23,551 matches
-
nu există În izvoarele noastre nimic care să legitimeze legarea lui Velesxe "Velesu"ú de lumea spiritelor și a demonilor. Așadar, este mult mai rezonabil să ne limităm la a vedea În Perenú și Velesxe "Velesu"ú un cuplu de zei suverani, unul peste oameni, celălalt peste animale. c) Svarogúxe "Svarogu^" - Svaroic¹ - Da¹bogúxe "Daz^i^bogu^" Un lung fragment din Cronica Anuală vorbește despre zeul Svarogúxe "Svarogu^", al cărui nume inițial ar fi fost Feostaxe "Feosta" (adică Hefaistos). Este deci vorba
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
rezonabil să ne limităm la a vedea În Perenú și Velesxe "Velesu"ú un cuplu de zei suverani, unul peste oameni, celălalt peste animale. c) Svarogúxe "Svarogu^" - Svaroic¹ - Da¹bogúxe "Daz^i^bogu^" Un lung fragment din Cronica Anuală vorbește despre zeul Svarogúxe "Svarogu^", al cărui nume inițial ar fi fost Feostaxe "Feosta" (adică Hefaistos). Este deci vorba despre un zeu al focului. Unele izvoare slave Îi redau numele În forma sa completă Svaroic¹. Fiul lui Svarogú este, tot conform Cronicii Anuale
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
peste oameni, celălalt peste animale. c) Svarogúxe "Svarogu^" - Svaroic¹ - Da¹bogúxe "Daz^i^bogu^" Un lung fragment din Cronica Anuală vorbește despre zeul Svarogúxe "Svarogu^", al cărui nume inițial ar fi fost Feostaxe "Feosta" (adică Hefaistos). Este deci vorba despre un zeu al focului. Unele izvoare slave Îi redau numele În forma sa completă Svaroic¹. Fiul lui Svarogú este, tot conform Cronicii Anuale, zeul Da¹bogúxe "Daz^i^bogu^", care este identificat În mod clar cu Soarele. Din punct de vedere etimologic, numele
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Svarogúxe "Svarogu^", al cărui nume inițial ar fi fost Feostaxe "Feosta" (adică Hefaistos). Este deci vorba despre un zeu al focului. Unele izvoare slave Îi redau numele În forma sa completă Svaroic¹. Fiul lui Svarogú este, tot conform Cronicii Anuale, zeul Da¹bogúxe "Daz^i^bogu^", care este identificat În mod clar cu Soarele. Din punct de vedere etimologic, numele Da¹bogúxe " Daz^i^bogu^" este transparent - o dezvoltare a compusului *dagiobhogoși are semnificația „zeul a ceea ce arde”. În schimb, mai multe probleme
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Fiul lui Svarogú este, tot conform Cronicii Anuale, zeul Da¹bogúxe "Daz^i^bogu^", care este identificat În mod clar cu Soarele. Din punct de vedere etimologic, numele Da¹bogúxe " Daz^i^bogu^" este transparent - o dezvoltare a compusului *dagiobhogoși are semnificația „zeul a ceea ce arde”. În schimb, mai multe probleme pune numele Svarogúxe "Svarogu^" (cu derivatul său Svaroic¹), care a fost legat de unii cercetători de termenul rus svara, „luptă, Întrecere” (deci Svarogú ar Însemna „luptător, combatant”), de alții de vedicul svar
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
cornut”, caz În care „câine” ar putea face referire la constelația Siriusxe "Sirius" (cf. latinescul canicula, sau grecescul Kane = Sirius etc.), iar coarnele ar putea fi un simbol al puterii, având În vedere că, În definitiv, este vorba despre puternicul zeu al căldurilor din timpul verii. Un centru important al cultului lui Svaroic¹ se afla În cetatea Riedegost, unde acest zeu (al cărui nume apare latinizat În Cronica lui Thietmar: Zuarasicixe "Zuarasici") deținea un loc special În faimosul templu al orașului
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
etc.), iar coarnele ar putea fi un simbol al puterii, având În vedere că, În definitiv, este vorba despre puternicul zeu al căldurilor din timpul verii. Un centru important al cultului lui Svaroic¹ se afla În cetatea Riedegost, unde acest zeu (al cărui nume apare latinizat În Cronica lui Thietmar: Zuarasicixe "Zuarasici") deținea un loc special În faimosul templu al orașului; era reprezentat Într-o atitudine războinică, având coif și scut, iar În templu se găseau și vexilla care erau scoase
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
al orașului; era reprezentat Într-o atitudine războinică, având coif și scut, iar În templu se găseau și vexilla care erau scoase doar În timp de război pentru a Însoți armatele. Se pare, așadar, că Svarogúxe "Svarogu^" a fost și zeu al războiului; iar această funcție a sa nu este incompatibilă, din punct de vedere conceptual, cu raportarea sa la foc sau soare; o paralelă potrivită se poate face cu zeul iranian Mithraxe "Mithra" care, În cultura avestică târzie, simbolizează soarele
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
