233,134 matches
-
în 1996 a devenit cavaler al ordinului Gloria Muncii (1996). Petre Teodorovici s-a stins din viață pe 5 iulie 1997, la Chișinău, la vârsta de 47 de ani, fiind răpus de diabetul zaharat. A fost înmormântat în Cimitirul Ortodox Central din Chișinău. A lăsat în urma sa o fiică, Laurenția, care este economistă și lucrează la o bancă din Chișinău.
Petre Teodorovici () [Corola-website/Science/333117_a_334446]
-
Municipiul București - la nr. crt. 853, cod LMI . La intersecția cu strada Lipscani, lângă Banca Națională, a fost dezvelit în 9 septembrie 2013 monumentul lui Eugeniu Carada, monument care fusese demolat în perioada comunistă. La numărul 3 se află sediul central al instituției Avocatul Poporului și între numerele 3 și 5 este intrarea în Pasajul Macca-Vilacrosse (cod LMI ), care face legătura cu Calea Victoriei.
Strada Eugeniu Carada () [Corola-website/Science/333118_a_334447]
-
devină cunoscut ca "Fall Gelb". Se poate considera că a fot răspunsul forțelor terestre germane la Planul Dyle conceput de francezi. Planul german, "Aufmarschanweisung N°1, Fall Gelb", prevedea la început ca armata germană să atace forțele aliate prin Belgia centrală spre râul Somme din nordul Franței, într-o acțiune asemănătoare cu prima fază a faimosului Plan Schlieffen din timpul primei conflagrații mondiale. Pe 10 ianuarie 1940 a avut loc Incidentul Mechelen: un avion german, care transporta documente importante, printre care
Planul Manstein () [Corola-website/Science/333106_a_334435]
-
care străbate regiunea de sud a Belgiei spre Antwerp. Principalul obiectiv al planului era stoparea înaintării Grupului de Armate B (considerat în mod eronat ca cea mai puternică forța germană și, implicit, ca amenințarea principală împotriva liniilor aliate) în Belgia centrală. Franța semnase un tratat militar cu Belgia încă din 1920 pentru eficientizarea eforturilor în domeniul comunicațiilor și fortificațiilor în eventualitatea unui atac german. În octombrie 1936 însă, Belgia și-a modificat politica într-un de strictă neutralitate, limitând coordonarea planurilor
Planul Dyle () [Corola-website/Science/333134_a_334463]
-
Dyle, el a jubilat - inamicii căzuseră în capcana germană. Planul D a funcționat practic în favoarea germanilor, care au declanșat atacul principal, așa cum prevedea Planul Manstein, prin Ardeni. Planificatorii germani presupuseseră că aliații urmau să răspundă cu o înaintare în Belgia centrală. BEF și Armatele 1 și 7 franceze au fost încercuite și au înfruntat pericolul anihilării totale. O mare parte a trupelor aliate încercuite pe țărmul Canalului Mânecii a fost evacuată de la Dunkerque în timpul Operațiunii Dynamo. Planul D a fost principala greșeală
Planul Dyle () [Corola-website/Science/333134_a_334463]
-
compania Bialetti să producă cafetierele „Moka Express”. Principiul de funcționare se bazează pe utilizarea de abur sub presiune pentru a prepara cafeaua. Apa rece este plasată în compartimentul de jos al aparatului care prin fierbere se ridică printr-un tub central, se lasă peste cafeaua măcinată aflată în centru, trece apoi printr-un filtru și ajunge în compartimentul superior de unde este servită. Există o gamă foarte variată de modele de espressoare, cu construcții și tehnologii diferite, de la cele pentru uz casnic
Espresso () [Corola-website/Science/333147_a_334476]
-
Din punct de vedere militar, planul asigura o prelungire conrespunzătoare a frontului francez de la frontieră. Pentru britanici, liniile lor de comunicație din porturile Golfului Biscaya urmau să fie paralele cu frontul. În ciuda riscului reprezentat de trimiterea forțelor aliate în Belgia centrală, ceea ce le făcea vulnerabile la un atac german de încercuire prin flanc, Maurice Gamelin a aprobat planul, care nu a mai fost schimbat până la declanșarea războiului. Britanicii, care la data când a fost conceput planul nu aveau trupe pe continent
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
de vedere belgian, Planul Dyle avea anumite avantaje. În loc ca aliații să efectueze o înaintare limitată spre Scheldt, sau să întâmpine atacul german pe linai frontierei belgiano-franceze, înaintarea spre cursul râului Dyle avea să reducă lungimea frontului aliat în Belgia centrală cu 70 km, eliberând în acest fel efective numeroase, utilizate mai apoi ca rezerve strategice. Executarea acestui plan ar fi salvat o bună parte a teritoriului belgian, în special regiunile industriale din est. De asemenea, exista avantajul folosirii complete a
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
