25,809 matches
-
victorioasă de strateg îi poate aduce beneficii materiale și o putere politică personală cu totul remarcabile, chiar în condițiile în care forță colectivă a demosului tindea să diminueze drastic ponderea și prestigiul individual al aristocrației tradiționale. Între 477-461 i.en., victorii succesive în zona Traciei de sud și pe coastele Asiei Mici, culimnau în 469 i.en. cu victoria de la Eurymedon, din Pamphylia, contra perșilor, punând în evidență potențialul imens al ligii de la Delos la dispoziția Atenei. Triumfurile inagurale vor fi
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
condițiile în care forță colectivă a demosului tindea să diminueze drastic ponderea și prestigiul individual al aristocrației tradiționale. Între 477-461 i.en., victorii succesive în zona Traciei de sud și pe coastele Asiei Mici, culimnau în 469 i.en. cu victoria de la Eurymedon, din Pamphylia, contra perșilor, punând în evidență potențialul imens al ligii de la Delos la dispoziția Atenei. Triumfurile inagurale vor fi însă contrabalansate de eșecul acțiunilor în Egipt. Acolo, căpetenia libiană Inaros, care pornește o răscoala împotriva perșilor în
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
se atribuie 92 de piese, dar n-a reușit să se claseze de patru ori pe primul loc. Eschil, un geniu dramatic comparabil cu Shakespeare prin capacitatea să de invenție dramatică și regizorală, a compus 73 de drame, obținând 13 victorii în concursurile dramatice. Aristofan a pus în scenă 44 de comedii, dintre care 9 au obținut locul I. Doar 7 drame ale lui Eschil, doar 7 drame ale lui Sofocle, doar 19 opere ale lui Euripide și doar 11 comedii
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
din Pelepones și Laconia, Sicyone și centre din Arcadia. După un armistitu de 5 ani, spartanii care susțineau regimurile oligarhice anti-ateniene din Beotia îi înving pe atenieni în bătălia de la Coroneia din 447, dar în anul următor, atenienii obțin o victorie la Pelepones. Cele două cetăți au încheiat în 445 o pace de 30 de ani, urmând o perioada liniștită. Atenienii și-au îndreptat atenia spre Italia de sud, unde în 446 întemeiează cetatea Thuroi. În 433, cetatea Coryrei, situată pe
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
Zidurilor Lungi , ignorarea invadatorilor și atacarea Peloponesului de pe mare. Spațiul maritim devenea astfel esentian și definitoriu, strategia riguros logică și rațional invincibilă a atenienilor s-a confruntat cu un șir de împrejurări care au transformat-o într-un dezastru. În ciuda victoriilor ateniene de la Pelopones, importante, dar nu decisive, și a cuceririi în 430 a Poteidaiei, asediul teban de la Plateea, încheiat, după numeroase episoade extrem de sângeroase, cu cucerirea și distrugerea fidelei aliate a Atenei în 428, și mai cu seama neprevăzută epidemie
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
Lesbos a vădit tensiunea în care trăiau atenienii. Pe acest fond, insistențele unui lider care se afirmă în acești ani , Cleon, partizan al celor mai radicale acțiuni, i-a nemulțumit și pe cei moderați, chiar dacă le-a adus atenienilor o victorie în 425, când un important detașament de peste 700 de cetățeni spartani este înconjurat în insula Sphacteria, lângă Pylos în Messenia, și capturat de atenienii comandați de strategul Demostene și de Cleon însuși. Atenienii însă nu se pot bucură de victorie
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
