25,049 matches
-
Arpechim-ului, însă Petrom a contestat decizia în instanță. Este planificat ca rafinăria să își reducă gradual activitatea pe o perioadă de câțiva ani, iar în final să existe posibilitatea încheierii totale a activității acesteia. Municipiul Pitești este înconjurat de dealuri, unde se găsesc suprafețe întinse pe care se cultivă viță de vie și pruni. „Țuica de Pitești” este produsă din culturile de prun din zonă. De asemenea, vinurile de Ștefănești (oraș situat în imediata vecinătate a Piteștiului) sunt printre cele
Pitești () [Corola-website/Science/296932_a_298261]
-
localitățile componente Bistrița (reședința), Ghinda, Sărată, Sigmir, Slătinița, Unirea și Viișoara. Este și cel mai mare oraș din acest județ, cu o populație de locuitori (2011). Ocupă o suprafață de ha. Bistrița este situată într-o depresiune largă, înconjurată de dealuri cu culmi domoale și de înălțimi ce domină peisajul, străbătuta de cursul văii Bistriței de la care și-a luat și numele, așezarea s-a închegat și s-a dezvoltat ca urmare a faptului că în regiunea din colțul de nord-est
Bistrița () [Corola-website/Science/296934_a_298263]
-
pe un teren plan, la o altitudine de 356 m, pe coordonatele 47°10' latitudine nordică și 24°30' longitudine estică. Bistrița este înconjurată de coline acoperite cu întinse livezi. Localitățile limitrofe sunt: Municipiul Bistrița este situat în subunitatea morfologica Dealurile Bistriței. Suprafață pe care se află este o regiune mai coborâta cunoscută că "Depresiunea Bistriței". Această depresiune este deschisă la sud-vest și nord-est, iar înspre nord și sud este mărginita de dealurile: Cetate (Burgberg) 686 m, Bistriței (549 m), Ciuha
Bistrița () [Corola-website/Science/296934_a_298263]
-
sunt: Municipiul Bistrița este situat în subunitatea morfologica Dealurile Bistriței. Suprafață pe care se află este o regiune mai coborâta cunoscută că "Depresiunea Bistriței". Această depresiune este deschisă la sud-vest și nord-est, iar înspre nord și sud este mărginita de dealurile: Cetate (Burgberg) 686 m, Bistriței (549 m), Ciuha (620 m), Corhana, Cocos, Jelnei, Codrișor (Schieferberg), Cighir. Depresiunea Bistriței este de origine eroziv-acumulativă. Este străbătuta de răul Bistrița care izvoraște de pe versantul nordic al Munților Călimani, de sub vârful Bistricioru, de la o
Bistrița () [Corola-website/Science/296934_a_298263]
-
versantul nordic al Munților Călimani, de sub vârful Bistricioru, de la o altitudine de 1562 m, parcurgând un traseu de 64 km până la intrarea în oraș. Aici primește doi afluenți cu debit foarte mic și inconstant, pârâul Ghinzii și pârâul Jelnei. De pe Dealul Cetății își adună apele pârâul Căstăilor care se varsă în râul Bistrița între Bistrița și Viișoara. Râul Bistrița traversează localitatea Viișoara, trece pe la marginea localității Sărată și se varsă în râul Șieu. Climă Bistriței este temperat-continentală, cu veri mai umede
Bistrița () [Corola-website/Science/296934_a_298263]
-
geografică de un pitoresc deosebit și cu obiective turistice atrăgătoare. Reșița este cel mai vechi centru siderurgic al României și una din cele mai importante cetăți industriale din sud-estul Europei. Orașul are formă simplă fiind așezat în mare parte pe dealuri și văile acestora, urmărind traseul străbătut de râul Bârzava, care provine dinspre Văliug, din estul orașului din Munții Semenic. Astfel că drumul principale urmărește și el traseul format râul Bârzava între văi. Istoric, localitatea este atestată din secolul al XV
Reșița () [Corola-website/Science/296939_a_298268]
-
