25,627 matches
-
a mai prezentat la post și astfel am avut prima decepție ca școlar, urmată de alta și mai mare. Clasa mea a fost preluată de directorul școlii, foarte serios și dur cu elevii săi. La el în clasă, învățai de frică și de teama de a nu intra pe mâna lui că nu știi sau faci cine știe ce zburdălnicie nevinovată. Vai de cei care-i cădeau în vină! În final era totuși un om corect, cinstit și aprecia la justa valoare pe
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
pe care le avusesem până atunci. Tata mi-a sus că, la venirea armatelor sovietice „eliberatoare?!?”, un vecin l-a avertizat să ascundă orice carte fiindcă sovieticii îi considerau burghezi pe cei care au cărți și că-i împușcă. De frică, tata a îngropat toate cărțile, inclusiv caietele mele cu rezumate și însemnări din toți anii de școală. Mi-a arătat locul unde le îngropase... Cu inimă grea, am dezgropat „mormântul” tuturor cărților mele... Din august și până în noiembrie putreziseră toate
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
mea psihică, simțindu-mă tot mai vulnerabil! De multe ori nu mă puteam odihni noaptea. Adevărate coșmaruri aveam în scurtul răstimp cât puteam să dorm. Și lumea care... mă ocolea cu privirea și evita să-mi vorbească omenește!... tot de frică. La începutul lui iunie are loc în școală o ședință generală cu părinții. Lume peste lume, agitație deosebită și cu această ocazie un coleg îmi face cunoștință cu un tip înalt, corpolent, sigur pe el însuși, recomandându mă ca director
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
Atunci a explodat și ea spunând cu voce ridicată: „Sculați și manifestați pe stradă, trageți clopotele, că pe noi ne împușcă prin apartamente la București”. Telefonul îi era de mult sub ascultare - probabil și al meu. Glasul desperării și al fricii cuibărite atâția ani se auzea exprimat către provincie, unde era... liniște!... Am urmărit la televizor evenimentele. Despachetez imediat și repun în funcție televizorul și urmăresc desfășurarea evenimentelor ce au survenit cu venirea unora și plecarea altora, cu instaurarea noii puteri
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
informează despre nesiguranța ei personală, însă eu neștiind că ea susținea manifestația din Piața Universității i-am spus să stea în casă, să nu mai iasă pe stradă. Târziu am aflat de acest lucru și i-am înțeles teama și frica de noul regim instaurat. Pentru opera de pacificare a Bucureștiului li s-a mulțumit oficial minerilor pentru „spiritul cetățenesc de care au dat dovadă”. Alți morți și răniți și alte pagube incalculabile. Ca la noi... la nimeni! Într-o discuție
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
ori m-am gândit la ultima acțiune în care mi-am condus ostașii, am analizat momentul crucial prin care am trecut și am constatat că am fost pregătit chiar pentru sacrificiul vieții! Până atunci trecusem prin momente de spaimă, de frică animalică. La aproape paisprezece ani, în timp ce făceam de planton pe coridorul de nord al Școlii Normale în miez de noapte, am rămas încremenit cu ochii bulbucați de spaimă în fața unui schelet uman. Vâjâieli prin urechi, cu părul măciucă, mă holbam
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
ani după această întâmplare de groază, într-o seară târziu, în timp ce mergeam spre casă cu boii tatei de la păscut, niște flăcăi zăpăciți m-au înspăimântat de moarte, urlând într-o oală de pământ ca lupii. Iarăși am fost paralizat de frică, dar mi-am revenit. Atunci am fost pus în fața unui potențial pericol și a fost leacul contra spaimei de moarte de mai târziu! În ultima acțiune din război mergeam spre inamic și n-am simțit spaima morții, deoarece am simțit
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
ce s-a întâmplat în acea perioadă, cum a ajuns Revoluția într-o unitate din Pantelimon, cum au perceput oamenii de acolo acest lucru și cum pot fi explicate unele acțiuni din Piață. Pentru că altfel e când percepi oamenii cu fricile și entuziasmele, cu bâlbele și erorile lor. M. M.: Erori, erori multe și care nu se pot imputa. S. B.: Ele țin de uman. Cine n-a ținut în mână o armă cu muniție de război are o percepție mai
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
dar alte ordine restrictive, știu eu? S. B.: Niște schimbări au fost chiar fără să vi se spună de ce, dar le-ați perceput? M. M.: Sistemul acesta de contrainformații era drăcesc, funcționa perfect. Apoi, era în mintea tuturor, a noastră, frica. Nu ne băgăm, nu facem. S. B.: Toți aveați familii, aveați și un statut de invidiat. Militarul în România comunistă era bine văzut. M. M.: Extraordinar de bine văzut și prețuit pentru că mergea la munci, mergea în economie, mergea la
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
Pentru că așa s-a întâmplat. Nu știu de ce și cine a început focul de la biută, că Iancu mai era acolo cu câțiva militari. Nu știu cine a tras primul și dacă a avut un ordin sau a tras din greșeală sau din frică. M. M.: Vedeți? Așa se întâmplă. Exact ca și în cazul cu elicopterul care nu era. S. B.: Un singur militar n-a tras. Unul Axinte, cu locașul de tragere chiar lângă al meu. M. M.: Cum așa? S. B.
