23,608 matches
-
a revelat printre primii ipocrizia și ororile stalinismului - povestește, În autobiografia sa, cred, o Întâmplare ciudată și grăitoare. În compartimentul trenului spre Londra intrase un aristocrat elegant și distins care, bucuros că nu se afla decât un alt călător, salutase, zâmbind, și Începuse să-și aranjeze bagajul, gata de o cordială conversație. Dintr-o dată, s-a rotit, și-a privit lung partenerul. „Nu sunteți cumva domnul Koestler? Arthur Koestler, scriitorul.” Da, a răspuns pasagerul flatat. Englezul și-a strâns imediat bagajul
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
de care se simțeau legați. Nu-mi era deloc greu să-mi Închipui, Însă, cine știuse la București de „reclamația” venită din America, cine și de ce lansase alarmantele zvonuri și manipulase accentele și numele. După ce ascultase, liniștit, povestea, Zigu a zâmbit: „Eram sigur că nu ești amestecat. Și mă bucură că este așa”. Zâmbea, dar părea stânjenit. Simțea, parcă, nevoia să adauge ceva. După o scurtă pauză, m-a Înștiințat că la revista la care colabora de multe decenii nu i
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Însă, cine știuse la București de „reclamația” venită din America, cine și de ce lansase alarmantele zvonuri și manipulase accentele și numele. După ce ascultase, liniștit, povestea, Zigu a zâmbit: „Eram sigur că nu ești amestecat. Și mă bucură că este așa”. Zâmbea, dar părea stânjenit. Simțea, parcă, nevoia să adauge ceva. După o scurtă pauză, m-a Înștiințat că la revista la care colabora de multe decenii nu i se cenzurează nici opțiunile, nici textele. „Pot scrie ce vreau și despre cine
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
pânza pe care o citează atâtea dicționare și antologii și care a ofensat, prin detalii mai puțin cucernice, sensibilitatea unui vestit critic. Camera respiră, pentru o clipă, altfel. Abia acum vede cu adevărat tabloul. Cupidonul, adică, așa cum Îl presimțise Cosimo. Zâmbește, poate, sau tremură, cu privirea mărită de Încordare. Se mișcă din loc, nu se mai poate stăpâni... Văzuse Cupidonul speriat, surprinzător, de un iepure! Citise de-atâtea ori despre acest tablou... n-ar fi trebuit s-o șocheze. Știa doar
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
desigur, da, da. Am tresărit, luminat. M-a Întrebat din ce țară vin, pentru cât timp, cum mă simt la Berlin. O, foarte drăguț, da, da, foarte drăguț din partea acestui domn amabil să se intereseze de mine! I-am mulțumit. Zâmbea, voia să adauge ceva. M-a Întrebat cum se pronunță numele meu. Dacă accentul cade pe primul a sau pe al doilea. Azâmbit, apoi, din nou. - Am observat că primiți multă poștă. Din multe direcții. Într-adevăr, primeam multe scrisori
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
din nou din mașină, scoțând geanta, Îndreptându-se spre poartă. Cobor, grăbit să-l Întâmpin În holul de la parter. A și ajuns În fața ușii, În fața mea, În dreptul panoului În care repartizează, fiecăruia, cota de hazard. Mă salută, Îi răspund. Îi zâmbesc, Îmi zâmbește. Îi Întind cartonul roșu: avizul pentru pachet. - Când l-ați primit? - L-am găsit ieri seară, În cutia poștală. - Înseamnă că n-ați fost acasă, ați fost anunțat să ridicați pachetul de la poștă. - Am fost toată ziua acasă
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
din mașină, scoțând geanta, Îndreptându-se spre poartă. Cobor, grăbit să-l Întâmpin În holul de la parter. A și ajuns În fața ușii, În fața mea, În dreptul panoului În care repartizează, fiecăruia, cota de hazard. Mă salută, Îi răspund. Îi zâmbesc, Îmi zâmbește. Îi Întind cartonul roșu: avizul pentru pachet. - Când l-ați primit? - L-am găsit ieri seară, În cutia poștală. - Înseamnă că n-ați fost acasă, ați fost anunțat să ridicați pachetul de la poștă. - Am fost toată ziua acasă. - A, atunci
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
mulțumit pentru timbre. În fiecare sâmbătă, Îi lipesc de cutia mea poștală un plic cu timbrele decupate În cursul săptămânii. Se pregătea să plece În clipa când, nu știu de ce, fără rost, i-am Întins mâna. A părut surprins, a zâmbit. Ne-am strâns mâinile. Când era deja la ușă, s-a Întors. Își amintise, parcă, ceva. - Ați fost la Zid? N-am răspuns. - Ați văzut Zidul? a reluat el Întrebarea, mereu cu mâna pe clanță. - O, desigur... Chiar În primele
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