însoțit în dreapta de o rază luminoasă și în stânga de semilună crai nou, tot de argint. Între coarnele bourului se află o stea de argint cu cinci raze. În vârful scutului, în câmp de aur, pe o terasă neagră din șapte dealuri, se află doi lei rampanți, afrontați, de culoare roșie, ținând între labe o spadă neagră. În șef, în câmp de hermină, se regăsește coroana de oțel a României, în culoare naturală. Scutul este surmontat de o acvilă cruciată ieșind. <br
Alba Iulia () [Corola-website/Science/296930_a_298259]
-
a Mureșului, care formează spre est un șes lung de 8-10 km și lat de 2-4km. Partea de vest a orașului este străjuită de înălțimile împădurite ale Munților Metalici cu Vârful Mamut (630 m). Spre est, peste Mureș, se disting dealurile argiloase de culoare roșiatică ale podișului ardelean, erodate de râurile Mureș, Sebeș și Secaș, acestea formând un șir de râpe cu forme interesante și vegetație rară. Spre partea de sud se văd culmile munților Sebeșului, cu Vârful Șurianu (2245) și
Alba Iulia () [Corola-website/Science/296930_a_298259]
-
culmile munților Sebeșului, cu Vârful Șurianu (2245) și cu vârful Pătru (2130). Municipiul Alba Iulia este așezat în centrul podișului ardelean, la 46°05' latitudine nordică și 23°34' longitudine estică, 330 m altitudine, într-o zonă de interferență a dealurilor ce coboară din Munții Trascăului cu șesurile din valea cursului mijlociu al Mureșului. În anul 1968, orașul avea 19.000 de locuitori. Conform recensământului efectuat în 2011, populația municipiului Alba Iulia se ridică la de locuitori, în scădere față de recensământul
Alba Iulia () [Corola-website/Science/296930_a_298259]
-
o suprafață de ha. Prima atestare documentară este din anul 1332, însă descoperirile arheologice fac dovada existenței umane încă din neolitic ("Noua, Monteoru, Schneckenberg"), apoi din epoca bronzului și a culturii "Sântana de Mureș-Cerneahov", săpăturile din 1883 făcute în locul numit "Dealul Fragilor" atestând acest lucru. Tot aici au fost descoperite în 1943 două morminte, unul de inhumație și altul de incinerație, aparținând epocii dacice. În anul 1946, săpăturile făcute pe malul stâng al pârâului Debren au scos la lumină resturi de
Sfântu Gheorghe () [Corola-website/Science/296941_a_298270]
-
de Republică erau roșu și alb, iar drapelul milanez era verde, aceeași culoare cu cea de pe uniformele gărzii civile din Milano. Uneori, s-au atribuit anumite valori simbolice culorilor, și o interpretare des întâlnită este că verdele reprezintă câmpiile și dealurile țării, albul reprezintă Alpii acoperiți cu zăpadă, iar roșul reprezintă sângele vărsat în războaiele italiene de independență. O interpretare religioasă este că verdele reprezintă speranța, albul reprezintă credința, iar roșul reprezintă milostenia, cele trei virtuți teologice. Primul "tricolore italiano" oficial
Drapelul Italiei () [Corola-website/Science/296928_a_298257]
-
este municipiul de reședință al județului cu același nume, Moldova, România. Este așezat în partea de sud-vest a județului , pe interfluviul dintre râurile Sitna și Dresleuca, spre vest între Dresleuca și Siret, apoi coboară între dealurile Crivăț, Agafton, Baisa, în adâncuri sprijinindu-se pe platforma Moldovei. Orașul este atestat documentar de pisania Bisericii armene Sfânta Maria ce datează din 1350. Între secolul XIV și anii '70 ai secolului XIX, Botoșaniul, fiind amplasat la intersecția principalelor drumuri
Botoșani () [Corola-website/Science/296935_a_298264]
-