victorie în 425, când un important detașament de peste 700 de cetățeni spartani este înconjurat în insula Sphacteria, lângă Pylos în Messenia, și capturat de atenienii comandați de strategul Demostene și de Cleon însuși. Atenienii însă nu se pot bucură de victorie. Sunt învinși la Delion, unde 1000 de hopliți atenieni cad în luptă, și datorită acțiunilor spartane, sub comanda generalului Brasidas, în nordul Greciei, acolo unde trebuiau să treacă corăbiile care aduceau la Atena grâu din nordul Mării Negre. Asediul cetății Amphipolis
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
corăbiile care aduceau la Atena grâu din nordul Mării Negre. Asediul cetății Amphipolis, unde flota lui Tucidide ajunge prea târziu, drept pentru care este exilat 20 de ani, se retrage la posesiunile familiei sale din Tracia și își scrie opera. După victoria lui Brasidas, în 423, cele două cetăți, ambele cu resurse, mai ales umane, sleite, încheie un armistiu de un an. Un ultim efort atenian se încheie în sudul Traciei în 422 cu o nouă victorie a lui Brasidas, care moare
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
și își scrie opera. După victoria lui Brasidas, în 423, cele două cetăți, ambele cu resurse, mai ales umane, sleite, încheie un armistiu de un an. Un ultim efort atenian se încheie în sudul Traciei în 422 cu o nouă victorie a lui Brasidas, care moare însă în luptă, alături de adversarul sau, Cleon. În 421, negocierile dintre generalul atenian Nicias și regele spartan Pleistoanax duc la încheierea unei păci pentru 50 de ani, cunoscută că "Pacea lui Nicias". Șansele acestei păci
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
ajutor Siracuzei. În ecclesia, confruntări vehemente îi opun pe partizanii lui Alcibiades și ai implicării masive în război și pe Nicias, susținut de cei care preferau că Atena să refuze ajutorul cerut. Se declanșează o adevărată psihoza datorită făgăduielilor de victorie și prosperitate ale lui Alcibiades, și atenienii decis, în ultima instanța, să trimită în Sicilia o expediție. Pentru a echilibra lucrurile, decid însă să pună în fruntea flotei de 120 de trireme, nu lui Alcibiades, ci lui Nicias și Lamachos
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
cetățeni cu drepturi depline. Atenienii din flota care se află la Samos se îndreaptă spre Atena, ajutați de Alcibiades pentru a restabili instituțiile democratice. Susținut de Therasmenes din interior, demosul destituie pe 400, și în 410, sunt restaurate instuțiile democratice. Victoria de la Kynosoura a ridicat moralul atenian, și în 410, Thasos, Bizantion și Perinthos au fost recucerite. Alcibiades, care a contribuit cu succes la recucerirea acestora, a fost rechemat la Atena. În 406 însă, după o victorie năvală lângă insulele Arginousai
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
sunt restaurate instuțiile democratice. Victoria de la Kynosoura a ridicat moralul atenian, și în 410, Thasos, Bizantion și Perinthos au fost recucerite. Alcibiades, care a contribuit cu succes la recucerirea acestora, a fost rechemat la Atena. În 406 însă, după o victorie năvală lângă insulele Arginousai, o furtună a împiedicat strângerea de pe mare a trupurilor celor morți în lupta, și întorși la Atena, cei șase strategi învingători sunt judecați și condamnați la moarte, unul dintre ei fiind și Pericle cel Tânăr, fiul
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
