27,087 matches
-
ținut să stîrpească mai întîi vlăstarele intelectualității, după care s-ar fi extins și la intelectualii maturi și vîrstnici. 2) Li s-a dat studenților iluzia că, reeducîndu-se, ei își vor obține eliberarea și își vor putea apoi continua în liniște și siguranță existența. 3) Sub această mască binevoitoare, Securitatea a găsit în rîndul studenților un grup dispus să se implice în acest proces; pornit inițial pașnic, de îndată ce Țurcanu a devenit omul cel mai de încredere al Securității, reeducarea a luat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
neolitică pe lîngă rețeta de fericire a creștinismului. Nu există mai zguduitoare terapeutică (ne cere imposibilul) și nici medicament mai eficace (ne dă libertatea și fericirea fără a mai fi nevoie să trecem pe la traficanții de heroină). Creștinismul dă pace, liniște și odihnă dar nu searbede și monotone, ci pe calea aventurii celei mai temerare, a luptei neîncetate, acrobației celei mai riscante. Un trapez la mare înălțime și nici o plasă dedesubt. Nu înțeleg cum de nu văd pelerinii aventurilor și petiționarii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
relațiilor dintre oameni. Dacă există bunăvoință ori amenitate, restul nu contează". Nicolae Steinhardt, după propriul exemplu, ne învață cum să ne rugăm. Soluția cea mai nimerită ar fi: a) recitarea rugăciunilor de obște pentru a se crea o atmosferă de liniște și reculegere, aceasta însemnînd faza de pregătire, de punere în situația oratorie; b) rugăciunea propriu-zisă, făurită de fiecare, imnul de slavă și mulțumire, apoi (sau mai întîi, e firesc, nu-i cu supărare) spunerea păsului inima revărsată; c) după care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
rudă, mai mult sau mai puțin apropiată, care să nu-i fi trecut printre furcile nemiloase ale aparatului comunist opresiv. De ce ne facem că uităm, de ce ne mințim numai pentru ca o mînă de nemernici să-și primească pensiile consistente în liniște, netulburați și să ne rîdă, tot ei, cu nerușinare în față, în timp ce oasele atîtor martiri trecuți prin temnițele și lagărele exterminării stau aruncate în gropi comune, fără o cruce la căpătîi, fără o slujbă de pomenire! Doina Jela, în zguduitoarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
să ne prezervăm căldura, dimpotrivă, ar fi trebuit să scăpăm de ea, deoarece în zilele acelea de vară, acolo, sub pămînt, celula noastră era un ou clocit, un cuptor încins, foc fără flacără, sufocant, otrăvitor. Tînjeam după o clipă de liniște, dar aveam parte numai de vacarm. Existența în turmă se potrivea cu teroarea exercitată de caralii, iar teroarea cu înfometarea. Trăiam într-o alarmă continuă, înfricoșați, fără ca frica să ne îmblînzească: eram irascibili pînă la intoleranță. Din pricina foamei atroce, devoratoare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
el, îngrozit de ceea ce îndrăznea să-mi spună. Visase cîndva să ajungă pictor, însă acum, la vîrsta de treizeci de ani, singura dorință ce-i mai rămăsese era să se retragă undeva, într-un loc pustiu și să moară în liniște. Să nu mai văd niciodată oameni, mi-a zis Mîndru. Puțini, extrem de puțini torționari și-au mărturisit căderea și încă și mai puțini și-au cerut iertare. Ei întrețin legenda că nimeni nu are dreptul să-i judece, dacă nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
a dat și cu puțină briantină și s-a dus repede la oglindă să se privească. Rar mai avea timp să se admire și mai ales rar avea loc de puțină intimitate, dar atunci toți colegii lui erau plecați. O liniște apăsătoare, alături de lumina neobișnuit de puternică a acelei toamne călduroase colorau camera celor șase studenți brăileni de pe Plevnei. În absența tuturor, Cristi simțea cum în jurul caietelor, al cărților, al diferitelor instru- mente sau al costumelor improvizate pentru cine știe ce roluri pregătea
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
că și el va ajunge o mutră tristă, grotescă, printre ele. Venindu-i acestea în cap, tânărul student n-a mai repetat partiturile pe care i le lăsase domnul Vrăbiescu, așa cum obișnuia să studieze intens când găsea câteva clipe de liniște în cămin. Azi nu. Cămașa cea nouă, care îi venea perfect, punându-i în evidență trupul atletic, nu i-a putut păcăli fricile. Dacă n-ar fi dat pe ea atâția bani, ar fi aruncat-o imediat. La ce bun
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
