233,134 matches
-
piatră de la Rusciuk (Bulgaria). În pronaos, se află vitraliul reprezentând botezul lui Isus Cristos, două aghiazmatare (vase cu apă sfințită) din marmoră albă și o cristelniță monumentală (baptisteriul) din marmoră de Carrara (Italia). În interior, se află trei altare, unul central mai mare în prezbiteriu, pe care se celebrează zilnic Sfânta Liturghie, și două lateral, în fată. Altarele sunt de marmoră neagră și colorată. Tot în prezbiteriu, în fundal, se află un grup de trei statui: în centru, cea a Sfântului
Biserica Sfântul Anton din Câmpina () [Corola-website/Science/335634_a_336963]
-
anul 1973 în revista "Ethos" din Paris. Nuvela a fost inclusă apoi în volumul "În curte la Dionis", tipărit în anul 1977 de Editura Caietele Inorogului din Paris și reeditat în anul 1981 de Editura Cartea Românească din București. Tematica centrală a acestei nuvele o constituie problematica teatrului, adică mai precis revitalizarea sacrului, revelarea sensului existenței și salvarea spiritului prin intermediul spectacolului. Nuvela evocă o întâlnire ratată cu sacrul a violoncelistului Antim, care-și trădase adevărata vocație de artist și suferise o
Uniforme de general () [Corola-website/Science/335624_a_336953]
-
1 austro-ungară acționând între Târnava Mare și Olt și Armata 9 germană acționând în partea sudică a frontului, aflată sub conducerea generalului Erich von Falkenhayn, proaspăt demis din funcția de șef al Statului Major general. Planul de operații al Puterilor Centrale prevedea în faza inițială o dublă ofensivă. Prima dintre acestea era a Armatei 1 austro-ungară în zona Trotuș-Oituz având ca scop ocuparea acestei trecători și ulterior interceptarea comunicației de pe Valea Siretului pentru a preveni sosirea ajutoarelor ruse. Cea de-a
Prima bătălie de la Oituz (1916) () [Corola-website/Science/335679_a_337008]
-
1 austro-ungară acționând între Târnava Mare și Olt și Armata 9 germană acționând în partea sudică a frontului, aflată sub conducerea generalului Erich von Falkenhayn, proaspăt demis din funcția de șef al Statului Major general. Planul de operații al Puterilor Centrale prevedea în faza inițială o dublă ofensivă. Prima dintre acestea era a Armatei 1 austro-ungară în zona Trotuș-Oituz având ca scop ocuparea acestei trecători și ulterior interceptarea comunicației de pe Valea Siretului pentru a preveni sosirea ajutoarelor ruse. Cea de-a
Prima bătălie de pe Valea Jiului (1916) () [Corola-website/Science/335655_a_336984]
-
pentru tipărirea imaginilor sale și pentru a fi onorată de toți.” Situată între gratiile cele mari care separă nava de strana călugărițelor și balustrada de fier care închide altarul principal, strana călugărițelor, în care călugărițele își fac slujba, ocupă partea centrală a abațialei. Acolo, în 1790, se aflau o mică orgă cu dependințele sale plasată pe o galerie mare, o lustră de cristal, 9 tablouri foarte vechi, de diferite mărimi, un altar cu grilaj și 4 cărți de rugăciuni. Jilțul abațial
Abația Juvigny () [Corola-website/Science/335612_a_336941]
-
o serie de ferestre cu cercevele și vitralii, sprijinându-se pe un bandou mulurat din abundență care traversa întreaga clădire, sfărâmându-i austeritatea, animând-o cu umbră și subliniind frumoasa geometrie a ansamblului... Acoperișul de ardezie se împodobea cu un turnuleț central, care nu mai era decât o îndepărtată amintire a turnului sau a donjonului senioral, dar care reamintea totuși că stareța era stăpâna locurilor și Doamna de Juvigny. O serie de lucarne, pe axa arcadelor și a ferestrelor, restituia un pic
Abația Juvigny () [Corola-website/Science/335612_a_336941]
-
