competențelor respetive, precum și adecvarea lor la nevoile realității economice prezente. Nu mai contează nici dobândirea "autonomiei raționale", nici cultivarea "umanității din om", contează doar capacitatea individului de a se insera cât mai rapid și mai eficient în realitatea economico-socială. Într-un asemenea context, se ridică o întrebare fundamentală: care este rolul educației, acela de a
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
asemănarea cu divinitatea pe cât îi stă omului în putință". (David, 1977, p. 26) Pentru David, filosofia are un scop apropiat și un scop îndepărtat, scopul îndepărtat putând fi atins prin intermediul scopului apropiat: Iar scopul imediat este pregătirea pentru moarte, adică dobândirea morții pasiunilor, în timp ce scopul îndepărtat se realizează prin acesta, adică prin dobândirea morții pasiunilor: a deveni asemenea divinității pe cât îi stă omului în putință". (David, 1977, p. 27) În realitate, această definiție a filosofiei este de regăsit în dialogul platonic
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
26) Pentru David, filosofia are un scop apropiat și un scop îndepărtat, scopul îndepărtat putând fi atins prin intermediul scopului apropiat: Iar scopul imediat este pregătirea pentru moarte, adică dobândirea morții pasiunilor, în timp ce scopul îndepărtat se realizează prin acesta, adică prin dobândirea morții pasiunilor: a deveni asemenea divinității pe cât îi stă omului în putință". (David, 1977, p. 27) În realitate, această definiție a filosofiei este de regăsit în dialogul platonic Theaitetos: "În real, dragul meu, fiind instituite două modele: unul al divinului
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
putință, afirmație care trimite la câteva consecințe: precaritatea ființei umane, conștiința acestei precarități (de unde efortul dureros de a ieși din peșteră, deci participarea prin intermediul scenariului paideic), ne-ascunsul zeilor, adică posibilitatea accesului la modelul pe care aceștia îl întruchipează, prin intermediul dobândirii adevărului, adică al paideii. Forța modelatoare a zeilor rezidă în ne-ascunderea lor, în faptul că fac posibilă participarea, după cum, dorința de perfecțiune născută din contemplarea modelului/a adevărului, îl determină pe om să se apropie de model "pe cât îi
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
parcurge drumul ieșirii din peșteră, pe de altă parte. Dubla participare dintre model (prin forța sa de atracție) și cel supus formării (prin dorința sa de a se apropia de model) reprezintă cheia educației/paideia la vechii greci. Rezultatul este dobândirea excelenței în planul umanului, excelență sinonimă de cele mai multe ori cu manifestarea deplină a individului în plan politic, în agorá. Sintetizând: la vechii greci modelul se află plasat înapoi, la începuturi, trăgându-și seva din apropierea sa de puritatea originilor: "Cei vechi
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
a determinat constituirea unei noi "culturi a cotidianului" (Gilles Lipovetsky), deci a unui model nou. În acord cu exigențele asemănării cu divinitatea, areté reprezintă înflorirea maximală a personalității umane în acele planuri care ignoră competențele necesare supraviețuirii. Din acest motiv, dobândirea areté era la îndemâna acelor persoane care aveau mijloacele de trai asigurate, singura activitate demnă de statutul lor fiind activitatea politică. De aceea, de pildă, dacă ar fi să descriem încă o dată areté am utiliza una dintre afirmațiile lui David: "Sufletul
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
cum aminteam, idealul educațional pe de o parte, de regăsit în documente normative ale educației formale și de dorințele oamenilor obișnuiți pe de altă parte, codificate în modelele fabricate și promovate de mass-media. Și dacă luminismul debutează prin promovarea idealului dobândirii autonomiei raționale prin intermediul școlii, ideal dominant, copleșitor (a se vedea Kant, Ce este luminarea), postmodernitatea deconstruiește idealul educației formale și îl deplasează către margini (împreună cu școala ca spațiu consacrat acesteia) pentru a aduce în centru marginile, instituțiile "barbarilor" (Alessandro Baricco
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
în prim-plan educația informală. De la soluții radicale de tip Ivan Illich, care propun desființarea școlii, până la variante de transformare radicală a acesteia (de tip Seymour Papert sau, mai nou, Wim Veen) mijloacele educației informale erodează instituționalizarea proiectului luminist de dobândire a autonomiei personale prin intermediul școlii. Din păcate, astăzi lucrurile sunt percepute după cum urmează: • orar versus timp de învățare organizat după bunul plac; • plan de învățământ obligatoriu versus interese proprii de cunoaștere și învățare; • datorie versus distracție; • datorie față de ceilalți/comunitate
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
educaționale ale profesorului, care se situează în registrul valoric-atitudinal, deci pot fi (și sunt) puse în discuție. Școala modernă, cum aminteam, întruchipează într-o anumită măsură concepția luministă despre rolul eliberator al educației și despre necesitatea cultivării rațiunii umane în vederea dobândirii autonomiei individului: "Educația modernă s-a fundamentat astfel pe un adevăr particular despre natura și destinul ființei umane, în vreme ce conexiunea dintre raționalitate, autonomie și educație a devenit "Sfânta Trinitate" a proiectului luminist. (Biesta, 2006, p. 4) Ca atare, știutorul deține
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
câteva probleme: mai întâi, să remarcăm că profesorul are atâta autoritate câtă (și dacă) îi conferă elevul; această remarcă se sprijină pe observația lui Bochenski că temeiul autorității profesorului este încrederea elevului; cu alte cuvinte, autoritatea sa este dependentă de dobândirea încrederii elevului, ceea ce presupune mutarea analizei noastre din planul argumentelor logice în planul constatărilor privitoare la subiectivitatea elevului. Această deplasare din plan logic în planul încărcăturii afective a relației profesor-elev constituie și punctul slab al unei analize de acest tip
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
ei (a oferi experiențe de învățare în rețea, în primul caz, a oferi un loc de studiu, în al doilea caz), școala deține încă un potențial imens de activare a unui complex de grupuri de copii care să permită practicarea dobândirii și exercitării unei poziții dominante. Dar excluderea profesorilor din procesul de constituire a grupurilor (fie ele și de scurtă durată) constituie o greșeală, așa cum argumentează Hannah Arendt sau Jean-François Mattéi: "Practicile actuale ale "non-directivității",pentru a împrumuta încă un barbarism
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
am discutat în altă parte. Satisfacerea nevoii de statut înalt este permisă unui număr mult mai mare de copii de o posibilă organizare mobilă a spațiului educațional, școala oferind în acest mod satisfacții și pseudo-satisfacții, dar și o etică a dobândirii unei poziții dominante, dublată de o etică a exercitării unei poziții dominante. Capitolul 8 Despre agresivitate cu detașare Structura ierarhică a grupurilor umane combinată cu nevoia de cooperare ridică o problemă fundamentală problema agresivității. Relativ la această problemă se confruntă două
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]