233,134 matches
-
fie prin dări proporționale, cele mai multe funcționând însă fără plată. Comanda Gărzii din orașul de reședință a fiecărui comitat, a reprezentat și structura de comandă a unităților corespondente din fiecare secțiune a respectivei unități administrative.. Secția militară a Consiliului Național Român Central, a primit comanda supremă a Gărzilor Naționale, iar la Arad sub comanda maiorului Alexandru Vlad s-a constituit un Stat Major al acestora. În acest Stat Major s-au aflat un număr de referenți „prezidiali" (căpitan dr. Vasile Avramescu, locotenent
Gărzile Naționale Române () [Corola-website/Science/335784_a_337113]
-
nemilitare dar înarmate, prin care Ungaria a încercat să împiedice mai întâi Unirea și mai apoi consolidarea acesteia. Simultan, Gărzile și-au asumat și un rol politic, servind și ca mesageri și propagandiști ai hotărârilor și deciziilor Consiliului Național Român Central și ai consiliilor locale. Intrând în Transilvania, trupele regulate ale Armatei Române au primit instrucțiuni orientative, inclusiv asupra relațiilor de colaborare frățească și perfectă armonie cu Gărzile Naționale Române, urmând să "„ mențină și să sprijine gărzile [...], ca elemente de păstrare
Gărzile Naționale Române () [Corola-website/Science/335784_a_337113]
-
dintre Antantă și Ungaria - generalul francez Franchet d'Esperey și a prim-ministrului francez Clemenceau. Cadrul Convenției lăsând loc de o interpretare mai elastică, nu era clar dacă garzile și trupele cu caracter național român organizate de Consiliul Național Român Central, ar fi trebuit sau nu să părăsească teritoriul ce urma a fi evacuat. Ca și consecință a prevederilor armistițiului, Banatul a fost pus sub administrație franco-sârbă. În această regiune gărzile - indiferent de naționalitate, au fost desființate prin ordonanța nr. 418
Gărzile Naționale Române () [Corola-website/Science/335784_a_337113]
-
așezată pe pieptul lui într-un vis. Bazilica de la Mariazell a fost recent selectată ca motiv principal al unei monede de colecție: moneda comemorativă austriacă dedicată Bazilicii de la Mariazell, emisă pe 9 mai 2007. Moneda arată fațada bazilicii cu turnul central gotic, flancat de două turnuri în stil baroc.
Bazilica Nașterea Sfintei Fecioare Maria de la Mariazell () [Corola-website/Science/335826_a_337155]
-
pictorului Octavian Smigelschi) iar lucrarea i-a fost încredințată lui G.P. Liteanu. Edificiul respectă planimetria bizantină îmbinând-o cu elemente specifice arhitecturii românești, păstrând structura spațiului ecleziastic în nartex, pronaos, naos și altar. Întreaga clădire este dominată de o cupolă centrală pe pandative cu un diamteru de 14 metri și o înălțime la vârful crucii de 40 m. Razele de lumină pătrund prin arcadele largi ale tamburului cupolei și se resfrând în interiorul acesteia creând o lumină difuză. Coloanele exterioare au capitelurile
Catedrala Greco-Catolică „Sf. Arhangheli Mihail și Gavril” din Satu Mare () [Corola-website/Science/332561_a_333890]
-
laureat al personificării Republicii Franceze, din profil, spre stânga, legenda circulară și, sub gât, semnătura artistului gravor: La marginea monedei, de jur împrejur, a fost gravat un cerc perlat. Pe revers, sus, sunt gravate inițialele încoronate ale statului emitent, , iar central valoarea nominală a piesei, pe două rânduri, , și, mai jos, anul emisiunii: . De o parte și de alta a milesimului se află semnul Monetăriei din Paris, cornul abundenței, respectiv o aripă, semnul gravorului șef, Lucien Bazor. De jur împrejur, a
André Lavrillier () [Corola-website/Science/332581_a_333910]
-
4-6 mm, forma alungit-ovală. Extremitatea abdomenului este trunchiata, cu cercii scurți, neevidenți. Are antene scurte, abia cât lungimea toracelui, si alcătuite din 17 segmente. Trăiește în cuiburi de furnici ("Formica", "Camponotus", "Lasius", "Tetramorium", "Leptothorax", "Myrmica" etc.). Formă caracteristică pentru Europa centrală lipsește în sudul acesteia. Este o insectă comună în România. "Nicoletia cavicola" a fost găsită în peșteri.
