23,236 matches
-
emoțiile înseamnă să te eliberezi de ele, așa cum se zice că Goethe s-a eliberat de Weltschmerz scriind Suferințele tânărului Werther. Se afirmă că spectatorul unei tragedii sau cititorul unui roman trăiește și el un sentiment de eliberare si ușurare. Emoțiilor lui li s-a oferit un obiectiv asupra căruia să se concentreze și, la sfârșitul experienței lui estetice, el rămâne cu "sufletul senin".*16 Dar oare literatura ne eliberează de emoții sau, dimpotrivă, le incită ? Tragedia și comedia, spume Platon
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
trăiește și el un sentiment de eliberare si ușurare. Emoțiilor lui li s-a oferit un obiectiv asupra căruia să se concentreze și, la sfârșitul experienței lui estetice, el rămâne cu "sufletul senin".*16 Dar oare literatura ne eliberează de emoții sau, dimpotrivă, le incită ? Tragedia și comedia, spume Platon, "hrănesc și adapă emoțiile noastre când noi de fapt ar trebui să le înăbușim"- Sau, dacă într-adevăr literatura ne eliberează de emoții, nu e oare o greșeală ca ele să
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
a oferit un obiectiv asupra căruia să se concentreze și, la sfârșitul experienței lui estetice, el rămâne cu "sufletul senin".*16 Dar oare literatura ne eliberează de emoții sau, dimpotrivă, le incită ? Tragedia și comedia, spume Platon, "hrănesc și adapă emoțiile noastre când noi de fapt ar trebui să le înăbușim"- Sau, dacă într-adevăr literatura ne eliberează de emoții, nu e oare o greșeală ca ele să fie cheltuite pe ficțiuni poetice ? Sfântul Augustin mărturisește că în tinerețea lui a
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
senin".*16 Dar oare literatura ne eliberează de emoții sau, dimpotrivă, le incită ? Tragedia și comedia, spume Platon, "hrănesc și adapă emoțiile noastre când noi de fapt ar trebui să le înăbușim"- Sau, dacă într-adevăr literatura ne eliberează de emoții, nu e oare o greșeală ca ele să fie cheltuite pe ficțiuni poetice ? Sfântul Augustin mărturisește că în tinerețea lui a trăit în păcat de moarte ; totuși "toate acestea nu le-am plâns, eu care am plâns moartea Didonei". Oare
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
sordide și în vagoane dezafectate, părând să nu fie la înălțimea propriei sale căutări, încât inițierea rămâne fără obiect. Este numai unul din singuraticii a căror existență măruntă prozatorul o observă cu înțelegere, evitând în egală măsură sarcasmul facil și emoția ieftină. În finaluri adesea incerte, aceste personaje se estompează și dispar. După o febrilă activitate de jurnalist în perioada imediat postdecembristă, T. revine pe scena literară cu o culegere de proză scurtă Povestiri din lumea nouă (1996; Premiul Uniunii Scriitorilor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290138_a_291467]
-
Se pot identifica alte afinități, cu obsesiile bacoviene, cu descriptivismul pillatian, cu ermetismul barbian ori cu onirismul lui Gellu Naum. Cărțile sale de versuri reiau aceleași teme și motive, în același registru stilistic, al detașării de sine echilibrate, decorative; pietrificarea emoției este dublată de conștiința propriei goliri interioare și a neputinței de exprimare poetică. Fără a se impune în contextul literar al anilor ’70, poezia scrisă de A. reprezintă o voce cu o notă distinctă, caracterizată prin impersonalitatea rece, deghizată într-
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285416_a_286745]
-
Baudelaire o evidenția ca definitorie a unei noi sensibilități și a unui nou tip de frumos, este un efect al acestor conjuncturi insolite. Celălalt caz al unui animism simbolist introduce în discuție un tip de relație prin care obiectele reverberează emoții, devenind releele unei sensibilități diseminate prin intermediul lor. Un exemplu relevant îl constituie tablourile lui Degouve de Nuncques, spre exemplu, Casa roză (Casa misterioasă, 1892) unde sub aparența banalului se insinuează misterul. Decadentismul și simbolismul trebuie privite la confluența unor tendințe
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Petică, chiar în absența conceptelor care să o precizeze mai clar, face loc la trei direcții: una academică, "tehnica și concepția obișnuită" de care Klimt se distanțează, una a receptării de suprafață, pentru care simbolismul pervaziv acționează deja, producând o emoție estetică revendicată de compoziția simbolisto-decadentă în registrul "misticismului", un derivativ al sentimentului religios și o receptare a tabloului ca operă simbolisto-decadentă pe baza unei afinități care solicită o analitică la confiniile cu meditația filozofică. Cu câțiva ani înainte de acest scandal
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