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
toată zona. Când se împușca cu o racheta din aia vedeam totul cu lumină galbenă, cu lumină roșie. Erau niște imagini fenomenale! Păcat că nu puteam să ne bucurăm de ele decât din poziția culcat. Nu stăteam în picioare, de frică să nu se tragă. M. M.: A făcut Vasile al meu... S. B.: ...a făcut foc de artificii. Și când ne uitam, nu era nimic. Am stat câte o oră sau două, pare-mi-se, câte doi militari. Eu am
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
l-am întrebat de ce și a spus că i s-a părut că mișcă ceva dincolo de parcare. S. B.: O fi fost vreun câine. M. M.: Cine știe? Deci, de aia zic și eu cum ați spus: lipsa de informații, frica, panica, deruta, toate ăstea și-au pus amprenta. S. B.: E de-ajuns ca unul să scape din greșeală un glonț și începe o răpăială... M. M.: Astea, combinate cu elemente de război psihologic, cu dezinformarea și... s-a terminat
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
contacte a fost chiar după Revoluție. Comandantul de Divizie îl adusese acolo și pe generalul Cheler, activat vreo două săptămâni, care ne chema pe comandații de regimente după-amiaza, să stăm cu el până a doua zi dimineața că îi era frică să stea noaptea singur. Stăteam de vorbă. Știu că ne-am dus la o întâlnire la minister, cu Cheler, cu Comandantul Diviziei și comandanții de regimente, și-am fost singurii care eram cu pistoalele la brâu, cu armamentul asupra noastră
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
lui B. Elvin, Caragiale era scos din seria Labiche-Scribe spre a fi introdus în seria Max Frisch - Friedrich Dürrenmatt. În Marea trăncăneală a lui Mircea Iorgulescu, paiațeria caragialiană capătă conotații politice. Lumea lui Caragiale împrumută chipul totalitarismului, e stăpânită de frică și aflată sub permanentă supraveghere polițienească, o lume în care bietul Pristanda întrupa ideea cea mai pură de represiune, amărâtul de Spiridon lua înfățișarea unui securist, îmbrăcat în haină de piele și purtând ochelari negri, iar farsa carnavalească din piesa
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
am mai văzut o piesă (de teatru) într-una din ultimele zile, tot la teatrul de la poalele Acropolei - „Electra” de Euripide. Acum mă pregătesc sufletește pentru două săptămâni în Spania. Mai am o săptămână și zbor. Am emoții, mi-e frică și așa mai departe... Va trebui să fiu calmă. Două luni și jumătate pentru Liviu în străinătate este ceva astronomic. De obicei, după trei săptămâni vrea acasă și visează că bea apă din fântâna de la Iacobeni. Am sentimentul că mintea
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
fete și încă doi ardeleni de-ai părintelui, secondați de cei ce-și mai aduceau aminte de pe acasă cântările bisericești. Capela a fost plină. Mai mulți bărbați, de diferite vârste, în orice caz, veniți pentru a munci, dar cinstit, cu frica lui Dumnezeu și cu speranța într-un trai mai omenesc. Oameni simpli, puțin speriați, cu ochii mari și domoli, docili, azvârliți de soartă pe aceste meleaguri. Când i-am văzut, am fost năpădită de lacrimi, gândindu-mă la necazurile care
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
alt om și parcă înfloream cu fiecare cuvânt spus și Vanghelis puncta și se potrivea atât de perfect cu balada mea de parcă m-aș fi născut spunând-o de parcă ea s-ar fi născut cu mine. Și nu-mi era frică de nimeni și de nimic. Și în sală era o liniște de mormânt și nimeni parcă n-ar fi respirat. Cred că m-am depășit pe mine însămi și toate spaimele mele se ștergeau cu fiecare răsuflare, și muzica lui
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
reci și tăioși. Marea are o culoare dumnezeiască. Liniștea mării răvășite ne odihnește și ne alungă spaimele prin care am trecut. Am călătorit de la ora 20.00 (duminică) până la 6.00 dimineața (luni). Am dormit pe punte. Puțin frig, puțină frică. Am debarcat și am pornit în căutarea campingului. Prețurile sunt destul de ridicate. Vom sta cât vom avea bani. Vrem să colindăm de la est la vest insula, iar eu insist să mergem și în partea dinspre Africa unde au trăit hippy