Tizanure () [Corola-website/Science/332564_a_333893]
-
Mare Maestru, Wund. Cealaltă tabără o reprezintă , întinderea sălbăticită guvernată de legile dure de supraviețuire ale naturii. Oamenii care o populează, reveniți la un statut primitiv și denumiți ghemadoși, s-au adaptat la noile condiții rezultate în urma războiului atomic. Elementul central al vieții lor îl reprezintă quiho, o plantă cu proprietăți atât psihotrope, cât și de augmentare a forței fizice și a rezistenței organismului. Astfel, ea poate fi folosită pentru a modifica compoziția fizică a pietrelor, permițând modelarea acestora și protejează
Phreeria () [Corola-website/Science/332572_a_333901]
-
a fost deținătoarea titlului în cadrul competiției de simplu feminin; ea s-a retras din activitate după victoria ei și nu s-a întros astfel să își apere titlul. Astfel, meciul de deschidere a celei de a doua zi de pe Terenul Central din proba de simplu feminin - care este jucat conform tradiției de deținătoarea trofeului - a fost jucat de finalistă ediției anterioare Sabine Lisicki. Titlurile la simplu masculin și feminin au fost câștigate de Novak Djokovic din Șerbia și Petra Kvitova din
Turneul de tenis de la Wimbledon 2014 () [Corola-website/Science/332606_a_333935]
-
competiții de simplu și de dublu pentru juniori și junioare și competiții de dublu masculin și feminin pentru jucători aflați în scaun cu rotile. Turneul s-a jucat pe iarbă pe 19 terenuri, dintre care 4 sunt terenuri principale, Terenul Central, Terenul nr. 1, Terenul nr. 2 și Terenul nr. 3. Tabelele următoare arată punctele oferite pentru fiecare competiție din cadrul turneului. Suma totală a premiilor în bani oferite la turneul de la Wimbledon în 2014 a fost crescută cu 10.8% până la
Turneul de tenis de la Wimbledon 2014 () [Corola-website/Science/332606_a_333935]
-
fapt care îngrijora atât politicienii români, cât și pe cei din Anglia și Franța, era ascensiunea economică și militară a Germaniei. În 1938, după realizarea Anschluss-ului, devenise clar pentru întreaga Europă, că următorul obiectiv al lui Hitler era Cehoslovacia, țară central europeană, aliată cu Franța și cu U.R.S.S. Cehoslovacia dispunea pe atunci de 34 de divizii bine înarmate, tot atât cât aveau și germanii, aveau avantajul terenului și în plus, uzinele Skoda fabricau armament greu cu o calitate recunoscută. Toate
Asasinatele din 29/30 noiembrie 1938 () [Corola-website/Science/332551_a_333880]
-
monarhul român. După semnarea acordului comercial româno-german, atacurile reciproce s-au domolit. Franța a salutat asasinarea liderului legionar, dat fiindcă vedea în legionari o coloană a V-a nazistă în România, chestiune dezmințită de cercetările ulterioare. La fel și presa centrală din Paris, saluta asasinarea Căpitanului, ca și masacrele ulterioare : Paris-Soir, Dimanche, 18 februarie 1939. De-a lungul timpului, au fost emise mai multe ipoteze asupra motivației autorităților de a comite acest asasinat fără precedent în istoria României. Prima ipoteză a
Asasinatele din 29/30 noiembrie 1938 () [Corola-website/Science/332551_a_333880]
-
Între 2004-2005 a studiat la Școala de Studii Academice Postuniversitare „Ovidiu Șincai” din București, specializarea management politic, devenind magistru în management politic. În 2004 a făcut Institutul European de Studii Politice, Chișinău-Strasbourg. În 2008 a fost membru al Biroului permanent central și al Consiliului politic național al PLDM. Din 2009 este deputat în Parlamentul Republicii Moldova, în cadrl fracțiunii Partidului Liberal Democrat din Moldova. Pe 11 noiembrie 2011, Angel Agache s-a căsătorit cu Elena Becciev, fiica directorului de atunci de la întreprinderea