comanda lui Henri Giraud să înainteze în Belgia, să depășească, dacă era posibil, estuarul râului Scheldt din Zeeland și să se îndrepte spre Bredaîn Olanda. Corpul Expediționar Britanic (BEF) comandat de generalul John Vereker, ar fi urmat să ocupe sectorul central Brussels-Ghent și să sprijine armata belgiană la este de Bruxelles. Principala poziție defensivă din jurul Anversului (la aproximativ 10 km de oraș) urma să fie apărată de belgieni. Armata a VII-a franceză trebuia să ajungă la Zeeland ori Breda, pe
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
ultimii 100 km de front - Sedan, cursul inferior al Meuse, frontiera belgiano-luxemburgheză și capărtul nordic al Liniei Maginot. Planul german prevedea ca Heeresgruppe B (Grupul de Armată B) să înainteze și să atragă Grupul de Armată Aliat I în Belgia centrală, în vreme ce Heeresgruppe A urma să declanșeze un atac surpiză prin Ardeni. Frontul din Belgia urma să fie un de importanță secundară. Heeresgruppe B a primit doar un număr redus de unități blindate și motorizate, cea mai mare parte a efectivelor
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
apărarea localității Bodange, unde Divizia I Panzer a fost oprită timp de opt ore. Această bătălie a fost un rezultat al distrugerii liniilor de comunicație belgiene și nu se înscrisese în intențiile operaționale ale comandanților belgieni. Între timp, în sectorul central, belgienii, după ce nu au reușit să își refacă frontul prin atacuri ale forțelor terestre, au încercat să distrugă prin raiduri aeriene pozițiile germanilor și podurile pe care le cuceriseră pe 11 mai. O escadrilă de aviație, care a încercat să
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
britanicilor implica distrugerea Armati I franceze și și-au asumat consecințele deciziei. Luptele din 26-27 mai au dus armata belgiană în pragul distrugerii. Belgienii mai controlau linia Ypres-Roulers în vest și linia Bruges-Thelt în est. Pe 27 mai însă, frontul central în sectorul Iseghem-Thelt a cedat. Nimic nu mai oprea înaintarea germană spre est spre Ostend și Bruges, ori spre vest, spre porturile Nieuport și La Panne, aflate în adândimea teritoriului aliat. În acel moment, belgienii nu mai dispuneau de mijloace
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
Dacă prima dintre cele două lucrări a enunțat esența noilor paradigme ale naționalismului exclusivist din punct de vedere etnic, manualul lui Melidon le-a consacrat ca și fundament al educației românești. Astfel din poziția sa de conducător al unei instituții centrale de îndrumare metodologică, lucrarea sa de pedagogie aplicată a jucat rolul unei curele de transmisie între ideile lui Bărnuțiu și practica educațională din teritoriu. Odată ce a obținut putere de decizie ca director al școlilor, Melidon s-a preocupat de dezvoltarea
George Radu Melidon () [Corola-website/Science/333182_a_334511]
-
I”" din București, a elaborat programe de învățământ și s-a străduit ca instituția pe care a condus-o să devină un centru-model de îndrumare metodică pentru celelalte școli normale din țară. Melidon a considerat astfel învățământul rural drept reperul central al românismului, calibrându-și discursul pe măsura țintei urmărite și investind cadrele didactice cu roluri misionare. Conform concepțiilor sale acestea au trebuit să găsească loc ideilor și eticii naționaliste și să le promoveze în cadrul socio-cultural al satului impregnat de etosul
George Radu Melidon () [Corola-website/Science/333182_a_334511]
-
de Nord și o oferă României. Când Șewkiy este în vârstă de vreo 6 ani, tatăl său, care era și învățătorul și conducătorul localității, convige o mare parte din consăteni să se mute în Imperiul Otoman. Se stabilesc în Anatolia Centrală, lângă orașul Polatlı aflat la 80 km vest de Ankara pe drumul spre Eskișehir și numesc noua așezare Karakaya. Șewkiy urmează școala primară în Karakaya și pe cea secundară în orășelul Haymana din apropiere. La vârsta de 17 ani își
Şewkiy Bektóre () [Corola-website/Science/333196_a_334525]
-
în urma unei ofensive austro-ungare. Asediul s-a reluat la 9 noiembrie și garnizoana austro-ungară s-a predat la 22 martie 1915 după ce a rezistat în total 133 de zile. În august 1914, armatele ruse au trecut frontiera cu țările Puterilor Centrale și au ocupat teritorii din Prusia Orientală germană și din Galiția austro-ungară ajungând în zona actualei frontiere între Polonia și Ucraina. Înaintarea pe teritoriul german a fost respinsă în scurt timp după bătăliile de la Tannenberg și Lacurile Mazurice, dar campania
Asediul Przemyślului () [Corola-website/Science/333197_a_334526]
-
această metodă este limitată la distanța maximă la care se poate observa o stea situată într-o galaxie. Tânără, însă cu structură mai evoluată decât Soarele, o cefeidă își datorează energia luminoasă reacțiilor de fuziune nucleară care, în regiunea sa centrală, transformă heliul în carbon. Arthur Eddington a dat o primă explicație a variațiilor luminozității în 1926. Partea externă a stelei se contractă și se dilată alternativ, în urma unui dezechilibru auto-întreținut al forțelor legate de presiunea gazului și gravitate. Aceste mișcări