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
W. Shakespeare). Cred că pe frontispiciul oricărei instituții teatrale ar trebui scris cu litere de aur această primă lecție de actorie pe care Marele Will, prin intermediul Prințului Danemarcei, ne-a lăsat-o moștenire. „Cu ce pot fi asociați următorii termeni: frica, politica, gazeta, prostia? Frica ar putea fi asociată cu prostia. Și din asta s-ar naște lașitatea. Politica ar putea fi asociată cu gazeta. Și din asta s-ar naște minciuna. Lașitatea asociată cu minciuna adoarme (ca să nu spun omoară
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
pe frontispiciul oricărei instituții teatrale ar trebui scris cu litere de aur această primă lecție de actorie pe care Marele Will, prin intermediul Prințului Danemarcei, ne-a lăsat-o moștenire. „Cu ce pot fi asociați următorii termeni: frica, politica, gazeta, prostia? Frica ar putea fi asociată cu prostia. Și din asta s-ar naște lașitatea. Politica ar putea fi asociată cu gazeta. Și din asta s-ar naște minciuna. Lașitatea asociată cu minciuna adoarme (ca să nu spun omoară) rațiunea. Iar „somnul rațiunii
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
personalitate. Fiecare are ritmul și problemele sale. (Roberto Zucco este legat doar de dorința de a supraviețui). La grădina zoologică numai R.Z. știe ce face. Noi, din grup, ne agităm în jurul lui, el are lumea în el. Ne este frică, dar suntem fascinați de el care ține poliția, de el care amenință. (Există în conduita umană ceva care sparge timpul.) Ne uităm ca la cineva care poate să ne ducă într-o anumită direcție. Luni 11 octombrie 1999- sala Pruteanu
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
este prima acțiune a eroului. Iubirea între cupluri nu se consumă (în cele 5 piese). Premiera 5 aprilie (?). Dăruire totală în lucru. Proces de purificare. Lumea l-a acuzat până astăzi pe autor. Chiar și japonezii îl reneagă, le e frică de el. Unii îl acuză de comunism, alții de naționalism. El vede o Japonie care se distruge prin comercialism, americanism. Japonezii se războiesc contra fricii, a lașității, a imposibilității de a face ceva. Filmul japonez Imperiul Simțurilor; Insula. Moarte - eliberare
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
Lumea l-a acuzat până astăzi pe autor. Chiar și japonezii îl reneagă, le e frică de el. Unii îl acuză de comunism, alții de naționalism. El vede o Japonie care se distruge prin comercialism, americanism. Japonezii se războiesc contra fricii, a lașității, a imposibilității de a face ceva. Filmul japonez Imperiul Simțurilor; Insula. Moarte - eliberare. Nu este un sfârșit. Costumele vor juca un rol foarte important. Toți sunt modele ale unei alte societăți. Muzica - complet occidentală, cu mișcări interioare japoneze
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
ceva. Filmul japonez Imperiul Simțurilor; Insula. Moarte - eliberare. Nu este un sfârșit. Costumele vor juca un rol foarte important. Toți sunt modele ale unei alte societăți. Muzica - complet occidentală, cu mișcări interioare japoneze și muzicalitatea noastră. Această Japonie este aici. Frica actorului de a căuta (criză actuală). Individul se mulțumește cu ce-i este la îndemână. Nu caută. Uniformitatea corului. Când faci ceva, riști. Din cor ies apoi femei, corpuri diferite, personalități diferite. Relația dintre creator și restul spectacolului. Spectacolul controlează
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
desuet al întâlnirilor noastre în timp, doldora de suișuri și coborâșuri, unele cu profunde și patetice adeziuni la un ideal comun, altele mirobolante delimitări existențiale și am realizat că Ada a fost o luptătoare cu sine și cu lumea, cu frica și cu bolile, cu dorințele ascunse și cu profesia, cu împlinirile și cu eșecurile, cu bucuriile și cu dezamăgirile... Da: Ada a fost o luptătoare compusă din frenetice intuiții și incontrolabile implicări. Apoi a venit Moartea. Am plecat la Cluj
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]