23,551 matches
-
atribuit culturii indiene și zoroastriene. Nu trebuie să se uite că parsii mai practică Încă jertfirea țapului (Boyce, 1986, 173) și că imnurile rigvedice vorbesc despre jertfirea animalelor. Ideea că jertfa sângeroasă Își are fundamentul În nevoia de hrană a zeilor este, cu siguranță, târzie, nefiind scutită de dezvoltări comice (este suficient să ne gândim la felul În care o folosește Aristofan În Norii) și presupune, printre altele, că victimele sunt obligatoriu animale. În realitate, este mult mai probabil ca ideologic
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
din jertfirea gigantului Ymirxe "Ymir": În Grímnismál (strofele 40-41) putem citi: 40 Pământul a fost făcut din carnea lui Ymirxe "Ymir", iar din sângele lui, marea, munții, cu oasele sale, cu părul său, arborii, iar din craniul său, cerul. 41 Zeii cei buni au zidit din sprâncenele lui lumea de mijloc pentru fii oamenilor, iar din creierul său au făcut norii schimbători. Să mai adăugăm și mărturia unui cântec rus de tradiție populară (Schayer, 1935) care, În ciuda transformărilor sale din perioada
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
a Întregii realități jertfa Omului Primordial. În Grecia exista o amintire clară a unor asemenea jertfe: ne vorbesc Încă despre ele miturile și textele literare. Este suficient să ne gândim la faptul că Agamemnonxe "Agamemnon", pentru a-și asigura protecția zeilor În timpul călătoriei spre Troia, se pregătise să o jertfească pe fiica sa Ifigeniaxe "Ifigenia", salvată În ultimul moment printr-o miraculoasă intervenție divină: un final fericit datorat faptului că, Într-un anumit punct al evoluției conștiinței morale a grecilor, astfel
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
slavei și omițând celelalte limbi slave: 1) slava și iraniana au eliminat numele indo-european al cerului (ca obiect al cultului: *dy¶us), Înlocuindu-l cu termenul *nebhos(În rusă, nebo; În avestică, nabah-), care, inițial desemnează norii; 2) termenul *deiwos, „zeu”, dobândește valoare de „demon” (În rusa veche, divú, „pasăre infernală”; În avestică, da¶va„demon”) și este Înlocuit de: 3) *bhogo(În rusă, bog; În avestică, baga-), care, la origine, Însemna „distribuitor (al destinului oamenilor)”; 4) termenul slav pentru „credință
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
armeanul åașak, din nou cu același sens); 10) termenul rus ra¹, „paradis”, corespunde avesticului ray-, „beatitudine”. La fel de interesant este și faptul că anumiți termeni slavi au legături etimologice cu numele proprii ale divinităților iraniene: rusescul mir, „pace”, cu avesticul mithra (zeul care domnea asupra ordinii cosmice și asupra relațiilor corecte dintre oameni); termenul din rusa veche jadrú; „puternic, rapid”; cu avesticul indra(zeul războiului); rusescul svobod’, „liber”, cu Sabàzios (zeu identificat cu Dionysosxe "Dionysos" de diferite populații de la răsărit de Grecia
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
anumiți termeni slavi au legături etimologice cu numele proprii ale divinităților iraniene: rusescul mir, „pace”, cu avesticul mithra (zeul care domnea asupra ordinii cosmice și asupra relațiilor corecte dintre oameni); termenul din rusa veche jadrú; „puternic, rapid”; cu avesticul indra(zeul războiului); rusescul svobod’, „liber”, cu Sabàzios (zeu identificat cu Dionysosxe "Dionysos" de diferite populații de la răsărit de Grecia). Faptul că aceste congruențe Între lexicul religios iranian și cel slav pot fi interpretate ca o influență culturală a Iranului asupra lumii
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