se întoarce și se urcă în trăsură. Cristi se duce și el, resemnat, spre prietenii lui, care îl așteptau la câțiva metri. — La Răcaru, domnule Vasile, strigă ea, după care trăsura pornește în viteză, iar ropotele puternice ale cailor tulbură liniștea străzii. — La Răcaru mergem ! sare Cristi și îl îmbrățișează pe Pribeagu. — Măi, băieți, vouă nu v-a ajuns ? Vreți să batem jumătate de oraș pentru o muiere frumoasă, care nici nu v-a băgat în seamă ? — O, prietene, pentru un
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
minune, nu un cântec ! Da, eu sunt cel nebun, cum de nu mă gândisem la asta ! ? râde Pribeagu. — Ești o figură, Sachi, cumetre, zice Mamutu’. Da, ca să vezi ! Sunt o figură, dar nu fac atâtea figuri, nu găsești ? Apoi o liniște apăsătoare s-a lăsat la masa celor trei, care era chiar lângă vitrinele puțin aburite. Ascultau fără interes zarva din restaurantul destul de ieftin de lângă gară, știri mondene, bârfe despre te miri cine, glume mai mult proaste și cele mai multe despre evrei
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
ești tare... — Acum sper să fie la fel de tare și domnișorul Cristian. — O, stai liniștit ! De când aștept momentul ăsta ! Când Ion Vasilescu urcă pe scenă, tot restaurantul începe să aplaude. — Nu, nu, stați, oamenilor ! Stați, și așteaptă să se facă mai liniște. Să mă mai dreg puțin, domnilor și doamnelor. Permiteți-mi să vă prezint un tânăr aspirant care vă va bucura c-un cântec. Oftaturi și câteva huiduieli din sală. Urmate de un chiot de bucurie al lui Pribeagu, care i-
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
dacă faci amor așa, cam toată noaptea... Cristi se uită vinovat în jos. Nu îndrăznește să -l privească în față pe domnul Vrăbiescu. — Hai cu Concone ! Hai, relaxează-te, încet, rar, ia-o domol, ce Dumnezeu ? — Nu pot acum, cedează studentul. Liniște timp de câteva secunde. — Uită-te la mine, Cristian. Ochii la mine ! insistă profe- sorul, ridicând tonul. Și Cristi și-a ridicat în sfârșit bărbia. — Ia spune- mi, unde ai fost mătăluță aseară ? — Am petrecut, domnule. A venit în vizită
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
Asta pentru că n-am dormit, nu mi-am dres glasul încă. Da, așa-i, dragul meu Cristian, de la dormit e. Păi, zic să dormim cu toții vreo doi ani și dup-aia să mergem la Operă ! se răstește profesorul. Și imediat liniște. Atâta liniște, încât aproape se aude praful din sală așezându-se pe parchetul învechit. Cristi încearcă să se scuze din nou, dar Vrăbiescu îl întrerupe : Nu vreau să mai aud nimic, Cristian ! Vocea ta, dragule, nu e pentru petreceri, pricepi
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
n-am dormit, nu mi-am dres glasul încă. Da, așa-i, dragul meu Cristian, de la dormit e. Păi, zic să dormim cu toții vreo doi ani și dup-aia să mergem la Operă ! se răstește profesorul. Și imediat liniște. Atâta liniște, încât aproape se aude praful din sală așezându-se pe parchetul învechit. Cristi încearcă să se scuze din nou, dar Vrăbiescu îl întrerupe : Nu vreau să mai aud nimic, Cristian ! Vocea ta, dragule, nu e pentru petreceri, pricepi ? ! Tu ai
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
mai încerc ? Despre asta e vorba. Te-au iubit, te-au iubit... Profesorul Vrăbiescu se-ntoarce cu spatele și se uită pe fereastră în gol, mâhnit. Repetă, în șoaptă : „Te-au iubit... Te-au iubit...“. Și iar câteva secunde de liniște. — Of, dragul meu... Of, dragul meu, cât îmi ești de naiv... Te-au iubit, zici... Te du, atunci. Te du, hai ! Hai, la Răcaru cu tine, și bucură-te de chiote și zarvă ieftină, căci să ții minte, Cristian dragule
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
ale căror parfumuri se amestecau cu mirosul de cafele și covrigi calzi cu care mai treceau țiganii, de castane prăjite, gogoși și alte dulcegării. Zumzetul acela viu și culorile ora- șului îl oboseau astăzi. I s-a făcut dor de liniștea Brăilei, de patul moale de acasă, din paie uscate, în care îi plăcea să zacă uneori, sorbind dintr-o cană fierbinte cu cacao cu lapte, fredonând în gând piesele pe care le și cântase aseară. Începuse cu Inimă pribeagă a
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
