24,310 matches
-
a urii. Dar credeți c-am stat cu brațele încrucișate? Mai bine tac. Spune! Spune! îl încurajează Alexa. De noi n-ai a te teme. Spui... Dar să vă ferecați gura. Și așa Vodă cată "dovada", spune și își drege glasul. Țineți minte, atunci, la Baia, când oastea ungurească a lovit Moldova? Noi, mai mulți boieri, am socotit că a sosit clipa să mântuim țara, să doborâm tiranul cu ajutorul regelui Mateiaș. Din nenorocire, Diavolul ne-a răsturnat toate socotelile... Ungurii au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
apoi i-au făcut de petrecanie, spune el și cu latul palmei își taie beregata, jeluindu-l. Săracu' boier Cupcici... Ceee?!... L-au belit! Dumnezău să-l ierte... A fost un om tare cumsecade, îl căinează Isaia cu jale în glas. Nu! Nu poți să-i faci una ca aiasta, intervine Alexa înfiorat. Ne pedepsește Dumnezău... N-ați aflat?! bocește Isaia, perfid, îndurerat. Sărmanul boier Alexa... I-a și înmugurit salcia. Fie-i țărâna ușoară, își face el cruce, cu smerenie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
tocmeala de pace?! întreabă repezit Ștefan, măsurând spătăria de colo-colo. Chorazics i-a înmânat scrisoarea Craiului Cazimir și, o dată cu ea, urările lui de sănătate și viață lungă Sublimului Padișah. Și... și tocmeala de pace?! repetă Ștefan întrebarea, cu iritare în glas. Craiul Cazimir l-a rugat frumos pe Mahomed să facă pace, "să nu bată cu război Moldova; că Vodă Ștefan, prietenul și sluga noastră e sub puterea și stăpânirea mea, și-l voi apăra. Dar, scria el nu vreau să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
zibelină , bătut cu mărgăritare și nestemate, încheie Duma cu ironie. Ce?!?! răbufnește Ștefan. "Prietenie frățească"?!?! Între Cazimir și Mahomed?!?! exclamă Ștefan uluit, cu mânie. Cum... cum este posibil aiasta?... bâiguie el. Cum?... Alt pumnal înfipt în spatele Moldovei, șoptește el cu glas răgușit. Și tu m-ai vândut, Cazimire? Vreo înțelegere secretă? se întreabă Șendrea. Mai degrabă lingușeală, de frică, spune Țamblac. La Cracovia am auzit că în Dieta poloneză s-au ridicat voci care îl mustră pe Cazimir, grăiește Stanciu: În loc să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
vestit; ceea ce ar fi de folos nu numai întregii Creștinătăți, dar mai cu seamă Poloniei, ce va avea mai apoi a da piept, singură, cu turcimea, dacă Doamne ferește -, va fi înfrântă Moldova". Iată adevărata, viteaza și prea cavalereasca Polonie! ridică glasul cu însuflețire Ștefan. Mai cu seamă episcopul Dlugosz. Tot tu, bunule Pater? Cum aș putea să-ți mulțumesc? Cazimir se teme să intre în horă, spune Vlaicu. A nu alege nimic, a sta cu brațele încrucișate e, totuși, a alege
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
să n-aibă milă de țară! Oastea? Lichidată! Cetățile? Dărâmate! Scaunul Moldovei, Moldova scoasă la mezat pe tarabele zarafilor din mahalaua Fanarului: Cine dă mai mult, efendi?!" După Sfânta Sofia, va fi rândul Mirăuților. În locul clopotelor de vecernie, veți auzi glasul muezinului din minarete: "Alllalllah Allah, Allah!!" În loc de binețe, vă veți ploconi cu palma la frunte, la buze, la inimă: "Aferim! Salamalec efendi!" "Prieten prietenului și vrăjmaș vrăjmașului!" Vor târî oastea Moldovei în războaiele de jaf și cotropire împotriva popoarelor pașnice
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