ca una din familiile alese ale Moldovei, a doua de la antroponimul „Botos” , a treia de la regionalismul „botoș” însemnând „căpușă” ; alte variante ar fi cuvintele „botos” sau „botoșei” Orașul Botoșani este situat în nord-estul României, în zona de contact dintre regiunea dealurilor înalte de pe stânga văii Siretului, în vest, și cea a dealurilor joase a Câmpiei Moldovei ce se întinde către est. Dealurile din partea de vest a orașului fac parte din Podișul Sucevei - sectorul șeii Bucecea-Vorona cu altitudini maxime de 250 metri
Botoșani () [Corola-website/Science/296935_a_298264]
-
Botos” , a treia de la regionalismul „botoș” însemnând „căpușă” ; alte variante ar fi cuvintele „botos” sau „botoșei” Orașul Botoșani este situat în nord-estul României, în zona de contact dintre regiunea dealurilor înalte de pe stânga văii Siretului, în vest, și cea a dealurilor joase a Câmpiei Moldovei ce se întinde către est. Dealurile din partea de vest a orașului fac parte din Podișul Sucevei - sectorul șeii Bucecea-Vorona cu altitudini maxime de 250 metri (Dealul Sulița), și cu altitudini minime - 150 metri - în partea de
Botoșani () [Corola-website/Science/296935_a_298264]
-
ar fi cuvintele „botos” sau „botoșei” Orașul Botoșani este situat în nord-estul României, în zona de contact dintre regiunea dealurilor înalte de pe stânga văii Siretului, în vest, și cea a dealurilor joase a Câmpiei Moldovei ce se întinde către est. Dealurile din partea de vest a orașului fac parte din Podișul Sucevei - sectorul șeii Bucecea-Vorona cu altitudini maxime de 250 metri (Dealul Sulița), și cu altitudini minime - 150 metri - în partea de sud-vest și nord-est. Intre relieful înalt din vest, cu caracter
Botoșani () [Corola-website/Science/296935_a_298264]
-
înalte de pe stânga văii Siretului, în vest, și cea a dealurilor joase a Câmpiei Moldovei ce se întinde către est. Dealurile din partea de vest a orașului fac parte din Podișul Sucevei - sectorul șeii Bucecea-Vorona cu altitudini maxime de 250 metri (Dealul Sulița), și cu altitudini minime - 150 metri - în partea de sud-vest și nord-est. Intre relieful înalt din vest, cu caracter de coastă și cel de câmpie colinară din est, exista un culoar depresionar (uluc) în care este așezat municipiul Botoșani
Botoșani () [Corola-website/Science/296935_a_298264]
-
Botoșani. Teritoriul orașului propriu-zis are o suprafața de 4132 ha, și un caracter ușor alungit pe direcția nord-sud. Altitudinea medie a orașului este de 163 metri, nedepășind decât excepțional 200 metri, în partea vestică. Caracteristic acestei regiuni este relieful de dealuri joase sau câmpii deluroase, dezvoltate pe depozite monoclinale (ușor înclinate spre sud-est), cu pante slabe, cu văi foarte largi, cu interfluvii ca niște platouri și cu energie de relief redusă, în medie 30-40 metri. Orașul Botoșani, acesta este încadrat de
Botoșani () [Corola-website/Science/296935_a_298264]
-
est orașului Botoșani este caracteristică zonei de silvostepă, fiind formată în special din terenuri agricole și pajiștile seculare ce ocupă locul fostelor păduri. În nord-vest se întind păduri de gorun, terenuri agricole și pajiști stepizate, iar în sud-vest făgete de deal și păduri amestecate de fag și gorun. În rest, vegetația naturală este caracteristică solurilor de pădure, cu fânețe și izlazuri pe care cresc ierburi perene. Culturile tradiționale constau din: grâu, secară, orz, porumb, cartofi, sfeclă de zahăr, floarea-soarelui. Livezile ocupă
Botoșani () [Corola-website/Science/296935_a_298264]
-