sunedrion prin care atenienii nu fac parte, angajându-se să respecte solemn deciziile. Reforma fiscală internă instituită de Callistros din Aphidna instituie impozitul de război-eisphora, și organizează circumscritii prin impozitare- summoriai, care îi cuprind pe toți atenienii, exceptând thetii. Prima victorie la Naxos și adeziunea Corcyrei sporesc numărul aliaților. Liga tessaliana, reformată de Iason din Pherai, că și Liga Chalidica, reconstituită în jurul cetății Olynthos, adera la alianța ateniană. În 373 i.en., tebanii distrug Plateea, iar spartanii își reînnoiesc jurămintele din
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
i.en., tebanii distrug Plateea, iar spartanii își reînnoiesc jurămintele din 386 și atacă Beotia, dar în bătălia de la Leuctra, din 371, strategul teban-Epadimondas, că autor al unei inovații tactice și participant la reforma internă a lui Pelopidas, obține o victorie răsunătoare. Forța Spartei și mitul invincibilității acesteia nu se vor mai reface niciodată. În 370, tebanii invadează Peloponesul și eliberează hiloții messenieni, care își clădesc în grabă o cetate liberă, Messena. Liga arcadienilor își constituie o capitală federală la Megapololis
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
luptă împotriva lui Chavo Guerrero unde câștigător iese Rey Mysterio. Mysterio a intrat într-un feud cu Kurt Angle care s-a terminat în SummerSlam unde a fost învins de Angle.D upă aceasta la Unforgiven Mysterio a reușit o victorie împotriva lui Chavo. Edge și Mysterio au început să formeze o echipă pentru a intra la un turneu pentru primii campioni pentru World Tag Team Championship de la WWE. Amândoi i-au învins pe Tajiri și pe Brock Lesnar, apoi pe
Rey Mysterio Jr. () [Corola-website/Science/320993_a_322322]
-
tentativa sa de a recupera WWE Cruiserweight Championship de la Tajiri. În ediția din 1 ianuarie, Mysterio l-a învins pe Tajiri,câștigând WWE Cruiserweight Championship. După acestea, a intrat într-un feud cu Jamie Noble, asupra căruia a obținut trei victorii, dintre care una la Royal Rumble. Și-a menținut titlul până la No Way Out, unde a fost învins de Chavo Guerrero. A avut revanșa pentru WWE Cruiserweight Championship la WrestleMania XX, dar nu a câștigat lupta. În ediția din 19
Rey Mysterio Jr. () [Corola-website/Science/320993_a_322322]
-
eveniment a avut loc la 28-29 aprilie 1792, când generalul a învins o armată franceză de invazie sub comanda generalului Armand Duce de Biron (aproximativ 7.500 de ostași) aproape de Mons la Quaregnon village. Din păcate, el n-a folosit victoria sa în suficiență, pentru că a renunțat la urmărirea inamicului. În lupta la Harelbeke (în sud-vest de Gent), la 23 iunie 1792, Beaulieu a bătut pe adversarul său, rezerva Armatei Franceze de Nord în frunte cu generalul Louis Duce de Châtelet
Jean-Pierre de Beaulieu () [Corola-website/Science/315300_a_316629]
-
Prințesa (n. 25 noiembrie 1876 - d. 2 martie 1936) a fost o membră a familiei regale britanice și nepoată a reginei Victoria a Marii Britanii. Victoria a deținut titlul de Mare Ducesă de Hesse (1894-1901) și Mare Ducesă Victoria Feodorovna a Rusiei. Victoria a scandalizat famiile regale ale Europei cu divorțul său și recăsătoria de la începutul secolului XX. Victoria s-a născut la 25 noiembrie 1876 în Palatul San Anton din Malta, de unde și al doilea nume al său
Victoria Melita de Saxa-Coburg și Gotha () [Corola-website/Science/315305_a_316634]
-
și nepoată a reginei Victoria a Marii Britanii. Victoria a deținut titlul de Mare Ducesă de Hesse (1894-1901) și Mare Ducesă Victoria Feodorovna a Rusiei. Victoria a scandalizat famiile regale ale Europei cu divorțul său și recăsătoria de la începutul secolului XX. Victoria s-a născut la 25 noiembrie 1876 în Palatul San Anton din Malta, de unde și al doilea nume al său, Melita. Tatăl ei era prințul Alfred, Duce de Edinburgh, al doilea fiu al reginei Victoria. Mama ei era Maria Alexandrovna