vis, plăcere, poezie, glorie"177. Seria de teme de ecou hedonist-poetic evocă o perspectivă simbolistă asupra concepției panourilor decorative, pe care, în opinia criticului, pictorul a derealizat-o. Însă poezia și visarea nu sunt eliminate din aceste schițe care respiră o emoție decantabilă în culoare și mișcare și mai ales într-o încețoșare a imaginii. În cazul celor două schițe pentru Vara, fundalul acvatic, ambianța estivală, efectul de siluetă amintesc de celelalte tablouri cu caracter simbolist ale lui Petrașcu, de desfășurarea unei
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
ferm cu ajutorul unui personaj așezat la o masă, într-o atitudine meditativă, cu o carte în față și cu o vioară alături. Cele trei elemente configurează un spațiu al sugestiei în care artele (muzica, literatura) deschid către o expresie a emoției artistice, a reflecției melancolice, generând un rapel către propria interioritate. Muzicalitatea invocată simbolic reprezintă liantul simbolist al unui larg spectru al unor états d'âme difuze care se reflectă la Petrașcu în pierderea conturilor și încețoșarea imaginilor. În schița de
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
basmului reprezintă deopotrivă o formă de evaziune și de transcendență puse sub semnul artei, pentru care simbolurile joacă rolul unei medieri. În aceste basme palpită o caldă fantezie orientală, un izvor nesecat de ficțiuni fermecătoare: e sentimentalitate, e vis și emoție, sunt situații dramatice, simboluri profunde și poetice. [...] Kimon Loghi era pictorul, poetul și fantezistul care să înțeleagă și să redea aceste frumuseți miraculoase: penelul lui strălucește de culori calde, de armonii delicate; închipuirea lui, ca și smeii din basme colindă
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
sunt deja prosternate două figuri. Acest cortegiu alcătuit din femei înveșmântate în robe lungi, sacerdotale, se deplasează solemn pe o alee străjuită de arbori. Cultul la care participă toate aceste personaje grave, sigilate prin tăcere, rămâne învăluit în mister, nicio emoție nu transpare, nicio notă străină nu impietează ritualul. Kimon Loghi așază acest altar în cel mai îndepărtat punct al fundalului, stație terminus pentru cortegiul de tinere femei care se îndreaptă către el pentru a oficia un ritual, de asemenea, învăluit
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
și dramatică, deși e vorba mai mult de o fixare a unor combinații întrezărite 244". Prezența personajelor auxiliare indică atât un reglaj simbolic al unei existențe postume, ordinea unei alte dimensiuni, cât și o detașare a pictorului de propria sa emoție, care a prezidat la nașterea tabloului. Prin intermediul femeii într-o ipostază mariologică și a geniului înaripat, moartea se lasă contemplată, este o anticameră a eternității, unde graba și dramatismul despărțirii nu-și mai au sensul. În Rampa din 14 aprilie
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
în dreptul inimii, într-un arc al îndurării. Trupul său face parte din același aluat într-o continuitate aproape lichidă cu corpul fetei, o comuniune de substanță care întreține intensitatea gestului pios. Dramatizarea relației vizibilă în gesticulația patetică, menită să intensifice emoția se articulează simbolist. Theodorescu-Sion realizează un "portret" cristic halucinant, Lux in tenebris lucet, sau cum îl caracterizează Amelia Pavel "un chip al lui Cristos la fel de greoi, încărcat cu aluzii, dar pictat cu multă virtuozitate, într-o tehnică pointilistă"248. Tehnica
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
aspectul monolitic și impenetrabil al figurilor mayașe sau a statuilor gigant din Insula Paștelui. Este una dintre puținele reprezentări ale himerelor în care corpul respectă datele anatomice, în care proporțiile nu sunt bulversate și materia nu devine fluidă. Reflexul niciunei emoții, a niciunui gând nu răzbate dinspre această creatură-carapace, pregătită parcă pentru luptă, tulburătoare în fixitatea obsesivă a privirii accentuată de frontalitatea sculpturii. Determinant pentru seria himerelor paciuriene sunt anii 1927, 1928, când sculptorul realizează cele trei himere corespunzătoare fiecare unui
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
un timp la Dresda, iar la sfârșitul lui 1889 pleacă la Paris, unde până în 1991 lucrează în atelierul lui Aman Jean, după care trece în 1892 în aelierul lui Gustave Moreau, unde stă până la moartea acestuia, în 1897. Moreau respingea emoția, facultatea încurajată de el fiind imaginația. Și Puvis de Chavannes exercită o oarecare influență asupra lui, era căsătorit cu Maria Cantacuzino, sora bunicului său. Este atras de Villiers de l'Isle Adam, cum o știm dintr-o anecdotă: descoperă un
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
nouă abordare, potrivită edificării unei noi sensibilități, care se orientează către interiorizare, către o pozare mai accentuată a afectelor, către un lirism al compoziției, ceea ce, cu o cuprindere mai largă decât cea a portretisticii, Grubcy numește "pittura di emozioni" (pictura emoțiilor)385. În opinia Ruxandrei Dreptu, care semnează o monografie Octav Băncilă, "o constantă a lecției de pictură pe care românii au învățat-o la München a fost maniera de a reprezenta chipul omenesc ca o majoră înscenare fizionomică a vieții