illustrissimi, seremissimi, luminății, regi, șahi, hani, sultani, de la însuși "Trimisul Sfântului Petru pe pământ!" Osanale! Afurisenii! Bule! Danii! Legăminte! Închinări! Vorbe! Vorbe! Vorbe! repetă el furios și desfășoară un pergament pe care își aruncă ochii la întâmplare și citește cu glas mare, în batjocură: "Mă leg să port veșnică și nestrămutată credință, maiestății voastre crăiești până la moarte!" Minciuni! Iată altul: "Tu, Sabie a Creștinătății, Viteazule, mergi înainte și noi te vom ajuta!..." Minți, încarnare a Sfântului Petru! acuză el și ia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
am închinat! Veniți, fraților, la pomană! hohotește el. Vând ieftin blazonul de atlet al lui Hristos! Vând osanalele! Tămâia pontificală! Gogoșii sanctificați! Agheasma! Tractatele măsluite! Care mai pohtește?! întreabă vesel, dar deodată se strânge înfiorat. Dacă mă părăsesc?...rostește cu glas înăbușit, abia șoptit. Dacă mă lasă singur?... Vitejilor, vouă vă e teamă?! și se uită la Duma, la Șendrea, la Mihail. Nu ne temem, Măria ta!! răspund ei într-un glas voinicesc. Mă să fie! Ce mari viteji am... Mie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
deodată se strânge înfiorat. Dacă mă părăsesc?...rostește cu glas înăbușit, abia șoptit. Dacă mă lasă singur?... Vitejilor, vouă vă e teamă?! și se uită la Duma, la Șendrea, la Mihail. Nu ne temem, Măria ta!! răspund ei într-un glas voinicesc. Mă să fie! Ce mari viteji am... Mie mi-i cam frică, drept să vă spun, mă tem. M-a cuprins tremuriciul... Minte! strigă Alexandru. Să nu-l credeți! Ștefan Vodă nu cunoaște teama! E cel mai viteaz! Cel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
ție însuți și țării!". Ai înțeles, fiule? Să-ți dau cel mai bun leac contra fricii: Mergi înainte și credința-ți va veni!". Alexandru își șterge obrajii cu palmele: Am înțeles, Tăicuță Măria ta... Ștefan îl strânge aproape, cu un glas îngânat: Săndrele, o să-ți fac o mărturisire care o să te doară... Fără lacrimă însă! Să te călești! De două ori, Mahomed mi te-a cerut ostatic, zălog de credință la Înalta Poartă... Am refuzat! Dar... dar dacă, într-o zi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
și întoarce capul spre fereastră, să nu se vadă că-și șterge pe furiș o lacrimă strecurată. Boierii tac, nu suflă. Ștefan privește în gol, undeva, departe... Privește în amurg colinele însângerate de apusul obosit al soarelui. Grăiește încetișor și glasul lui vine de departe: Dacă Iisus Mântuitorul, cât e El Fiu al Domnului, s-a umilit pre sine și s-a lăsat scuipat, batjocorit și răstignit ca să mântuiască omenirea, cu atât mai lesne îi este unui obscur voievod să se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
capul, vorbește hotărât, răspicat, cu patimă, poruncitor: Iată! A sosit clipa! O singură cale avem! Înainte!... Șendreo! Să se facă strigare! "Moldova în primejdie!" Vodă-Ștefan cheamă "Oastea cea Mare" la luptă! Să se aprindă focuri pe culmi! Buciumele să dea glas de primejdie! Clopotele să bată, ziua și noaptea să bată! Călăreții, în goană, cu sabia însângerată, să dea iureș, să ridice târgurile, satele! Toată suflarea țării, toți cei ce pot ține o armă să se adune sub steaguri, în codrii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Duma! Pleci la Buda! Tăutule! Pleci la Cracovia! Omorâți caii! Zi și noapte! Duceți sabia însângerată și strigătul de luptă: "Vin turcii!! Vin turcii!!"... Musteața zbârlită îi fâlfâie în bătaia răsuflării gâfâite. Învingem au murim!! Jurăm!! strigă boierii într-un glas. Ia! Ia mai slăbiți-mă cu moartea! Eu am nevoie de viteji, nu de hoituri fie ele și de eroi! Aveți grijă de voi! Aveți grijă de oameni; fiecare om ne e scump! Aveți grijă!... Tăutule! Peana și calamara! Să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