numele proprii ale divinităților iraniene: rusescul mir, „pace”, cu avesticul mithra (zeul care domnea asupra ordinii cosmice și asupra relațiilor corecte dintre oameni); termenul din rusa veche jadrú; „puternic, rapid”; cu avesticul indra(zeul războiului); rusescul svobod’, „liber”, cu Sabàzios (zeu identificat cu Dionysosxe "Dionysos" de diferite populații de la răsărit de Grecia). Faptul că aceste congruențe Între lexicul religios iranian și cel slav pot fi interpretate ca o influență culturală a Iranului asupra lumii slave este dovedit În mod clar de
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Între lexicul religios iranian și cel slav pot fi interpretate ca o influență culturală a Iranului asupra lumii slave este dovedit În mod clar de ceea ce s-a Întâmplat cu termenul *deiwos. Într-adevăr, trecerea acestui termen de la semnificația de „zeu” la cea de „demon” nu Își are justificarea În cultura slavă, ci În cea iraniană, unde reforma religioasă a lui Zoroastruxe "Zoroastru" a redus vechile divinități indo-iraniene la statutul de demoni. Așadar, inovațiile s-au născut În Iran și, de
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
să răspundem la Întrebarea fundamentală În ceea ce privește influența iraniană: dacă au existat sau nu elemente de dualism În religia slavă. De fapt, doar În Chronica Slavorum de Helmold (secolul al XII-lea) este atestată informația că slavii din Holstein preamăreau doi zei, unul bun și unul rău, aceste din urmă numindu-se Zcernebochxe "Zcerneboch", „Zeul negru”. Dar este vorba despre o mărturie izolată care se referă la un singur ethnos slav (cf. Pisani, 1950a, p. 50). 2. Culte naturaliste?tc "2. Culte
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
elemente de dualism În religia slavă. De fapt, doar În Chronica Slavorum de Helmold (secolul al XII-lea) este atestată informația că slavii din Holstein preamăreau doi zei, unul bun și unul rău, aceste din urmă numindu-se Zcernebochxe "Zcerneboch", „Zeul negru”. Dar este vorba despre o mărturie izolată care se referă la un singur ethnos slav (cf. Pisani, 1950a, p. 50). 2. Culte naturaliste?tc "2. Culte naturaliste ?" Există anumite mărturii care ar putea lăsa să se creadă că, la
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
practicau rituri divinatorii folosindu-se de un cal. Confirmă această tehnică divinatorie și Saxo Grammaticus (Gesta Danorum, XIV), care notează că la Arcona, În timpul lui Svantovitúxe "Svantovitu^" - ultimul punct de rezistență al păgânismului slav - era crescut un cal alb, consacrat zeului, care putea fi Încălecat doar de preot și era folosit pentru divinație; alte exemple vom mai da pe parcurs. Putem facem ușor analogie cu alți cai albi despre care vorbea Tacitus (Germania, X), cu ajutorul cărora germanii prevesteau viitorul folosindu-se
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
preot și era folosit pentru divinație; alte exemple vom mai da pe parcurs. Putem facem ușor analogie cu alți cai albi despre care vorbea Tacitus (Germania, X), cu ajutorul cărora germanii prevesteau viitorul folosindu-se de nechezatul și săriturile lor. 3. Zeii principalitc "3. Zeii principali" a) Perunúxe "Perunu^" Oricare ar fi semnificația ce poate atribuită mărturiilor despre cultele naturaliste, este clar că, În cele mai bun caz este vorba despre relicve culturale, deoarece slavii cunoșteau și cinsteau divinități personale. Să le
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
folosit pentru divinație; alte exemple vom mai da pe parcurs. Putem facem ușor analogie cu alți cai albi despre care vorbea Tacitus (Germania, X), cu ajutorul cărora germanii prevesteau viitorul folosindu-se de nechezatul și săriturile lor. 3. Zeii principalitc "3. Zeii principali" a) Perunúxe "Perunu^" Oricare ar fi semnificația ce poate atribuită mărturiilor despre cultele naturaliste, este clar că, În cele mai bun caz este vorba despre relicve culturale, deoarece slavii cunoșteau și cinsteau divinități personale. Să le analizăm acum pe