de dragoste recentă focalizează pe un misterios semnal, neelucidat, de dedublare. „În acel moment mi-a trecut prin minte ceva, nimic important, dar nu era vorba de tine. Nu Îți puteam spune despre acest lucru și nu puteam să nu zâmbesc la gândul că tu nu știai și că te credeai foarte aproape de mine, iar mai târziu n-am mai vrut să-ți spun și mă enervai prin faptul că nu-ți dădeai singur seama, iar mângâierile tale nu mă mai
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Cioran. L-am fotografiat și pe el”, a lansat ea, voioasă, convorbirea. „Am reușit niște fotografii foarte bune cu el. Catastrofal de bune.” Catastrofal?? Da: Cioran le contemplase, Încântat, și le rupsese, apoi, pe toate. „Așa nu se poate! Cioran zâmbind? Nimeni nu trebuie să-l vadă pe Cioran zâmbind”, decretase, amabil și decis, malițiosul care se vroia contemplat doar pe „culmile disperării”, În perpetua insomnie a lucidității, În poza absolutei dezabuzări. N-am mai fost În contact cu Cioran, după
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
ea, voioasă, convorbirea. „Am reușit niște fotografii foarte bune cu el. Catastrofal de bune.” Catastrofal?? Da: Cioran le contemplase, Încântat, și le rupsese, apoi, pe toate. „Așa nu se poate! Cioran zâmbind? Nimeni nu trebuie să-l vadă pe Cioran zâmbind”, decretase, amabil și decis, malițiosul care se vroia contemplat doar pe „culmile disperării”, În perpetua insomnie a lucidității, În poza absolutei dezabuzări. N-am mai fost În contact cu Cioran, după vizita la Paris, dar l-am reîntâlnit, aproape săptămânal
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
ca Bérenger) sunt cei care frânează societatea În vremuri revoluționare.” „New set of standards”, „revolutionary change”, „progressive”..., termenii aveau, desigur, alt sens pentru tinerii ascultători, decât cel Îndelung pervertit În Colonia Rino la care se tot gândea improvizatul profesor est-european. Zâmbea, Întrebător și superior și buimăcit, cu privirea pe foaia de hârtie liniată: noi-vechi cuvinte, „radicals”, „conservatives”, „conventionalism”, „duty”... - barbarisme sucite și răsucite și schimonosite În cazarma DADA, cu seceră și ciocan, să nu mai poată fi pronunțate decât la Circul
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
În deceniul următor, să locuiesc În ea. Despre scriitorul expatriat am discutat adesea În Întâlnirile noastre newyorkeze, În care am regăsit, de fiecare dată, atenția luminoasă cu care onorează tot ce este viu, inedit, stimulant. Întâlniri râvnite și memorabile, calendarul zâmbea, brusc, Încurajator. În Noul Babylon, musafirul se simțea totdeauna acasă, fără nici una dintre crampele antiamericane ale atâtor intelectuali europeni. Dacă la Paris descoperisem vivacitatea sa latină, la New York poetul Îmi părea o variantă europeană a americanului stenic și eficient, a
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
i-am spus că el trebuie să țină locul fiului său în rândurile noastre. Privind mulțimea care ne întâmpina și bucuria legionarilor, s-a făcut că uită și el pentru o clipă marea durere pe care io știam cu toții, a zâmbit cu bunătate și a continuat să cânte cu noi mai departe: Tu, Codrene, ești nădejdea... Am trecut apoi pe la Liceul „Andrei Șaguna„ înaintând spre Scheiu. În piața Prundului de la biserica Sf. Nicolae era o mare de lume. Am mers până la
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
Fass. Herr Fass, a intervenit Nistor Chioreanu, dați-mi voie să prezint faptele așa cum s-au petrecut. Vă aduceți aminte că atunci când Șerbu a plecat în țară, eu am venit la Dumneavoastră, v-am spus, iar Dvoastră mi-ați spus zâmbind să vă comunic și D-voastră data când se va întoarce. De câte ori a plecat unul dintre ai noștrii în oraș, fără să vă spună în prealabil, v-ați supărat și ne-ați făcut mustrări. În cazul Șerbu, nu v-ați
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
comunic și D-voastră data când se va întoarce. De câte ori a plecat unul dintre ai noștrii în oraș, fără să vă spună în prealabil, v-ați supărat și ne-ați făcut mustrări. În cazul Șerbu, nu v-ați supărat, ați zâmbit numai ușor și ne-ați cerut să vă comunicăm când se va întoarce, ceea ce noi nu știam, dar D-voastră știați. Așa și acum, noi nu știam că un om trimis de poliția română se găsește la un hotel din
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