o fi căzut nasul Măriei tale? Nasul meu?! Cred că l-am și pierdut, spune Ștefan cu o voce obosită, răgușită. Ne hăituiesc ca pe fiare... Grăiește, Radule! Radu Gangur, legat cu feși la cap, la umăr, răsuflă greu, cu glas sugrumat: Tatarii, în hoardă, s-au năpustit în pradă peste Nistru la Vadul Tatarilor! Le-am stat împotrivă cu orheenii mei, dar ne-au călcat în copitele cailor, n-am putut să... Ștefan îi pune o mână grea pe umăr
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
v-a învățat Domnul vostru să nu vă plecați fără doar la sfintele icoane? Ridicați-vă! Vă ascult! Tăcere... Stau cu ochii pe opincă, nu mișcă, nu îndrăznește nimeni să ia cuvânt, numai frământă căciulile mormăind... Ștefan se încruntă, asprește glasul, repetă: Vă ascult!! Slo... slo... slobozește-ne Doamne... bolborosește un tânăr cu ochii albaștri. Ceee?!?! sare Ștefan ca ars, uluit de ce auzise, dar nu pricepea. Slo.. slo... slobozenie, mormăie voci înăbușite în căciulă. Să vă slobozesc?!?! De la oaste?!?!... strigă Ștefan
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
înăbușite în căciulă. Să vă slobozesc?!?! De la oaste?!?!... strigă Ștefan, vânăt, cu fălcile încleștate de îi zvâcnea sângele în creieri. Ta... tarii!... Tatarii, Doamne!... Tatarii!... se vaicăre ei prinzând limbă. Ne ucid pruncii, Măria ta! glăsuiește careva din mulțime, cu glasul înecat în lacrimi. Ne batjocoresc, ne pângăresc muierile!... Le... le duc în robie!... Ne pun foc!... Și... și nimeni nu-i apără!... Nimeni!... Ștefan fierbe, îl sufocă mânia, își aude inima ce-i zvâcnește în urechi... Se sprijină de țeava
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
vor?!?!" Cum "nu mai vor?!?!"... E vreme de război, nu-i pe vrute au nevrute!! E după poruncă!! Altfel!!... Avem prunci, muieri, bâiguie tânărul cu ochi albaștri. Îndură-te Doamne... Că noi... Să ne și tai... tot fugim, spune cu glasul înăbușit în căciulă. Toader, speriat, strigă la el: Nu așa, Năică!! Nu așa!! Aiasta-i răzvrătire!! strigă Mihail și trage sabia să-l taie. Ștefan mânios-mânios, gata să poruncească pedeapsa, se stăpânește, respiră adânc, tușește și izbucnește într-un hohot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Șendrea. Să nu te-ncrezi! De pleacă ei... Cu cine om lupta?! strigă Duma. Slobozenia e pieirea Moldovei! strigă Mihail. Ștefan tace. Îi privește cum stau îngenuncheați, cu capetele plecate, frământându-și căciulile, tăcuți, înfricoșați:... Și se pomenește vorbind și glasul său e altul, îmblânzit și tare obosit: Bine... Mă învoiesc... Mă încred în voi... Tatarii-s aici, dar turcii, pe cale, sunt la două săptămâni de hotarele Moldovei.... Vă dau slobozenia! spune el răspicat și hotărârea îi este urmată de rumoare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
singura noastră izbăvire pentru Valea Albă unde am ridicat redută de apărare. Să mă scuipe între ochi care mă ia la hărțuială, se laudă Mihail. Cale de trei zile înaintea turcilor, dăm pradă focului tot, tot, fără milă! spune cu glasul plin de durere, dar aspru, nestrămutat. Ardem tot! Târguri! Sate! Holde! Fânețe! Acareturi! Tot! Tot! Fiecare, singur, cu mâna lui să-și pună foc casei, țarinei, agonisitei! E cu durere... dar altfel nu se poate! Vom ridica alte târguri, alte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