curs de apă, râul Nemunas, este navigabil, ca și unii afluenți ai săi. Lituania se află la marginea Câmpiei Europei de Nord. Peisajul său a fost netezit de ghețari în ultima eră glaciară. Relieful Lituaniei alternează între câmpii moderate și dealuri; altitudinea maximă se înregistrează pe Dealul Aukštojas la în estul țării. În țară există numeroase lacuri, de exemplu Lacul Vištytis, și zone umede; o zonă de păduri de amestec acoperă circa 33% din suprafața țării. După o reestimare a limitelor
Lituania () [Corola-website/Science/296909_a_298238]
-
navigabil, ca și unii afluenți ai săi. Lituania se află la marginea Câmpiei Europei de Nord. Peisajul său a fost netezit de ghețari în ultima eră glaciară. Relieful Lituaniei alternează între câmpii moderate și dealuri; altitudinea maximă se înregistrează pe Dealul Aukštojas la în estul țării. În țară există numeroase lacuri, de exemplu Lacul Vištytis, și zone umede; o zonă de păduri de amestec acoperă circa 33% din suprafața țării. După o reestimare a limitelor continentului european în 1989, Jean-George Affholder
Lituania () [Corola-website/Science/296909_a_298238]
-
20 °C (−4 °F) se înregistrează aproape în fiecare an. Extremele istorice sunt de −34 °C (−29 °F) în zonele de coastă și −43 °C (−45 °F) în estul Lituaniei. Precipitațiile medii anuale sunt de în zona de coastă, în dealurile Samogiției și în estul țării. Ninge în fiecare an, de regulă între octombrie și aprilie. În unii ani, se înregistrează precipitații mixte și în septembrie și în mai. Sezonul agricol durează 202 zile în vestul țării și 169 în est
Lituania () [Corola-website/Science/296909_a_298238]
-
curs pe teritoriul țării este Gauja, 452 km. Cel mai lung râu care curge și prin teritoriul leton este Daugava, cu o lungime totală de 1005 km, din care 352 km prin Letonia. Cel mai înalt punct al țării este dealul Gaiziņkalns, 311,6 m. Lungimea coastei letone de la Mare Baltică este de 494 km. Golful Riga, de adâncime relativ mică, format de Marea Baltică, se află în nord-vestul țării. Letonia are o climă temperată descrisă în diverse surse fie drept continentală
Letonia () [Corola-website/Science/296900_a_298229]
-
nu foarte calde, seara și noaptea vremea fiind răcoroasă. Verile au temperaturi medii de circa 19 °C, cu extreme de 35 °C. Primăvara și toamna aduc vreme destul de blândă. Mare parte din teritoriul țării este format din câmpii mănoase și dealuri joase. Într-un peisaj leton tipic, un mozaic de vaste păduri alternează cu câmpii, ferme și pășuni. Terenurile arabile sunt delimitate cu șiruri de mesteceni și cu pâlcuri de pădure, care reprezintă habitat pentru numeroase plante și animale. Letonia are
Letonia () [Corola-website/Science/296900_a_298229]
-
bătălii de la Ypres, Joffre a decis spargerea liniilor germane de pe Frontul de Vest de la Artois. Bombardamentul preliminar asupra pozițiilor germane a durat timp de 5 zile. Pe 9 mai 1915, Petain a condus ofensiva Armatei IX Franceză, având ca obiectiv dealul Vimy. Petain nu l-a putut cuceri. Generalul Șir Douglas Haig a condus un atac simultan al britanicilor la Neuve Chapelle. Nu a reușit să pătrundă. Pe 25 septembrie, britanicii și francezii au lansat un atac simultan asupra liniilor germane
Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/296816_a_298145]
-
Generalul Șir Douglas Haig a condus un atac simultan al britanicilor la Neuve Chapelle. Nu a reușit să pătrundă. Pe 25 septembrie, britanicii și francezii au lansat un atac simultan asupra liniilor germane la Artois. Generalul Dubail a atins vârful dealului Vimy în cele din urmă, dar Armata VI Germană l-a respins. Haig a atacat la Loos și a progresat, dar și el a fost respins. După ce un al doilea atac britanic pe 13 octombrie s-a soldat cu pierderi
Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/296816_a_298145]