lipsesc unele statui): sus, o "Fecioară cu Pruncul" înconjurată de 2 îngeri aflați în adorație, îngenuncheați pe console, și, de o parte și de cealalta a ușii, "Sfântul Benedict" și "Sfânta Scolastica". Se ajungea acolo pe niste scări cu ușă centrală încadrată de două ferestre și deasupra căreia se afla inscripția: „Doamna Marie Alexis Madeleine de Vassinhac Imécourt a dispus să fiu făcută în anul 1746 sub conducerea D[omnului] Simon Maucomble confesorul acestei abații.” Deasupra, într-un scut împărțit în
Abația Juvigny () [Corola-website/Science/335612_a_336941]
-
cu alte catedre din Facultatea de Limbi și Literaturi Străine. Activitatea sa didactică se bazează pe istoria literaturii germane (iluminism, Sturm und Drang, clasicism, romantism), literatură germană și austriacă contemporană; literaturi de expresie germană din România; inter-referențialitate culturală în Europa Centrală și de Sud-est, îndeosebi în Bucovina, poetică, teoria literaturii,traductologie, istoria germanisticii și conducere de doctorate. Domeniile de cercetare sunt - istoria literaturii germane; literatură comparată; literaturi de expresie germană din România; inter-referențialitate culturală; imagologie; istoria și estetica receptării; teoria și
George Guțu () [Corola-website/Science/335695_a_337024]
-
a fost o exploatare minieră aflată pe teritoriul satului Bărbăteni din județul Hunedoara. Lucrările de deschidere la mina Bărbăteni au început în anul 1965. Cu această ocazie s-au introdus, pentru prima dată în Valea Jiului, stâlpii hidraulici cu pompă centrală și grinzile articulate de 1,25 m lungime Producția de cărbune extrasă era transportată la Preparația Lupeni cu ajutorul unui flux de benzi rulante. În luna decembrie 1998 s-a propus trecerea în conservare a minei, dar mina a continuat să
Exploatarea Minieră Bărbăteni () [Corola-website/Science/335697_a_337026]
-
exp. de grafică București la sala Dalles mică 1970 - exp. Casa Corpului Didactic 1971 - exp. personală de grafică în colaborare cu exponate ale I.F.A. la Geneva - Elveția 1972 - exp. personală pictură - grafică la Piatra-Neamț 1975 - exp. pictură - grafică București Biblioteca Centrală Universitară 1976 - exp. pictură Mamaia (la hotel Aurora) 1977 - exp. pictură Forli - Italia 1977 - exp. Mamaia (Hotel Meridian) 1978 - exp. pictură Milano - Italia 1979 - exp. grafică + acuarele tuș th. mixte (Teatrul Mare) Leipzig Germania Est 1980 - exp. pictură grafică Mamaia
Marinella Tucaliuc () [Corola-website/Science/335699_a_337028]
-
vara lui 1948, bronzul sculpturilor fiind topit. În ianuarie 2014, Consiliul General al Primăriei Capitalei a întocmit un proiect de hotărâre ce viza reconstruirea monumentului lui Ion C. Brătianu și amplasarea acestuia tot în Piața Universității, însă nu în rondul central, ci între Palatul Ministerului Agriculturii și Spitalul Colțea, în „parcul Colțea”, unde se află în prezent fântâna Vioara Spartă.
Monumentul lui Ion C. Brătianu () [Corola-website/Science/335700_a_337029]
-
(n. 1967, Rostock) este un jurnalist independent german. a crescut în Republica Democrată Germană, pe care a părăsit-o în 1984. Începând cu anul 1991 a relatat ca jurnalist liber despre țările din Europa Centrală și de Est, concentrându-se pe Ungaria și România, unde a fost corespondent din 1991 până în 2000, lucrând în Budapesta, București, Cluj-Napoca, Brașov și Miercurea Ciuc, precum și pe teme de știință, cum ar fi astronomie, astrofizică și spațiu pentru ziare germane
Keno Verseck () [Corola-website/Science/335713_a_337042]
-
Cluj-Napoca, Brașov și Miercurea Ciuc, precum și pe teme de știință, cum ar fi astronomie, astrofizică și spațiu pentru ziare germane și de limbă română, radio și televiziune. Din 2000, el a călătorit în mod regulat pentru cercetare și informare în Europa Centrală și Europa de Sud-Est.