armatele. Se pare, așadar, că Svarogúxe "Svarogu^" a fost și zeu al războiului; iar această funcție a sa nu este incompatibilă, din punct de vedere conceptual, cu raportarea sa la foc sau soare; o paralelă potrivită se poate face cu zeul iranian Mithraxe "Mithra" care, În cultura avestică târzie, simbolizează soarele, dar dobândește, În același timp, o caracteristică tot mai pregnant războinică. d) Triglavxe "Triglav" Zeul Triglavxe "Triglav", divinitatea principală a cetății Szceczcin și a insulei Wolin (la gura de vărsare
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
conceptual, cu raportarea sa la foc sau soare; o paralelă potrivită se poate face cu zeul iranian Mithraxe "Mithra" care, În cultura avestică târzie, simbolizează soarele, dar dobândește, În același timp, o caracteristică tot mai pregnant războinică. d) Triglavxe "Triglav" Zeul Triglavxe "Triglav", divinitatea principală a cetății Szceczcin și a insulei Wolin (la gura de vărsare a râului Oder), are un nume semnificativ: Tricefalul; Într-adevăr, la Szceczcin, statuia sa avea trei capete de argint, care, conform preoților, simbolizau cele trei
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
la ipoteza unei influențe străine nu este deloc indispensabilă, deoarece răspândirea aceleiași divinități cu mai multe membre, atât În lumea slavă, cât și În afara ei, este explicabilă mai ales ca influență a substratului. Acest Triglavxe "Triglav" era cu siguranță un zeu al războiului, și se știe că Îi era oferită o zecime din pradă. e) Jarovitúxe "Jarovitu^" La Vologost era practicat cultul zeului Jarovitúxe "Jarovitu^", al cărui nume este legat de către unii cercetători de termenul slav jarú, „puternic, violent”, iar de
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
și În afara ei, este explicabilă mai ales ca influență a substratului. Acest Triglavxe "Triglav" era cu siguranță un zeu al războiului, și se știe că Îi era oferită o zecime din pradă. e) Jarovitúxe "Jarovitu^" La Vologost era practicat cultul zeului Jarovitúxe "Jarovitu^", al cărui nume este legat de către unii cercetători de termenul slav jarú, „puternic, violent”, iar de alții, cu numele ruse jara, „primăvară”, și jar¹ „marea vară”. În primul caz, se presupune că este vorba despre o divinitate războinică
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
că este vorba despre o divinitate războinică, iar În cel de-al doilea despre o zeitate agrară. Puținele informații pe care le avem sunt clar În favoarea primei ipoteze: Herbord Îl identifică cu Martexe "Marte", Ebbo din Mischelsberg Îl definește ca zeu al războiului; mai mult, știm că În templul din Vologost s-a descoperit un mare scut acoperit cu lamele de aur, care Însoțea armata În timpul războiului. Așadar, Încă o divinitate războinică. f) Svantovitúxe "Svantovitu^" În final, Între zeii majori Îl
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
definește ca zeu al războiului; mai mult, știm că În templul din Vologost s-a descoperit un mare scut acoperit cu lamele de aur, care Însoțea armata În timpul războiului. Așadar, Încă o divinitate războinică. f) Svantovitúxe "Svantovitu^" În final, Între zeii majori Îl putem aminti pe Svantovitúxe "Svantovitu^". După Helmold, Ludovic cel Sfânt ar fi cedat insula Rugia (unde se afla un templu vestit al acestui zeu) abației Corvey, care ar fi introdus acolo cultul Sfântului Vitus. Când insula s-a
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
armata În timpul războiului. Așadar, Încă o divinitate războinică. f) Svantovitúxe "Svantovitu^" În final, Între zeii majori Îl putem aminti pe Svantovitúxe "Svantovitu^". După Helmold, Ludovic cel Sfânt ar fi cedat insula Rugia (unde se afla un templu vestit al acestui zeu) abației Corvey, care ar fi introdus acolo cultul Sfântului Vitus. Când insula s-a Întors În mâinile păgânilor, acest sfânt, Vitus (adică, svantú Vitú) ar fi supraviețuit În forma unei divinități necreștine: tocmai Svantovitú. Aceasta este o povestioară frumoasă și
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
poate exclude faptul că asonanța dintre Sfântul Vitus și Svantovitú ar fi putut fi folosită În favoarea creștinării. Celxe "Cel" mai important templu al său se ridica În centrul orașului Arcona, În insula Rugia, ultimul punct de rezistență al păgânismului slav. Zeul era reprezentat cu torace dublu și cu patru capete, iar În mâna dreaptă avea un corn metalic folosit În timpul unui rit profetic. Astfel, preotul urmărea cât a mai rămas din vinul turnat În anul precedent: dacă era o cantitate mare
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
o șa) nu implică neapărat ideea că aceasta ar fi fost o divinitate propriu-zis războinică, ci ține mai mult de situația triburilor slave, care fiind ținta unor mari presiuni militare, mai ales din partea occidentului, practicau o „exploatare” militară intensă a zeilor lor. În plus, trebuie ținut cont de faptul că, În timp ce Svaroic¹ purta efectiv coif și arme, Svantovitúxe "Svantovitu^" nu poartă nimic de acest fel, iar armele sunt doar plasate În preajma statuii sale. 4. Tripartitism slav?tc "4. Tripartitism slav ?" În