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
vorba despre relicve culturale, deoarece slavii cunoșteau și cinsteau divinități personale. Să le analizăm acum pe cele mai importante. Perunúxe "Perunu^", pe care Procopius Îl definea ca pe „cel care face fulgere”, pare să fi fost cel mai important dintre zeii slavilor, având În vedere faptul că traducătorul textului grecesc Viața lui Grigore Taumaturgul, redă grecescul Zeu cu Perune (vocativ). Cercetătorii au multe dubii În privința etimologiei acestui teonim. Comparația Întreprinsă de Jakobson (1970) cu teonimele: vedic În Parjànya(vedică) Perkúnas (lituaniană
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
cele mai importante. Perunúxe "Perunu^", pe care Procopius Îl definea ca pe „cel care face fulgere”, pare să fi fost cel mai important dintre zeii slavilor, având În vedere faptul că traducătorul textului grecesc Viața lui Grigore Taumaturgul, redă grecescul Zeu cu Perune (vocativ). Cercetătorii au multe dubii În privința etimologiei acestui teonim. Comparația Întreprinsă de Jakobson (1970) cu teonimele: vedic În Parjànya(vedică) Perkúnas (lituaniană), Fjorgynnxe "Fjorgynn" (nordică veche) și Perëndixe "Perëndi" (albaneză), nu este satisfăcătoare din punct de vedere fonetic
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
pentru ambele teonime de la un termen indo-european *perkw¿nos, derivat În -node la numele stejarului; dacă ne gândim la funcția specifică a acestui sufix (cf. Meid, 1957), ar trebui să Însemne „domn al stejarului (perkwu-)”. Cele trei concepte „fulger”, „stejar”, „zeu suprem” se găsesc asociate și În reprezentarea lui Zeusxe "Zeus" de la Dodona (trebuie Însă ținut cont de faptul că un frigian Zeus Bagàios, interpretabil ca „Zeus al stejarului”, nu a existat niciodată). Pe lângă această analogie tipologică, trebuie luat În considerarea
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Herbord (secolul al XII-lea) amintește În Viața lui Otto, episcop de Banberga, că mulțimea din Stettino venera un stejar. Așadar, faptul că stejarul era obiect de venerație și centru al practicilor cultuale, Întărește ipoteza unei legături etimologice Între numele zeului slav suprem și numele stejarului. b) Velesxe "Velesu"ú (Volosúxe "Volosu^") Cu privire la zeul Velesxe "Velesu"ú (Volosúxe "Volosu^") a fost avansată ipoteza (Merrigi, 1952) că nu ar fi vorba despre o divinitate de origine slavă, ci, pur și simplu, de
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
că mulțimea din Stettino venera un stejar. Așadar, faptul că stejarul era obiect de venerație și centru al practicilor cultuale, Întărește ipoteza unei legături etimologice Între numele zeului slav suprem și numele stejarului. b) Velesxe "Velesu"ú (Volosúxe "Volosu^") Cu privire la zeul Velesxe "Velesu"ú (Volosúxe "Volosu^") a fost avansată ipoteza (Merrigi, 1952) că nu ar fi vorba despre o divinitate de origine slavă, ci, pur și simplu, de „păgânizarea” sfântului Blaziu, episcop de Sebaste. În realitate, Însuși faptul că acesta apare
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Anuală, sunt amintite tratatele de pace pe care trei suverani ruși, Oleg, Igor și Svjatoslav (În 907, 945, respectiv În 971: deci Într-o epocă anterioară convertirii) le-au Încheiat cu grecii. În fiecare dintre acestea, partea rusă jură pe zeul Perenú, Însă În primul și În ultimul apare și Velesú În formula jurământului; sunt, de asemenea, importanți și termenii În care sunt amintiți acești zei: rușii jură pe „Perunúxe "Perunu^", zeul nostru” (Perunúm¹ bogúm¹ svoim¹) și pe „Volosú, zeul animalelor