Keno Verseck () [Corola-website/Science/335713_a_337042]
-
să vadă”, sau ca Leana, ce propagă mesaje pe care numai cei inițiați pot să le înțeleagă. Prezența personajului mitologic Oana, o femeie voinică, înaltă de 2,42 m, care merge la munte să-și caute ursitul, este nucleul mitic central al narațiunii, în care elementele mitologice din basme pătrund în proza obișnuită. Ca și inginerul Cucoaneș, macrantropul din „Un om mare”, Oana pare a fi urmașa unei rase de uriași care a trăit pe pământ în timpul întâmplărilor biblice, metamorfozată în urma
Pe strada Mântuleasa... () [Corola-website/Science/335673_a_337002]
-
normelor morale. Această „himeră” nazistă este alcătuită dintr-un gen de acțiune de tip gangsteresc, dintr-o gestică populară de inspirație păgână, din biologismul medical și din raționalitatea instrumentală. Grație conceptului său de „destructivitate”, Gérard Rabinovitch discută și critică teza centrală a sociologului Zygmunt Bauman, expusă în special în opera sa majoră, Bauman interpretând nazismul din perspectiva unei raționalități particulare, cea a rațiunii instrumentale și a acțiunii instrumentale. Preluând limbajul freudian, Gérard Rabinovitch avansează propunerea filosofică de a spune că Leviatan
Gérard Rabinovitch () [Corola-website/Science/335720_a_337049]
-
este reprezentată dintr-un număr de platforme suspendate pe care se deplasează oponenții, patru guri de țevi situate în toate cele patru colțuri ale ecranului prin care creaturile își fac apariția sau dispar și un „bloc” inscripționat cu „POW”, situat central chiar deasupra nivelului cel mai de jos al planșei, marcat de un zid format din blocuri de cărămizi. Fiecare planșă de joc oferă posibilitatea atât jucătorilor cât și inamicilor să folosească extremitățile ecranului pentru a dispărea și apărea din nou
Mario Bros. () [Corola-website/Science/335722_a_337051]
-
proiectelor este disponibilă pe portalul Granturilor SEE și norvegiene. Programele se vor derula până în 2017 și doar câteva au fost evaluate până în prezent. O evaluare independența a programelor ONG a concluzionat că acestea au crescut capacitatea societății civile din Europa Centrală și de Sud, contribuind totodată la mobilizarea implicării active a cetățenilor în relațiile cu guvernele lor. Alte rezultate preliminare sunt expuse în Rapoartele Anuale.. România beneficiază de finanțări SEE și norvegiene începând din anul 2007, odată cu aderarea la UE și
Granturile SEE si norvegiene () [Corola-website/Science/335723_a_337052]
-
Cavalerie și Divizia 8 Infanterie) și forțele germano - austro-ungare („"Grupul von Gerok"”, comandat de generalul Friedrich von Gerok - format din "Divizia 71 Infanterie austro-ungară", "Divizia 1 Cavalerie austro-ungară" și "Divizia 8 bavareză"). Bătălia a avut ca rezultat zădărnicirea încercării forțelor centrale de forțare a Munților Carpați și pătrundere în valea Siretului, cu scopul de a tăia în două dispozitivul strategic al forțelor române. Prima bătălie de la Oituz a făcut parte din operația de apărare a trecătorilor din Munții Carpați, cea de-
A doua bătălie de la Oituz (1916) () [Corola-website/Science/335716_a_337045]
-
1 austro-ungară acționând între Târnava Mare și Olt și Armata 9 germană acționând în partea sudică a frontului, aflată sub conducerea generalului Erich von Falkenhayn, proaspăt demis din funcția de șef al Statului Major general. Planul de operații al Puterilor Centrale prevedea în faza inițială o dublă ofensivă. Prima dintre acestea era a Armatei 1 austro-ungară în zona Trotuș-Oituz având ca scop ocuparea acestei trecători și ulterior interceptarea comunicației de pe Valea Siretului pentru a preveni sosirea ajutoarelor ruse. Cea de-a
A doua bătălie de la Oituz (1916) () [Corola-website/Science/335716_a_337045]
-