-i acopere ochiul stâng. Face o plecăciune. Ștefan se repede la el, îl scutură cu nerăbdare: I-ai slobozit?!?! Câți?!?! Câți căpitane?! Cinci! Cinci mii! spune Bârsan cu mândrie. Toți cei hrăpiți în robie! Sloboziți! Nu chiar toți... coboară el glasul, cu amar. Îți mulțumesc căpitane! îl îmbrățișează Ștefan. Și... și acasă? îl întreabă încetișor, ferindu-și privirea din calea ochiului său. Bârsan, cu capul plecat, tace. Apoi, cu glas sugrumat, bolborosește: Jale, Măria ta! Jale! Satu-i scrum... Am săpat o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Toți cei hrăpiți în robie! Sloboziți! Nu chiar toți... coboară el glasul, cu amar. Îți mulțumesc căpitane! îl îmbrățișează Ștefan. Și... și acasă? îl întreabă încetișor, ferindu-și privirea din calea ochiului său. Bârsan, cu capul plecat, tace. Apoi, cu glas sugrumat, bolborosește: Jale, Măria ta! Jale! Satu-i scrum... Am săpat o groapă lungă: bătrân lângă nepot, nepot lângă bătrân, alături, împreună... Și... și bătrânul?... Toader?... Taica Toader a căzut în prag apărându-și casa. Cinci săgeți i-au străpuns inima
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
audă zăngăneala hăt în hotarele Europei: Că el, "Sabia Creștinătății", s-a ridicat și a pornit crunt război împotriva Antihristului!". La ce bun toată "comèdia" aiasta? întreabă Țamblac. La ce bun?! "Comèdia" e cu cântec, spune Ștefan cu revoltă în glas. Vor veni! Știi când?! La spartul iarmarocului! Vor veni să culeagă snopii secerați de altul! M-am cam prins eu ce hram poartă Mateiaș aista! izbucnește Tăutu. Poartă "Hramul Sfântului-Așteaptă"! Așteaptă la trecătoare, ca pisica la gaură... Și când va
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
câte am făptuit, bun-rău, și... și pentru cât am greșit, cu gândul au cu fapta, să nu ne osândească prea rău și să ne ierte... Să mă ierte Moldova... Să mă ierte Dumnezeu... Tăutu lăcrimează, strânge însemnările la piept. Cu glas sugrumat, îngână: Doamne... Letopisețul și viața... Jur! Ștefan îi zâmbește, îl bate pe umăr: Îți mulțumesc, Ioane. Fii pe pace, Ștefane, zâmbește deschis Țamblac. Ai umplut Europa, ai umplut lumea cu "năzdrăvăniile" tale. Cum naiba să fii dat uitării? Crezi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
știut vreodată de Moldova... Acu, după... Știi cum sunt oamenii, nu aplaudă decât învingătorii. "Vae victis"... Ștefan surâde cu durere și dă din cap. Șchioapătă câțiva pași, pe gânduri... Scoate din sertar un sul de pergament ferecat cu peceți domnești. Glasul lui devine solemn, grav: Vă mai rog... Am însemnat aicea, voința mea de pe urmă. Ștefane! sare cu reproș Țamblac. Ce gânduri, Ștefane! protestează Vlaicu, violent. Ștefan surâde trist: Sunt gânduri de oștean. Că doar nu mergem la nuntă... Și vreau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
a face!" și îi întinde hrisovul lui Vlaicu. Să împliniți întocmai și să-i fiți cu credință cum mi-ați fost și mie! Jurați!! poruncește, trage sabia și le întinde garda în cruce. Jurați!! Cu dreapta pe sabie, într-un glas, gâtuiți de emoție, jură: -Jurăm!! Ștefan bagă sabia în teacă. Vă mulțumesc. Mi-ați luat o piatră de pe inimă... Ștefan se duce la fereastră. Respiră adânc aerul proaspăt al nopții... Broaștele orăcăie în șanțul de apărare... Un câine, părăsit, lăsat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]