Victoria Melita de Saxa-Coburg și Gotha () [Corola-website/Science/315305_a_316634]
-
și al doilea nume al său, Melita. Tatăl ei era prințul Alfred, Duce de Edinburgh, al doilea fiu al reginei Victoria. Mama ei era Maria Alexandrovna a Rusiei, fiica țarului Alexandru al II-lea. Ca nepot al unui monarh britanic, Victoria se intitula "Alteța Regală" Prințesa Victoria de Edinburgh. În familie i se spunea Ducky. În momentul nașterii sale era a zecea în linia de succesiune la tronul britanic. După spusele surorii sale mai mari, Maria, regină a României, "Ducky" avea
Victoria Melita de Saxa-Coburg și Gotha () [Corola-website/Science/315305_a_316634]
-
Victoria de Edinburgh. În familie i se spunea Ducky. În momentul nașterii sale era a zecea în linia de succesiune la tronul britanic. După spusele surorii sale mai mari, Maria, regină a României, "Ducky" avea un temperament dificil. În copilărie, Victoria era timidă, serioasă, sensibilă, sinceră, conform spuselor surorii sale. Mama sa și-a crescut copiii ignorând boala și învățându-i să fie activi fizic. Ca fiu al prințului Albert de Saxa-Coburg și Gotha, tatăl Victoriei era moștenitor al Ducatului Saxa-Coburg
Victoria Melita de Saxa-Coburg și Gotha () [Corola-website/Science/315305_a_316634]
-
stil filogerman; o nouă guvernantă, stilul de îmbrăcăminte simplu, le-a confirmat la biserica luterană germană chiar dacă înainte copiii aparțineau de biserica anglicană. După căsătoria surorii mai mari, Maria, cu Ferdinand, prințul moștenitor al României, regina Victoria a observat că Victoria are o bună relație cu verișorul ei, prințul Ernest Ludovic de Hesse, moștenitorul Ducatului de Hesse, fiul cel mare al celui de-al treilea copil al reginei Victoria, prințesa Alice, Mare Ducesă de Hesse. Regina Victoria și-a dorit foarte
Victoria Melita de Saxa-Coburg și Gotha () [Corola-website/Science/315305_a_316634]
-
moștenitorul Ducatului de Hesse, fiul cel mare al celui de-al treilea copil al reginei Victoria, prințesa Alice, Mare Ducesă de Hesse. Regina Victoria și-a dorit foarte mult ca cei doi nepoți ai ei să se căsătorească. Însă atât Victoria cât și Ernst erau reticenți; în plus, Victoria l-a reîntâlnit pe Kiril la St. Petersburg și s-a îndrăgostit. În cele din urmă, Victoria și Ernst s-au căsătorit la 9 aprilie 1894 la Schloss Ehrenburg, Coburg. Victoria a
Victoria Melita de Saxa-Coburg și Gotha () [Corola-website/Science/315305_a_316634]
-
celui de-al treilea copil al reginei Victoria, prințesa Alice, Mare Ducesă de Hesse. Regina Victoria și-a dorit foarte mult ca cei doi nepoți ai ei să se căsătorească. Însă atât Victoria cât și Ernst erau reticenți; în plus, Victoria l-a reîntâlnit pe Kiril la St. Petersburg și s-a îndrăgostit. În cele din urmă, Victoria și Ernst s-au căsătorit la 9 aprilie 1894 la Schloss Ehrenburg, Coburg. Victoria a devenit Mare Ducesă de Hesse și de Rin
Victoria Melita de Saxa-Coburg și Gotha () [Corola-website/Science/315305_a_316634]
-
Nicolae al II-lea cu sora mai mică a lui Ernst, Alix de Hesse. Victoria și Ernst au avut o fiică, prințesa Elisabeth de Hesse poreclită Ella, născută la 11 martie 1895 însă mariajul lor nu a fost unul fericit. Victoria se plângea de lipsa de afecțiune a soțului ei în timp ce Ernst era complet devotat ficei lor, Elisabeth, pe care o adora. Victoria și Ernst și-au cultivat prietenii, care erau artiști progresivi și intelectuali. Victoria își îndeplinea rolul public fără
Victoria Melita de Saxa-Coburg și Gotha () [Corola-website/Science/315305_a_316634]