Angel Agache () [Corola-website/Science/332611_a_333940]
-
sau febra hemoragică Ebola este o boală infecțioasă virală severă, adesea fatală, provocată de virusul Ebola (Ebolavirus), care se manifestă prin afecțiuni hemoragice severe la oameni, primate și antilopele duiker, survenind în focare epidemice în Africa Centrală și Africa de Vest. Are o rată de letalitate de până la 90% la om (cea mai mare mortalitate într-o boală infecțioasă, cu excepția rabiei). Se presupune că liliecii frugivori din familia Pteropodidae sunt gazdele naturale ale virusului Ebola. Virusul Ebola este introdus
Boala virală Ebola () [Corola-website/Science/332525_a_333854]
-
din care 11 decese în capitala Libreville, și un caz în Africa de Sud, la o asistentă contaminată de un pacient gabonez provenit din Libreville. Perioada 2000-2008 a fost marcată de epidemii care au avut loc în mai multe țări din Africa Centrală. Mai întâi, cinci epidemii cu specia Zair au afectat regiunea de frontieră dintre nord-estul Gabonului și nord-vestul Republicii Congo. Prima, responsabilă de 143 de cazuri de îmbolnăviri, din care 128 decese, s-a extins din Gabon la Republica Congo, de-
Boala virală Ebola () [Corola-website/Science/332525_a_333854]
-
gene transcrise în șapte ARN mesageri care codifică șapte proteine structurale: extremitatea 3' (cu o secvență leader necodificantă), nucleoproteina (NP sau N), proteina virale VP35, VP40, GP, VP30, VP24, ARN-polimeraza (L), extremitatea 5 ' (cu o secvență terminală trailer necodificantă). Partea centrală a virionului este ocupată de un complex ribonucleoproteic (RNP) care este constituit dintr-o catenă ARN înconjurată de nucleoproteină (NP) ea însăși fiind legată de proteinele matricei VP30 și VP35 și de ARN polimerază. Acest complex este implicat în transcripția
Boala virală Ebola () [Corola-website/Science/332525_a_333854]
-
în rândul maimuțelor și apariția sa recentă la porci îl face un rezervor natural improbabil. Liliecii au fost implicați în infecțiile cu virus Marburg din 1975 și 1980. Ansamblul acestor date arată că unele specii de lilieci frugivori din Africa Centrală sunt rezervoarele (gazdele naturale) ale filovirusurilor. Cu toate că primatele au fost sursa de infecție la om, ele nu sunt considerate a fi rezervorul, ci mai degrabă gazde accidentale ale virusului, ca și ființele umane. Începând cu 1994, s-au observat la
Boala virală Ebola () [Corola-website/Science/332525_a_333854]
-
unei parți a acestui grup. Ansamblul rezultatelor epidemiologice și serologice sugerează că maimuțele mari care populează aceste regiuni sunt în mod regulat în contact cu virusul Ebola, care este probabil prezent de foarte multă vreme în blocul forestier din Africa Centrală. Pentru a înțelege modurile de contaminare a maimuțelor mari, partea codantă a GP (gena cea mai variabilă) a genomului viral, extrasă din țesuturile carcaselor gorilelor și cimpanzeilor, a fost sistematic amplificată apoi secvențată. Diferite secvențe virale au fost obținute pentru
Boala virală Ebola () [Corola-website/Science/332525_a_333854]
-
separat înainte de prima epidemie din 1976, și apariția unei recombinări genetice între virusurile acestor două linii, consolidează nu numai modelul de "multi-emergență", dar și ipoteza potrivit căreia virusul Ebola este prezent de mult timp în pădurile tropicale umede din Africa Centrală. Această recombinare a dus la geneza virusurilor Ebola recombinante între 1996 și 2001, care au provocat epidemiile de Ebola între 2001 și 2003 în Gabon și Republica Congo. Noi dovezi demonstrează că liliecii frugivori ("Hypsignathus monstrosus", "Epomops franqueti" și "Myonycteris
Boala virală Ebola () [Corola-website/Science/332525_a_333854]