Ajutor! Ne omoară ca la Pitești! Desigur că strigătul de ajutor se auzise la celula vecină din reduit care era doar la câțiva metri. Era o greșeală gravă a lui Ștefan și atunci se îmblânzi pe loc și-i spuse zâmbind: Hai! Dă-te jos că nu-ți fac nimic! Ca și cum comicul situației l-ar fi amuzat și pe el. Juca teatru, pentru că dacă directorul închisorii ar fi aflat și ar fi raportat „mai sus”, era repede calificat ca unul care
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
lunga detenție din timpul regimului comunist, și mai ales uciderea sa mișelească în propriul spațiu de locuit, mă înfioară. De multe ori cad în prelungi meditații și plâng setos cu inima amară... „Omule, sfântule, ești numai o rană, Cum mai zâmbești, cum mai visezi? Cum de mai crești tulpini de zăpezi Din sfâșierea ta pământeană?” 1 iulie 2003 Luca I. Călvărăsan Sibiu Dăm în continuare o mărturie versificată a unui prieten și admirator, mai tânăr, Radu Avram, care sintetizează, de fapt
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
-o de umăr. — Vă rog să mă scuzați. Eram cu gândurile aiurea. S-a înroșit puțin și m-a privit. Nu sunt foarte sigur, dar cred că nu s-a supărat. A bălmăjit ceva care suna a tațu-sel și a zâmbit ușor. A strâns apoi din umeri și a zis sela. Nu știu dacă așa ceva a vrut să zică. Am repetat de mai multe ori cele două cuvinte, dar nu mi se păreau cunoscute. Așa le-am citit eu pe buzele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
fiecare clipă liberă ascuțindu-le. Acestea căpătau o strălucire ciudată, de gheață. Nu era o strălucire exterioară, ci venea parcă de undeva din interiorul obiectelor. Sau cel puțin așa mi se părea mie. Ori de câte ori mă uitam la tăișul lor, Paznicul zâmbea satisfăcut și mă urmărea atent cu privirea. — Ai grijă! Dacă le atingi, te tai, îmi spunea el, arătându-le cu degetul lui bont. Nu sunt vechituri. Le-am făcut și le-am ascuțit cu mâna mea pe fiecare în parte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
cărare lăturalnică. Mergeți drept înainte“, spuse ea, aplecându-se ca să mă privească atent. Deci tot înainte până la cascadă, am strigat. „Da, tot înainte până la cascadă“, repetă ea. Ca să văd cum reacționează, am mișcat buzele ca pentru a spune sela. A zâmbit și mi-a răspuns cu un sela înainte de a se închide ușa dulapului. M-am trezit într-o beznă totală. Beznă în cel mai strict sens al cuvântului. Nu se zărea nici o dâră de lumină, măcar cât vârful unui ac
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
Dar crede-mă că sunt chiar un om normal. De genul celor alături de care poți călători într-un tren fără să-ți atragă atenția. Mănânc și beau ca toată lumea... Apropo, îți mulțumesc pentru sandvișuri. Au fost extraordinare! — Zău? zise ea zâmbind. — N-am prea avut parte în viața mea de astfel de sandvișuri. Le-am mâncat pe toate. N-am lăsat nici unul. — Dar cafeaua? — Și cafeaua a fost foarte bună. Nu mai vrei un pic de cafea? Am mai sta și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
meu era apăsător. Emana o tristețe greu de exprimat în cuvinte. — Bine, mă apuc de citit. Oricum, se pare că n-am de ales. Am luat craniul în mână și am încercat să-i mai estimez o dată greutatea. Fata a zâmbit ușor, mi-a luat craniul din mână și l-a șters de praf cu două cârpe: una umedă și una uscată. Arăta mult mai alb. L-a pus înapoi pe masă. — Am să-ți explic cum se citește un vis
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
simți că se conturează un nu-știu-ce în interiorul tău și tocmai de aceea vrei să dai glas sentimentelor? — Nu. Pur și simplu am simțit nevoia să-ți fac un compliment. Cred că nu prea știu să-ți interpretez cuvintele, zise ea zâmbind ușor. — Nu-i nimic. O să te obișnuiești. Locuia în cartierul muncitoresc, un cartier de-a dreptul dezolant, cu clădiri cam dărăpănate, chiar în colțul sud-vestic al sectorului industrial. Pe vremuri trebuie să fi fost o zonă străbătută de canale frumoase
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
La fel cum păsările migratoare zboară spre sud sau spre nord când le vine timpul, tot așa un cititor-de-vise trebuie să citească vise și nimic altceva. A întins mâna peste masă și a pus-o peste a mea. Mi-a zâmbit. Zâmbetul ei părea că vrea să alunge iarna și să anunțe sosirea primăverii. Deschide-ți mintea și sufletul. Nu ești prizonierul nimănui. Ești liber ca pasărea cerului. Caută numai semnificația viselor. Am ajuns să iau fiecare vis în parte și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]