Divizia 1 Cavalerie austro-ungară" și "Divizia 8 bavareză", sub comanda generalului german Friedrich von Gerok. Rezerva grupului era constituită din "Divizia 24 Infanterie austro-ungară", aflată la Târgu Secuiesc. "Divizia 3 Cavalerie germană" comandată de generalul Eberhard von Schmettow era dispusă central, la Brașov, în măsură să fie dislocată imediat pentru exploatarea succesului, în situația în care se reușea spargerea frontului român, fie în defileul Jiului fie la Oituz.. Comandant al Armatei de Nord Comandant al "Grupului Oituz" Comandanți de divizie Comandant
A doua bătălie de la Oituz (1916) () [Corola-website/Science/335716_a_337045]
-
i (în erzia "Эрзят", transliterat "Erziat", în mokșa "Мокшет", transliterat "Mokșet", în ) sunt un grup etnic uralic vorbitor de limba mordvină, care locuiește parțial în republica rusă Mordovia, dar și în regiunile adiacente din regiunea Volgăi centrale. Mai puțin de o treime din mordvini locuiesc în Mordovia, restul fiind împrăștiați prin regiunile rusești Samara, Penza, Orenburg și Nijni Novgorod, precum și în Tatarstan, Ciuvașia, Bașchiria, Siberia, Orientul Îndepărtat, Kazahstan, Armenia și Statele Unite ale Americii. i sunt unul dintre
Mordvini () [Corola-website/Science/335729_a_337058]
-
au revoltat împotriva comandanțiilor supremi. Libertatea secuilor, de asemenea, a scăzut atunci când judecătorii regali au fost numiți în scaune. Au luat treptat îndatoririle judecătorilor secui aleși, însă membrii juriului au fost încă aleși locali. După ocupația Imperiului Otoman asupra Ungariei Centrale, părțile estice, inclusiv Transilvania, au fost conduse de [[Ioan Zápolya]], pretendentul tronului maghiar. În a doua jumătate a secolului, Principatul autonom al Transilvaniei a intrat în existență. Pe parcursul acestei perioade, secuii aproape și-au pierdut libertatea. Din cauza ciocnirilor armate frecvente
Istoria secuilor () [Corola-website/Science/335714_a_337043]
-
Toate valorile poloneze au fost transferate pe calea ferată la Ottawa, securitatea transportului fiind asigurată de Royal Canadian Mounted Police. După ce a fost depozitat pentru o perioadă scurtă de timp la consulatul polonez, tezaurul a fost mutat în depozitele Fermei Centrale Experimental din Ottawa, locație care corespundea pretențiilor lui Zaleski și Polkowski, fiind dotată cu instalații pentru controlul temperaturii și protecția împotriva incendiilor. În 1945, Uniunea Sovietică a preluat controlul asupra Poloniei și a stabilit un nou regim în țară, spre
Evacuarea Tezaurului național polonez în timpul celui de-al doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/335728_a_337057]
-
Babiński la Ottawa, unde acesta și curatorii au organizat mutarea colecției Wawel din depozitele Fermei Experimentale pentru ca să îi împiedice pe reprezentanții noului guvern de la Varșovia să îl repatrieze. Cei trei au început să împrăștie bunurile tezaurului prin depozite din Canada centrală. Două mari transporturi au fost trimise astfel la Bank of Montreald in Ottawa, unde urmau să fie adăpostite în seifurile acesteia. Printre valorile evacuate s-au numărat Sabia de încoronare și Biblia Gutenberg, considerate două dintre cele mai valoroase piese
Evacuarea Tezaurului național polonez în timpul celui de-al doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/335728_a_337057]
-
colecție din depozitele inițiale, adică împotriva lui Zaleski și Polkowski. Guvernul polonez a respins și această nouă propunere. În ciuda respingerii ofertei inițiale canadiene de către guvernul polonez, jandarmeria a fost însărcinată să caute restul tezaurului care era încă depozitat în Canada Centrală. Astfel, ofițerii canadieni au descoperit că majoritatea bunurilor fusese ascunsă în depozitele spitalului L’Hôtel-Dieu din Quebec. Mai înainte ca guvernul canadian să înceapă negocieri cu toate părțile implicate pentru ajungerea la o rezolvare pașnică, guvernul polonez a acționat lansând
Evacuarea Tezaurului național polonez în timpul celui de-al doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/335728_a_337057]