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
anterioară convertirii) le-au Încheiat cu grecii. În fiecare dintre acestea, partea rusă jură pe zeul Perenú, Însă În primul și În ultimul apare și Velesú În formula jurământului; sunt, de asemenea, importanți și termenii În care sunt amintiți acești zei: rușii jură pe „Perunúxe "Perunu^", zeul nostru” (Perunúm¹ bogúm¹ svoim¹) și pe „Volosú, zeul animalelor” (Volosúm¹ skot¹em¹ bogum¹); În mod analog, În jurământul din 971 sunt invocați Perenú „zeul pe care noi Îl venerăm” și Volosú „zeul animalelor”. Se pare
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
grecii. În fiecare dintre acestea, partea rusă jură pe zeul Perenú, Însă În primul și În ultimul apare și Velesú În formula jurământului; sunt, de asemenea, importanți și termenii În care sunt amintiți acești zei: rușii jură pe „Perunúxe "Perunu^", zeul nostru” (Perunúm¹ bogúm¹ svoim¹) și pe „Volosú, zeul animalelor” (Volosúm¹ skot¹em¹ bogum¹); În mod analog, În jurământul din 971 sunt invocați Perenú „zeul pe care noi Îl venerăm” și Volosú „zeul animalelor”. Se pare deci că cei doi zei aveau
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
pe zeul Perenú, Însă În primul și În ultimul apare și Velesú În formula jurământului; sunt, de asemenea, importanți și termenii În care sunt amintiți acești zei: rușii jură pe „Perunúxe "Perunu^", zeul nostru” (Perunúm¹ bogúm¹ svoim¹) și pe „Volosú, zeul animalelor” (Volosúm¹ skot¹em¹ bogum¹); În mod analog, În jurământul din 971 sunt invocați Perenú „zeul pe care noi Îl venerăm” și Volosú „zeul animalelor”. Se pare deci că cei doi zei aveau domenii de competență diferite, dar complementare, unul ca
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
sunt, de asemenea, importanți și termenii În care sunt amintiți acești zei: rușii jură pe „Perunúxe "Perunu^", zeul nostru” (Perunúm¹ bogúm¹ svoim¹) și pe „Volosú, zeul animalelor” (Volosúm¹ skot¹em¹ bogum¹); În mod analog, În jurământul din 971 sunt invocați Perenú „zeul pe care noi Îl venerăm” și Volosú „zeul animalelor”. Se pare deci că cei doi zei aveau domenii de competență diferite, dar complementare, unul ca stăpân peste oameni, iar celălalt ca stăpân peste animale, astfel Încât pomenirea lor Împreună În cadrul jurământului
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
sunt amintiți acești zei: rușii jură pe „Perunúxe "Perunu^", zeul nostru” (Perunúm¹ bogúm¹ svoim¹) și pe „Volosú, zeul animalelor” (Volosúm¹ skot¹em¹ bogum¹); În mod analog, În jurământul din 971 sunt invocați Perenú „zeul pe care noi Îl venerăm” și Volosú „zeul animalelor”. Se pare deci că cei doi zei aveau domenii de competență diferite, dar complementare, unul ca stăpân peste oameni, iar celălalt ca stăpân peste animale, astfel Încât pomenirea lor Împreună În cadrul jurământului are semnificația unei invocări ca martori a celor
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Perunu^", zeul nostru” (Perunúm¹ bogúm¹ svoim¹) și pe „Volosú, zeul animalelor” (Volosúm¹ skot¹em¹ bogum¹); În mod analog, În jurământul din 971 sunt invocați Perenú „zeul pe care noi Îl venerăm” și Volosú „zeul animalelor”. Se pare deci că cei doi zei aveau domenii de competență diferite, dar complementare, unul ca stăpân peste oameni, iar celălalt ca stăpân peste animale, astfel Încât pomenirea lor Împreună În cadrul jurământului are semnificația unei invocări ca martori a celor care stăpânesc orice formă de viață. În ceea ce privește etimologia
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]