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Încheia ritualul profetic), că Svantovitúxe "Svantovitu^" poate fi considerat exponent al celei de-a treia funcții. Svaroc¹, cu vizibila sa conotație militară (poartă arme, iar În templul său din Arcona sunt păstrate Însemne ale războiului), este În mod clar un zeu al celei de-a doua funcții. În aceeași situație se află Triglavxe "Triglav" și Jarovitúxe "Jarovitu^". În ceea ce privește funcția suverană și sacră avem cuplul Perenú/Velesxe "Velesu"ú, care Își exercită stăpânirea asupra a tot ceea ce este viu, unul ca stăpân
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
provenită din lumea iraniană; cf. În avestică, hvare-khșa¶t½, În medio-persană, khwarș¶t, „Soarexe "Soare" Strălucitor”. 2) Stribogúxe "Stribogu^": este posibil ca și acesta să provină tot din lumea iraniană; ar putea deci să reprezinte o zeitate iraniană *strșbaăa, „mare zeu”. 3) Mokoș¹xe " Mokoși^": această divinitate ar fi putut veni, pe filieră scită, din cultura indiană; este, Într-adevăr, posibilă o apropiere de demonul indian Makhásxe "Makhás" (nu se poate Însă exclude posibilitatea unei derivări directe dintr-un demon iranian analog
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
la ceea ce am afirmat la Începutul acestui capitol despre influența iraniană asupra religiei slave, faptul că din patru divinități minore, care se află În „Canonul lui Vladimir”, trei Își au rădăcinile sau cel puțin intermedierea În cultura iraniană. Faptul că zeul Trojanúxe "Trojanu^" - atestat, printre altele, de mai multe ori În Cântecul lui Igor - este de fapt doar o „divinizare” a Împăratului roman Traian poate să surprindă la prima vedere; dar trebuie luată În considerare și situația unui personaj celtic asemenea
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
sunt probabil o dezvoltare a Vilelor, divinități precreștine. 6. Lumea de „dincolo”tc "6. Lumea de „dincolo”" Slavii care practicau atât Înhumarea, cât și incinerarea, credeau În supraviețuirea individuală și o concepeau ca pe o stare de fericire datorată Îndurării zeilor. Informații importante despre obiceiurile și credințele funerare ale slavilor orientali provin de la diplomatul islamic Ibn Fadl³n (secolul al X-lea), care a condus o solie la bulgarii aflați pe Volga. El scrie că defunctul, dacă era o persoană obișnuită, era
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
fi existat printre preoți, cel puțin in nuce, o structură ierarhică, din moment ce Saxo amintește că, În Rugia, templul lui Svantovitúxe "Svantovitu^" de la Arcona era condus de un preot față de care ceilalți preoți de pe insulă, care conduceau alte temple ale aceluiași zeu, aveau rang și putere mai mici; de altfel, se poate presupune că superioritatea preotului din Arcona era pur și simplu legată de prestigiul excepțional al acelui templu. Pe lângă aceasta, exista și un sacerdoțiu feminin, nu doar la nivelul de jos
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
chiar și după dispariția păgânismului. Existau Însă și rituri divinatorii cu caracter public, diverse și mult mai complexe, practicate de preoți; printre acestea se evidențiază utilizarea frecventă a cailor sacri. Un rit foarte complex era practicat la Riedegast de preoții zeului Svaroic¹: aceștia Îngropau În pământ sorții (probabil bucăți de lemn pe care erau gravate anumite semne), apoi le dezgropau, iar prevestirea se făcea În funcție de felul În care acestea fuseseră scoase la Întâmplare. Pentru a obține mai apoi confirmarea prevestirii, le
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
un rit profetic, care avea drept scop prezicerea recoltei, În cadrul acestui rit folosea doar un corn ce conținea vin. 9. Temple și jertfetc "9. Temple și jertfe" Fără Îndoială că În perioada cea mai veche religia slavă nu avea temple; zeii erau venerați În locuri sacre (cum ar fi, de exemplu, o pădure) sau erau puși În legătură cu un arbore sacru. Obiceiul de a construi edificii speciale pentru cultul divin se poate să fi fost adus de germani, și odată cu obiceiul de
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
fi, de exemplu, o pădure) sau erau puși În legătură cu un arbore sacru. Obiceiul de a construi edificii speciale pentru cultul divin se poate să fi fost adus de germani, și odată cu obiceiul de a ține În temple reprezentări antropomorfe ale zeilor. Nu trebuie uitat că cele mai vechi și primitive reprezentări ale divinităților erau constituite de simple coloane terminate În formă de cap. Însă, curând, ajunge și În lumea slavă practica legării cultului de temple și statui antropomorfe (chiar dacă, desigur, nu
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]