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
o serie de alți pictori care au multe în comun cu sensibilitatea decadentă, trecând din spațiul reveriei în cel al patologicului, al neurasteniei. Unul dintre pictorii reveriilor feminine, ai sensibilității marcate simbolist prin sugestia unei reflecții colorate de idecidabilele unor emoții, este Nicolae Vermont. Visând (1898), Reverie, Femeie lângă stâncă (1898), Fată tânără cu fața la foc, Doamna în rochie galbenă (1915), Lectura (1919), Pe gânduri (1924) configurează o preocupare de factură simbolistă a pictorului pentru transcrierea stărilor sufletești în spectrul reveriei. Reflecția
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
contingent. Cu totul remarcabil este tabloul lui Ion Theodorescu Sion, intitulat Visare, tablou de reflex secesionist -, Klimt dar și Schiele pot fi invocați pentru o comparație unde figura feminină are drept fundal un panou decorativ. Postura devine expresia unei intense emoții, mîinile femeii sunt împreunate, corpul transmite vibrația afectului, ochii sunt închiși pentru a fixa și reține imaginea interioară și pentru a bloca bruiajul exterior. În același timp, acest corp contorsionat, penitent, îmbrăcat într-o rochie cenușie, care face contrast cu
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
eclectismul stilistic, dar și de alegerea de către pictor a două citate din Oda bucuriei a lui Schiller pentru ultimul panel al Frizei. În opinia lui Peter Vergo "pare plauzibil să interpretezi întreaga lucrare ca o parafrază vizuală a ideilor și emoțiilor exprimate la final, prin partea corală a Simfoniei a IX a lui Beethoven, în care compozitorul folosește cuvintele poemului lui Schiller"400. Mai mult chiar, Klimt pare să fi încercat să obțină un "acord simfonic" atât cu opera lui Beethoven
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
hedoniste, cimentate politic și cultural, în care nu încape nicio fisură. Efectul candelei este de a fluidiza întreaga atmosferă, de a mesmeriza audiența, ceea ce aduce în discuție efectul muzicii, o artă care nu se mai adresează rațiunii, ci simțurilor, percepției, emoției. Cu totul altul este următorul tablou pe aceeași temă, Muzica (1898). Nu mai există o personalitate integratoare, simbol al geniului muzicii și al capacității ei de a fermeca, a pacifica, a îmblânzi lumea. Centrul tabloului este pur decorativ, iar de-
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
însă. Ceea ce devenea principalul atu al artistului, și acesta nu ezita să-l folosească -, era calitatea sa de "colorist", foarte multe dintre reflecțiile critice anterioare oprindu-se la această evidență. Arghezi insistă însă asupra incapacității pictorului de a transmite o emoție sau o reflecție, unde și relevarea unui repetitiv obsedant, a unei circularități mecanice a temelor și motivelor. Ceea ce Arghezi remarcă numaidecât este artificialitatea, "poza" acestor tablouri, pe care o aseamănă celei a lucrărilor unui alt decorativist afin simbolismului și Art
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
o cromatică exuberantă, pe când Whistler evita orice conotații literare. În "Palais de l'Athénée. Exposition Kimon Loghi" din L'Indépendance Roumaine, L. Bachelin, (R.C.), acuză o parte din pictura sa de facilitate și superficialitate, de lipsă de sinceritate și de emoție, adică de artificialitate. Kimon Loghi transformă natura, fie prin stilizare, fie printr-un efect de culoare, în element decorativ, și din acest punct de vedere, observația criticului este justă. De asemenea, caracterul de pastișă al unora dintre picturile lui Loghi
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Efectul acestui procedeu, în opinia criticului, este unul foarte interesat și neașteptat, consecința unei maniere "interpretative" de a vedea peisajul. "Aceea de a face apel înainte de toate la facultatea de judecată a celui care privește, în loc de a trezi în el emoția vagă și profundă care trebuia să-l pună în comuniune de impresii cu artistul sincer și naiv îndrăgostit de ceea ce a văzut"420. Acest fapt poate genera "un fel de monotonie decorativă", criticul subliniind totodată și un fel de hedonism
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
o "état d'âme". Theodor Enescu face un portret al artistului la tinerețe prezentându-l ca funciar antiteoretic, urmându-și propriile instincte: "eu fac ce simt și mă căznesc să înțeleg", "pictura nu se face cu idei, se face cu emoție". Estetica și practica picturală la Luchian întrețin, în opinia criticului, o relație aproape simbiotică, de unde și riscul ca opera sa să fie supusă "unui empirism primejdios". Theodor Enescu îl plasează în contextul internațional al Simbolismului, iar criticul asimilează Decadentismul noului
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]