tot aștept. Hai să mergem ! Și Pribeagu îl trage de-o mână, dar Cristi se smucește imediat înapoi. Nu vin... — Domnișorule Cristian, te-ai lovit la cap ? ! — Nu vin și cu asta basta ! Nu vreau să aud de niciun cântat ! Liniște. Pribeagu se uită uluit la Cristi și nu înțelege nimic, mai are puțin și se crucește. — Domnișorule Cristian... Răcaru te așteaptă... Ionel Fernic te așteaptă... Publicul te așteaptă... Banii te așteaptă, faima te așteaptă, aplauzele, uralele, nu asta visai ? Să
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
pe care nu o să-i cunoaștem niciodată, dar ei o să ne știe ? Greșesc ? Și când ți se deschide o astfel de ușă, să nu intri pe ea ? Chiar îți permiți acest lux ? — Azi, dragul meu Sachi, doar azi ! Vreau puțină liniște. — Liniștea e pentru morți, mon cher... De astfel de azi-uri de liniște vei avea parte o eternitate. Și când vei fi acolo, nu știu cum o fi acolo, dac-o fi ceva acolo, vei privi în urmă la toate azi-urile
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
care nu o să-i cunoaștem niciodată, dar ei o să ne știe ? Greșesc ? Și când ți se deschide o astfel de ușă, să nu intri pe ea ? Chiar îți permiți acest lux ? — Azi, dragul meu Sachi, doar azi ! Vreau puțină liniște. — Liniștea e pentru morți, mon cher... De astfel de azi-uri de liniște vei avea parte o eternitate. Și când vei fi acolo, nu știu cum o fi acolo, dac-o fi ceva acolo, vei privi în urmă la toate azi-urile nesuferite
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
Și când ți se deschide o astfel de ușă, să nu intri pe ea ? Chiar îți permiți acest lux ? — Azi, dragul meu Sachi, doar azi ! Vreau puțină liniște. — Liniștea e pentru morți, mon cher... De astfel de azi-uri de liniște vei avea parte o eternitate. Și când vei fi acolo, nu știu cum o fi acolo, dac-o fi ceva acolo, vei privi în urmă la toate azi-urile nesuferite în care ai preferat să mori decât să trăiești... Credeam că ești
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
vă grăbiți. E drept, da, am primit o prelungire, o trântește sec. — Dar ? se aude în cor. — Dar am primit și altă ofertă totodată. Și toți sunt iar numai ochi și urechi, peste gașca veselă și agitată se așterne o liniște ca de mormânt, iar Cristi îi mai fierbe câteva secunde : — Pentru prieteni ! ridică din nou paharul. Pentru cei care ne sunt aproape și pentru cei care ne-au fost și ne urmăresc din ceruri și au grijă de noi, la
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
restaurant de la parterul clădirii La Fayette, lângă celebrele galerii franțuzești din Palatul Socec. — Dar stați, stați, stați, domnii mei ! Prieteni, colegi, nu de aceasta v-am chemat aici, să sărbătorim o simplă mutare de loc, zâmbește Cristi. Din nou o liniște nemaiîntâlnită se face în jur, amicilor săi nevenindu-le să creadă că ceva putea fi mai important decât mutarea sa în centru. — Numai dacă ai aflat secretul nemuririi ne mai poți minuna, amice, se ridică Fernic și-l îmbrățișează. Ai
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
niște sucuri, și-au pus pe masă câteva cărți pe care le purtaseră la subraț, despre care păreau să discute intens. Probabil niște studenți. Însă prezența evreului, oarecum exotică în acel local, fusese imediat remarcată, chiar de la intrare, și o liniște sumbră se așezase peste zumzetul obișnuit al crâșmei. Și n-a durat decât câteva minute : — Auzi, jidane... Poți să-ți dai tichia aia jegoasă jos la noi în bar, sare unul, mai amețit, de la o masă de lângă ei. Era un
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
despărțiseși, fuseseră din nou date jos din cuiere. Era aproape zece seara și o beznă de abia vedeai pe unde mergi se așternuse deja peste slab luminata Barieră a Vergului, în capătul de est al Bucureștiului. Și numai câinii deranjau liniștea din jur, aproape ca moartea, și pașii grăbiți ai celor trei prieteni. Ați adus banii, da ? Numărați-i să fie ficși, le spune Fernic. Pribeagu tocmai primise o parte din drepturile de autor pe câteva melodii și își dublase suma
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
n- are ? — Na, na, na ! Ia, hai, încearcă matale, s-auzim ș’noi ceva literatură pe strada asta uitată de lumină șî de Dumnezeu. Hai, mă, că poți, râde Cristi. — La nea Știrbu pe străduță... — Te bengav ! râde țiganul. Ia, liniște, liniște ! Ja ! și toți sunt numai ochi și urechi. — La Cățelul fără puță, când se-așază noaptea mare, și luna pe cer răsare... Iac-apar niște trăsuri ! De-nchiriat, nuuu să le furi, că departe n-ai ajunge, vine Știrbu și
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]