-
întreținere enzootică locală și de transmitere a virusului Ebola în interiorul populațiilor de lilieci rămân necunoscute. Mai mult decât atât, acești lilieci se află în număr mare în arbori și consumă fructele acestora, în special în interiorul și în jurul satelor din Africa Centrală. Astfel, este posibil ca sătenii să se infecteze când manipulează sau consumă fructele contaminate cu saliva liliecilor care poate conține virusul Ebola. În mod similar se infectează și primatele. Epizootiile animalelor cauzate de ebolavirusuri apar sporadic, producând o mortalitate ridicată
Boala virală Ebola () [Corola-website/Science/332525_a_333854]
-
sub același acoperiș cu bolnavii, dar neexpusă la contactele menționate mai sus, nu a fost infectată. Riscul de transmitere interumană este maxim în stadiile tardive ale afecțiunii. La transmiterea interumană și răspândirea infecției contribuie și ritualurile de înmormântare din Africa Centrală și Africa de Vest când decedatul este spălat de membrii familiei, care apoi își clătesc mâinile, împreună cu toți participanții la ritual, membrii familiei și prietenii, într-un vas cu apă. Nu a fost comunicată infectarea persoanelor care au avut contact cu pacientul
Boala virală Ebola () [Corola-website/Science/332525_a_333854]
-
de câmpie (12,4%), de savane (10,5%) sau în zonele mlăștinoase (2,7%). Nici un alt factor de risc nu a fost pus în evidență. Aceste rezultate corespund cu cele obținute în anii '80 în mai multe țări din Africa Centrală, unde nici un caz clinic nu a fost înregistrat, cum ar fi Camerun sau Republica Centrafricană, unde s-au găsit că valorile prevalenței variază de la 2% la 21%. Aceste rezultate, bazate pe o metodă puțin specifică (imunofluorescența) au fost confirmate ulterior prin
Boala virală Ebola () [Corola-website/Science/332525_a_333854]
-
niște supraviețuitori a unei infecții cu virusul Ebola și sugerează din contra o expunere regulată la virus și/sau contacte frecvente cu o sursă (surse) animală (animale), gazde naturale sau rezervoare potențiale, care probabil populează din abundență regiunile din Africa Centrală. Aceste rezultate au permis emiterea mai multor ipoteze explicative: expunerea la virus poate avea loc în timpul consumului de fructe contaminate cu saliva liliecilor (gazdele naturale ale virusurilor Ebola și Marburg); puterea patogenă (patogenitatea) reală a ebolavirusului Zair ar putea fi
Boala virală Ebola () [Corola-website/Science/332525_a_333854]
-
cu evoluție letală s-au observat creșteri ale interferonului IFN γ de peste 100 pg/ml. Aceasta ar contribui la sindromul hemoragic al capilarelor, rash hemoragic și stare de șoc însoțită de febră, polipnee, insuficiență renală și alterări ale sistemului nervos central. Forma fatală a infecției cu filovirusuri este, de asemenea, caracterizată printr-o prăbușire a imunității adaptive care se manifestă printr-o depleție a celulelor limfoide din ganglionii limfatici, splină și timus, apoptoză intravasculară a limfocitelor T și B și celulelor
Boala virală Ebola () [Corola-website/Science/332525_a_333854]
-
Stejarul pufos ("Quercus pubescens") este un stejar din familia Fagaceae. Arborele este originar din sudul Europei și sud-vestul Asiei, din nordul Spaniei (Pirinei) până la est de Crimeea și Caucaz. Este, de asemenea găsit în Franța și părți din Europa Centrală, inclusiv România și Republica Moldova. Este un arbore mic (de până la 10 metri înălțime), cu o coroană largă, uneori arbustă. Trunchiul este de multe ori sinuos. Lăstarii tineri sunt puternic pufoși. Frunzele au 5→10 cm lungime, foarte variabile în formă
Stejar pufos () [Corola-website/Science/332609_a_333938]