Cefeidă () [Corola-website/Science/333235_a_334564]
-
decât mult mai târziu. După paginile de deschidere în deșert, care se petrec în prezent, naratorul relatează evenimente din trecutul său care încep să explice situația sa actuală. Naratorul, un catolic francez dintr-un sat protestant situat în regiunea Masivului Central, a părăsit Franța pentru a lucra ca misionar creștin în rândul triburilor din orașul închis Taghaza (aflat astăzi în Mali). Mentorul său îl avertizează că încă nu este pregătit pentru o astfel de sarcină, dar în încăpățânarea sa auto-mărturisită se
Renegatul sau un spirit confuz () [Corola-website/Science/333259_a_334588]
-
activând, de asemenea, ca secretar executiv al Comisiei pentru Meserii înființate de Franklin Roosevelt. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Hapgood a fost angajat de Center of Information (care a devenit mai tarziu Office of Strategic Services și apoi Central Intelligence Agency) și Crucea Roșie, si a servit, de asemenea, ca ofițer de legătură între Casă Albă și Oficiul Secretarului de Stat pentru apărare. După război, Hapgood a predat la Colegiul Keystone (1945-1947), Colegiul Springfield (1947-1952), Colegiul de Stat Keene
Charles Hapgood () [Corola-website/Science/333260_a_334589]
-
după scrutinul parlamentar din 30 noiembrie. În cadrul unei conferințe de presă din aceeași zi procurorul Viorel Morari și șef-adjunctul Inspectoratului General al Poliției, Gherghe Cavcaliuc, au menționat că fost descoperite planuri detaliate ale clădirilor unde își au sediile Comisia Electorală Centrală și a televiziunea publică. Poliția bănuiește că se plănuia atacul asupra acestor instituții. Gruparea extremistă a fost condusă de Grigore Petrenco, care alături de Renato Usatîi, ambii au fost candidați la funcția de deputat, până la excluderea (27 noiembrie) partidului „Patria”, condus
Antifa () [Corola-website/Science/333270_a_334599]
-
fie la persoana întâi, cum este cazul microromanului care dă și titlul volumului, fie dintr-o perspectivă extrem de apropiată personajului, cu numeroase pasaje de discurs indirect liber, cu intromisiuni voite ale vocii auctoriale în text. De altfel, acest omniprezent personaj central diferă foarte puțin de la un text la altul și are o consistență lichidă, curgînd mereu în noi tipare, evoluînd liber în jurul unor obsesii și atitudini redundante Radiografia unei zile de mai este foarte departe de atitudinea realistă care pare să
Cristian Meleșteu () [Corola-website/Science/333304_a_334633]
-
bazilica minoră aflată în Piazza Municipio din centrul orașului Napoli (Italia). Biserică renascentista a fost ascunsă în 1812 de către Palatul Sân Giacomo construit de regele Ferdinand I de Bourbon vizavi de fortăreața Castel Nuovo pentru a servi că un bloc central de birouri pentru ministerele guvernului său. Palatul Sân Giacomo este acum clădirea primăriei orașului Napoli. O altă biserică cu hramul Sân Giacomo degli Spagnoli se află la Romă. Biserică originală a fost ctitorita în 1540 de către viceregele spaniol Don Pedro
Bazilica Sfântul Iacob din Napoli () [Corola-website/Science/333331_a_334660]
-
cu spitalul adiacent pentru cei săraci. Biserică a fost dedicată Sf. Iacob, sfanțul patron al Spaniei, si proiectată de Ferdinando Manlio. Construcția Palatului Sân Giacomo a înlăturat fațadă bisericii, dar a păstrat aspectul interior cu trei nave și un tavan central înalt. Interiorul păstrează încă o serie de morminte monumentale, inclusiv cel al viceregelui Don Pedro de Toledo, al soției și fiului său, sculptat în 1570 de către Giovanni da Nola. Lângă intrare sunt două sculpturi realizate de Francesco Cassano. În plus
Bazilica Sfântul Iacob din Napoli () [Corola-website/Science/333331_a_334660]
-
este un cartier central al orașului Napoli, cu o populație de aproximativ 48.000 de locuitori. este o zonă deluroasa și puternic urbanizata în centrul orașului Napoli, aici locuind persoane din clasa de mijloc bogată. Spre nord, Vomero se învecinează cu cartierul Arenella, spre
Vomero () [Corola-website/Science/333334_a_334663]
-
Administrare Publică pe lângă Guvernul Republicii Moldova. În anul 1981 a activat ca profesor la școala medie din satul Marinici, raionul Nisporeni. Între anii 1981-1983 a satisfăcut serviciul militar în forțele armate ale URSS. În 1989-1992 a fost specialist principal la Comitetul Central al Comsomolului din Moldova. În perioada 1992-2000 a întreprins diverse activități din sfera de afaceri. În anii 2000-2002 a fost vicepretor al Preturii Buiucani din cadrul Primăriei Municipiului Chișinău. În 2002 a fost prefect al municipiului Chișinău, în Guvernul Republicii Moldova. În
Simion Furdui () [Corola-website/Science/333351_a_334680]